Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 518/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.518/R/2009
Ședința publică din data de 25 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin
PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 13 august 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.și ped.de art.211 alin.1, 2 lit.b, c penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, nu are completări de făcut susținându-și motivele de recurs indicate în memoriu și depuse la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, ele au încetat iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. De asemenea, odată cu trecerea timpului pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat, inculpatul are un loc stabil de muncă, este singurul întreținător de familie, concubina lui a născut recent, a colaborat cu organele de cercetare penală, a recunoscut comiterea faptei, are șanse de reabilitare, considerând astfel că perioada arestării este una rezonabilă. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond apreciind că nu există motiv de casare a încheierii Tribunalului Maramureș. Ca temeiuri ale arestării s-au reținut art.148 lit.a, d și f pr.pen. inculpatul comițând o infracțiune deosebit de gravă, pe timp de noapte, în public, în plină stradă, sustrăgând de la partea vătămată telefonul mobil, un lanț și portomenul după ce în prealabil a agresat-o pe aceasta. Inculpatul s-a sustras urmăririi penale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât concubina lui abia a născut și este singurul întreținător de familie.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art.3002și art.160bpr. penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (zis "", CNP -, fiul lui și -, născut la data de 25.08.1979 în B M, domiciliat în B M,-/16, fără forme legale în B M,-/25, jud. M, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla ) și, în consecință, a fost menținută starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința penală nr.1180 din 18.06.2009 a Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1,2 lit. b,c Cod penal. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 teza a II-a Cod penal.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 27.01.2009 la zi.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil acesta a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 1.500 lei - despăgubiri reprezentând daune materiale și a sumei de 2.000 euro în lei la cursul de schimb de la data executării - despăgubiri reprezentând daune morale.
De asemenea, pentru daune morale inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei - cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariul de avocat desemnat din oficiu.
În considerentele sentinței s-a reținut, în esență, faptul că inculpatul în noaptea de 3/4 octombrie 2008 consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată la barul SC SRL din B M, apoi în jurul orelor 4,00 hotărât să se deplaseze înspre casă. Ajungând în fața locuinței părții vătămate, inculpatul a lovit-o cu pumnii în zona feței până când aceasta a căzut, apoi i-a sustras telefonul mobil, portmoneul și un lanț de aur de la gât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, primul termen de judecată în apel fiind pentru data de 10 septembrie 2009.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a intimatului-inculpat, în temeiul art. 3002, 160bCod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 165 din 28 ianuarie 2009 Judecătoriei Baia Mares -a dispus arestarea preventivă a intimatului-inculpat pe o perioadă de 29 de zile (28 ianuarie 2009-25 februarie 2009) pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b,c Cod penal în temeiul art. 148 lit. a,d,f Cod procedură penală.
Această măsură a fost ulterior menținută prin mai multe încheieri de ședință, apoi prin sentința penală apelată în acest dosar.
Tribunalul a apreciat că și în prezent se mențin temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și se impune în continuare privarea de liberate a intimatului-inculpat.
Întrucât prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunile pentru care a fost arestat preventiv, se apreciază că, în speță, există indicii în sensul celor prev. de art. 143 Cod procedură penală. O analiză detaliată a probelor în această fază a procesului penal nu este posibilă, urmând a fi realizată cu ocazia soluționării apelului declarat în cauză.
De asemenea, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală întrucât intimatul-inculpat a plecat din BM( la H și în Austria) pentru a se sustrage de la urmărirea penală (fapt recunoscut, de altfel, de acesta în faza de urmărire penală). Și condiția prev. de art. 148 lit. d Cod procedură penală este îndeplinită întrucât acesta a suferit anterior mai multe condamnări (în perioada 1996-2002) pentru alte infracțiuni (de furt calificat, lovire, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordini și liniștii publice) astfel că se presupune că a comis cu intenție o nouă infracțiune.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai M de 4 ani și față de natura, gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitatea în care se prezumă că a fost comisă) și de perseverența sa infracțională, intimatul-inculpat prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesară privarea sa de libertate.
Durata arestului preventiv a acestuia se încadrează și în prezent în limitele unui termen rezonabil (6 luni și J).
Pentru toate aceste motive s-a menținut starea de arest preventiv a intimatului-inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal inculpatul solicitând punerea sa în libertate, obligându-se să se prezinte ori de câte ori va fi nevoie în fața organelor judiciare și să respecte toate obligațiile impuse.
Mai arată inculpatul că a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, are o concubină care a născut recent, este singurul întreținător al familiei, din care face parte și un frate al său în vârstă de 10 ani, că după arestarea sa familia nu a reușit să plătească cheltuielile de întreținere, riscând să își piardă apartamentul.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că măsura arestării preventive a inculpatului recurent a fost luată la data de 28.01.2009, temeiul luării acestei măsuri fiind circumscris prevederilor art.148 lit.a, d și f pr.pen.
Acuzațiile aduse inculpatului constau în aceea că în noaptea de 3/4.10.2008, în jurul orei 4,00, după ce a consumat în prealabil băuturi alcoolice, ar fi condus-o pe partea vătămată, în vârstă de 71 de ani, spre locuința acesteia, iar pe B-dul - din BMl -ar fi lovit cu pumnul în față și l-ar fi deposedat de un telefon mobil, un portmoneu, smulgându-i și lănțișorul de aur de la gât.
S-a reținut că existau probe și indicii temeinice că inculpatul ar fi comis fapta de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c pen. pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 de ani, lăsare în libertate a acestuia prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea deosebită a faptei, din modul, mijloacele și împrejurările de săvârșire, asupra unei persoane în vârstă de 71 de ani, după care a fugit din B M în scopul sustragerii de la urmărirea penală, stând în comuna județul C 2 săptămâni, revenind pentru 3-4 zile în B M și plecând apoi în Austria, de unde s-a întors pe data de 19.12.2008.
Raportat la antecedența penală a inculpatului rezultată din fișa de cazier judiciar acestuia s-a reținut incidența și a prevederilor art.148 lit.d pr.pen.
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun privarea lui de libertate în continuare, având în vedere că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul faptei de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, după cum reiese din declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică anexă, certificat medico-legal, declarațiile martorilor audiați în cauză și declarațiile inculpatului.
Lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea deosebită a faptei, din modul, mijloacele și împrejurările de săvârșire, asupra unei persoane în vârstă de 71 de ani, de perseverența infracțională a inculpatului, demonstrată de cazierul judiciar.
să fie incident cazul prev.de art.148 lit.a pr.pen. existând date că după comiterea faptei inculpatul ar fi fugit din B M în scopul sustragerii de la urmărirea penală.
Chiar dacă condamnările anterioare ar permite a se presupune că inculpatul a comis cu intenție o nouă infracțiune, curtea constată că nu se impune reținerea prevederilor art.148 lit.d pr.pen. raportat la terminologia folosită de legiuitor și la prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare,
Luarea față de inculpat a unei măsuri mai puțin restrictive de libertate nu este justificată la acest moment procesual, întrucât judecarea în stare de libertate a unor persoane suspectate de comiterea unor infracțiuni grave este de natură a încuraja climatul infracțional, iar conduita sinceră avută de inculpat în cursul procesului, situația personală a sa și a familiei sale sunt împrejurări care au fost avute în vedere de instanța de fond cu ocazia individualizării pedepsei aplicate acestuia.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul născut la 25.08.1979, aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 13.08.2009 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul născut la 25.08.1979, aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 13.08.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din Fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, chelruieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
4 ex./27.08.2009
Jud.fond./
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Ioana Cristina
