Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 519
Ședința publică de la 21 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva" declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 01.08.1977 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 11.08.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinte inculpatul recurent asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizeaza ca isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul pentru inculpat, sustine că, va incepe cu una dintre frazele pe care le regăsește in incheierea de sedinta pe care a recurat-o, si anume, pe pagina 4 acelei incheieri de sedinta - ultim aliniat, intr-un puseu de incercare, completul de judecata formuleaza urmatoarea frază, și citează din memorie: "analizand sumar probele din dosar constată că, temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive se justifica in continuare".
Intr-adevar, rezultatul acelei analize nu relevă decât că e vorba de o analiză foarte sumară, pentru că, dacă acest complet de judecata ar fi avut bunavointa să analizeze și probele administrate in cursul judecatii, dacă ar fi analizat cel putin ultimele 4-5 termene de judecata ar fi observat că toate probele care s-au administrat in ultimele termene de judecata au fost in favoarea inculpatului. Asta in contextul in care probele inculpatului nu s-au vrut să se pună in administrare, nu au fost discutate in fața instantei de fond, și când spune că ar fi fost in favoarea inculpatului, va incepe cu chiar declaratia părtii vatamate - persoană care dă o declaratie vădit contradictorie cu declaratiile pe care le-a dat in faza de urmarire penala.
De asemenea, situatia aceasta evident că nu poate aduce decât un mare dubiu asupra acuzațiilor ce i se aduc inculpatului in momentul de față, iar cand apare un dubiu, dubiul nu poate fi interpretat decat in favoarea inculpatului.
A se observa si declaratia celeilalte parti vatamate, acesta dă o declaratie mai mult decat favorabila inculpatilor, și cu atat mai mult inculpatului - aflat in momentul de față in arest preventiv.
De asemenea, declaratiile martorilor sustin ipoteza sa, si anume că savarsirea acelor fapte nu ar fi avut loc, că nu se poate vorbi nici măcar despre viol și in nici intr-un caz despre lipsire de libertate in mod ilegal.
Din punctul său de vedere, singura chestiune care ramane in studiu in momentul de față, prin prisma probelor deja administrate in fața instantei de fond, este aceea a unei infractiuni de posesie de substanțe de risc. E vorba de o cantitate infimă, sub 1 gram, cantitate pe care inculpatul a declarat in faza de urmarire penala, in fața organelor de anchetă, că o folosea pentru consumul propriu.
Intr-adevar este vorba despre o recunoaștere, este vorba despre o infractiune, insă este o infractiune absolut minoră.
In ultimele 4-5 termene la dosarul de fond, sunt declaratiile ale unor martori care au aratat faptul că pe durata acelei pretinse infractiuni savarsite - de lipsire de libertate in mod ilegal, partile vatamate si inculpatii se aflau intr-un local public care avea ușa deschisă, descuiată.
Intr-adevar s-a mentionat la un moment dat, că acea ușă ar fi fost incuiată, insă din interior, tocmai pentru a nu se mai permite accesul altor persoane, deoarece barmanul vroia să inchidă, iar cheia a rămas in ușă.
In momentul in care stau intr-o incintă, la a cărei ușă se are acces oricand pentru a ieși, in nici intr-un caz nu se poate spune că a fost lipsire de libertate in mod ilegal. Cu atat mai mult cu cat martorii mentionează in mod foarte clar, nici nu sunt martori din lucrari, că pe durata savarsirii acestor infractiuni de lipsire de libertate, partile vatamate s-au deplasat prin incinta localului, respectiv chiar pana la baie si inapoi, prin fața ușii de acces a acestui club.
In altă ordine de idei, se face o referire, intâi se consemnează că temeiurile avute in vedere initial la luarea masurii preventive se mentin. Ulterior, pentru că la luarea masurii arestarii preventive și in momentul in care ea a avut loc cu mentinerea si respectiv prelungirea masurii, nu s-a facut absolut vreo referire la acea a doua conditie prevazuta de art.148 lit.f Cod procedura penala, respectiv existența unui pericol concret pentru ordinea publica in cazul in care inculpatul va fi lasat in libertate.
Instanta face o nouă analiză și vine cu un element nou in motivație, un element care nu a mai apărut pana acum absolut deloc, se referă la un pericol concret pentru ordinea publica care ar intra in o potențială existență a unei stări de dezechilibru a ordinii sociale sau a ordinii de drept. Asta a fost sintagma folosită de catre completul de judecata, fără a se mai face nici o altă referire la ce intelege completul de judecata prin ordinea de drept, pentru că e suficient 3 persoane diferite și se va obtine 3 definiții diferite ale unei asemenea sintagme. Si ceea ce este si mai important dincolo de faptă, ordinea de drept, o entitate abstractă a cărei sustinere trebuie s-o accepte in cazul in care apare.
Este inadmisibil ca in acea hotarare judecatoreasca să nu se spună cum anume ar fi afectată acea ordine de drept, in ce anume ar consta pericolul potential pe care l-ar reprezenta inculpatul odată pus in libertate, pentru acea viziune abstractă care o spune instanta intr-o hotarare.
Nici unul dintre aceste elemente nu le-au fost puse la dispozitie de catre instanta de fond, pentru că, practic, eoo bligatie a instantei care le permite și lor apărătorilor să-și formuleze apărările.
rationamentul care a dus la concluzia ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.143 Cod procedura penala sub aspectul existenței unui pericol concret pentru ordinea publica, practic, li se obstaculează posibilitatea de a veni cu contraargumente. -se care sunt probele, nu știe cu ce să vină in contradovadă. -se care este mecanismul afectării acelei ordini publice, nu li se pune la dispozitie posibilitatea de a contracara argumentele referitoare la legătura aceea de cauzalitate intre libertatea lui și vătămarea ordinii publice.
Din punctul său de vedere, are de a face cu o incheiere de sedinta cel putin parțial nemotivată, fiindcă, dacă in ceea ce priveste prima parte a art.148 lit.f Cod procedura penala - care sunt limitele de pedeapsa in cazul infractiunii pentru care este trimis in judecata, in ceea ce priveste cea de-a doua conditie aceasta ar necesita o argumentare mult mai laborioasă pentru că, din punctul său de vedere, nu a fost motivată pe acea sustinere referitoare la pericolul pentru ordinea publica.
O hotarare judecatorească, indiferent că e vorba de o sentință sau de o incheiere de sedinta parțial nemotivată, are exact aceeasi valoare cu o hotarare judecatorească total nemotivată.
In opinia sa, acea incheiere de sedinta nu intruneste elementele minime de formă pe care ar trebui să o intrunească o hotarare judecatorească sau o incheiere de sedinta și singura sanctiune pe care legiuitorul a pus-o la indemână este aceea a nulității, a constatării nulității.
In conditiile in care instanta de recurs va constata că, intr-o formă sau alta, instanta de fond si-a motivat decizia, solicită instantei a-si apleca atenția asupra celorlalte argumente pe care le-a folosit anterior, si anume, asupra probelor cel putin in limitele care se gasesc in art.143 Cod procedura penala, pentru care îl trimite intr-un fel să antameze fondul cauzei, evident tangențial, doar pentru a vedea in ce masura această presupunere a organului de urmarire penala poate fi potentialul de a se dovedi real la un moment dat, la sfarsit, atunci cand se va finaliza cercetarea judecatorească.
Nu s-a făcut absolut nici o referire la dispozitiile art.136 Cod procedura penala, absolut nici o referire la vreo una dintre cele doua teze pe care art.136 Cod procedura penala le indică drept posibile temeiuri de inceput ale luarii unei masuri preventive, nu s-a facut absolut nici o referire la probele care ar exista - că odată pus in libertate inculpatul ar intenționa să se sustragă in vreun fel de la cercetare, nici o referire la vreo proba sau vreun indiciu cât de mic din care să poată trage concluzia că odată pus in libertate inculpatul ar intentiona să intervină in vreun fel asupra bunului mers al procesului penal.
Nici una dintre aceste două teze nu a fost nici măcar tangențial antamată in incheierea de ședință. Practic, si acesta este un argument in favoarea a ceea ce a spus mai inainte, si anume că are de a face cu o incheiere de sedinta cel putin parțial nemotivată.
Din prisma analizei pe care a incercat sa o facă asupra incheierii de sedinta recurată, consideră că, singura concluzie care se poate trage este aceea că, in momentul de față, incheierea este nulă, nu este motivată. Iar dacă argumentele in această direcție nu sunt suficient de convingătoare, instanta are de a face cel puțin cu o incheiere de sedinta neîntemeiată din punctul de vedere al masurii preventive care s-a luat impotriva inculpatului.
Singura concluzie care o trage este aceea că nu are de a face cu vreun pericol concret pentru ordinea publica.
Dacă instanta va considera că această sanctiune nu poate fi aplicată in ceea ce priveste incheierea atacată, solicită a se dispune admiterea recursului cel puțin din perspectiva netemeiniciei a incheierii de sedinta, a motivelor pe care le găsește in aceasta și a măsurii care a fost dispusă prin incheierea atacată.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, este convins că instanta de fond a analizat probele in profunzime, la termenul din 11.08.2009 instanta de fond era chemată să soluționeze doar o eventuală mentinere a starii de arest preventiv a inculpatului.
Apreciaza că, instanta de fond a analizat si a constatat că exista probe si indicii, și că lăsarea inculpatului in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica. Este o incheiere amplu motivată, instanta a analizat mai mult decat este necesar, arată in mod clar si concis că există și se mentin temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive a inculpatului. Coroborat cu celelalte fraze din incheiere, rezultă că instanta a analizat in totalitate toate aspectele. Solicită respingerea recursului și mentinerea starii de arest preventiv a inculpatului.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, este arestat de 1 an si 6 luni, mai sunt si alți inculpati in acest dosar dar care au fost scoși de sub urmarire penală, s-au audiat martorii, partile vatamate. Solicita admiterea recursului si a se dispune judecarea sa in stare de libertate, urmează să se căsătorească.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 11 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse față de inculpatul -, aflat în Penitenciarul Iași.
În baza art. 160 ind. "b" alin. 3 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă.
În pronunțarea acestei încheieri, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța are obligația, ca periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Cu această ocazie, conform alin. 2 și 3 ale art. 160 ind. b Cod procedură penală, instanța poate fie să revoce măsura de arest preventiv - atunci când constată că este nelegală sau constată că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate; - fie să mențină măsura arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea ei impun în continuare privarea de libertate sau constată că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului.
Verificând toate actele și lucrările dosarului prin prisma legalității măsurii preventive a inculpatului -, instanța constată că această măsură preventivă a fost luată, prelungită și menținută în mod succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Astfel, prin încheierea penală nr. 9/09.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 09.02.2008 și până la data de 08.03.2008, inclusiv, pentru temeiul prev. de art. 148 al. 1 lit. f) Cod procedură penală, reținându-se existența unor indicii temeinice și chiar a unor probe certe în sensul art. 143 Cod procedură penală, care justifică bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârșit faptele grave imputate.
Hotărârea de arestare a fost validată de Curtea de APEL IAȘI care a respins ca nefondat recursul declarate de către inculpat, iar ulterior măsura preventivă a fost prelungită succesiv.
Prin încheierea de ședință din data de 30.07.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în temeiul disp. art. 3001Cod procedură penală a fost verificată și constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și, în temeiul disp. art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală această măsură a fost menținută.
Instanța de fond s-a conformat și disp. art. 3002Cod procedură penală, în sensul că a procedat la verificarea și în cursul judecății a legalității și temeiniciei arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală.
Verificând la acest moment procesual incidența disp. art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului este în concordanță cu dispozițiile legale incidente în materie, situație în care nu se impune revocarea ei pe considerentul ilegalității.
Analizând și evaluând sumar mijloacele de probă existente la dosar, instanța reține că de la momentul arestării preventive a inculpatului nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării - cele prev. la art. 143 și la art. 148 lit. "f" Cod procedură penală au încetat, după cum nu au apărut nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În condițiile în care temeiurile arestării inițiale există și având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpatul -, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, instanța apreciază că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Cu privire la temeiurile de fapt, evaluabile în lumina art. 143 Cod procedură penală, se constată că cercetarea judecătorească desfășurată până la acest moment relevă suficiente mijloace probatorii (declarațiile părții vătămate, ale părții vătămate - din cursul urmăririi penale, ale martorilor și ) care să susțină bănuiala legitimă că inculpatul este autorul faptelor penale pentru care este cercetat.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică, așa cum este prevăzut de art. 148 al. 1 lit. f) Cod procedură penală, instanța apreciază că persoanele bănuite de comiterea unor infracțiuni atât de grave (viol, lipsire de libertate în mod nelegal și deținere de substanțe stupefiante), dacă ar fi lăsate în libertate ar constitui o amenințarea reală și actuală pentru ordinea de drept.
Sintetizând cele expuse mai sus, instanță constată: subzistența temeiurilor care au fundamentat hotărârea de arestare, a riscului de reiterare a acțiunilor prohibite de legea penală, de apariție a riscului de alterare a probelor prin influențarea declarațiilor, ceea ce justifică, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În acest sens, este necesar a se menționa că, într-o jurisprudență constantă, Curtea de la Strassbourg a stabilit că legitimitatea menținerii în detenție a unui arestat trebuie apreciată în funcție de particularitățile cauzei, autorităților judiciare naționale revenindu-le obligația de a asigura ca detenția provizorie a unui acuzat să nu depășească o durată rezonabilă, ceea ce nu e cazul în speța de față, inculpatul fiind arestat preventiv la data de 09.02.2008.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să constate ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului - și să dispună menținerea acesteia.
În termen legal, încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul-,care prin motivele expuse prin apărător, s-a solicitat a se constata netemeinicia acesteia întrucât:
- nu s-au analizat probele administrate în cursul judecății care sunt favorabile inculpatului, exemplificând declarația părții vătămate, care și-a modificat conținutul celor relatate la urmărirea penală; în același context și martorul, în sensul inexistenței infracțiunii de viol și a lipsirii de libertate,urmând a fi reținută doar infracțiunea de trafic de droguri;
- pericolul concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate nu este dovedit pe bază de probe;
- încheierea este parțial nemotivată nefiind făcut referiri la dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, situație în care este atrasă nulitatea absolută a hotărârii.
Cum încheierea este neîntemeiată pe lipsa existenței unui pericol concret pentru ordinea publică, s-a solicitat admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și di oficiu, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
În soluția adoptată instanța de fond a analizat necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului în contextul dispozițiilor procedurale relevante aplicabile și care reglementează verificări privind arestarea în cursul judecății prevăzute de art. 300 ind. 2 cu referire la art. 160 ind. "b" Cod procedură penală.
Instanța a stabilit că temeiul inițial de arestare prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală este actual și subzistă, nu s-au schimbat și nu a încetat astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, prin raportare, pe de o parte la materialul probator administrat care relevă indicii temeinice ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată iar pe de altă parte prin raportare la temeiul arestării relativ la limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât și pericolul concret pentru ordinea publică.
Modificarea conținutului declarațiilor unor martori cât și inexistența unor probe în ceea ce privește comiterea infracțiunilor de "viol" și "lipsire de libertate", aspecte invocate în recurs, nu se impun a fi examinate în această fază procesuală, fiind suficient a se analiza dacă se mențin dispozițiile art. 143 și 148 lit. "f" Cod procedură penală.
La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică nu pot fi reținute criticile inculpatului întrucât, relevante sunt și datele referitoare la fapte, care sunt de natură a crea opiniei publice sentimentul de insecuritate dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate.
În plus, Curtea reține că existența și pertinența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează detenția" inculpatului, iar măsura este conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Nici critica vizând nulitatea încheierii apreciată de inculpat ca "nemotivată" sau "parțial motivată" nu poate fi primită.
Instanța a pus în discuția părților incidența dispozițiilor ce reglementează sediul materiei fiind evidențiate aspectele de fapt și de drept care au condus la necesitatea menținerii măsurii arestului preventiv, neexistând temeiuri spre a fi aplicate normele de procedură vizând înlocuirea sau revocarea măsurii.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul - este nefondat și va fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul -, aflat în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 11 august 2009, Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
28.08.2009
2 ex.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Dan Anton, Ciubotariu
