Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.521/R/2009
Ședința publică din data de 25 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii penale din data de 18 august 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, ultraj contra bunelor moravuri, încăierare și distrugere, prev.de art.183, art.321 alin.1, art.322 alin.1 și art.217 alin.1 penal cu apl.art.33 lit.a și art.75 lit.a și c penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul G aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat, este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu are completări de făcut cu privire la starea de arest.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Raportat la momentul procesual în care ne aflăm precum și la perioada de timp de arest, consideră că dacă ar fi cercetat în libertate, inculpatul nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Consideră că temeiul reținut, cel prev.de art.148 lit.d pr.pen. nu subzistă raportat la motivarea instanței de fond. Existența unei antecedențe penale este o împrejurare pe care instanța o va avea în vedere la pronunțarea unei hotărâri de condamnare. Temeiul reținut, cel prev.de lit.f a art.148 pr.pen. chiar dacă legal pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de patru ani, la dosar nu există probe din care să rezulte pericolul social pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. Natura și gravitatea faptei este un element care se încadrează în disp.art.148 lit.f primul aliniat dar, la dosar nu s-au adus argumente din care să reiasă că cercetarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal. În cauză a fost audiat inculpatul, coinculpații și părțile vătămate, considerând că din momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent temeiurile s-au schimbat. Inculpatul a dat declarații sincere, intenția lui nu a fost de a aplica lovituri cu intenția de a ucide ci de a se apăra. Din concluziile raportului de expertiză medico legală rezultă existența a două tipuri de leziuni care ar putea duce la deces, dar, apreciază că există serioase dubii cu privire la loviturile care au dus la deces și cu privire la persoana care a aplicat loviturile. Trebuie avut în vedere că latura subiectivă a infracțiunii, respectiv că decesul victimei s-a produs din culpă și nu a existat intenție. Raportat la faptul că s-au luat declarații iar părțile vătămate și-au exprimat dorința, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar avea cum să influențeze părțile. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că se poate lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea iar în măsura în care inculpatul nu va respecta obligațiile ce i se vor impune, se poate dispune rearestarea acestuia. Nu este corect ca celelalte persoane care au participat la faptă să fie cercetate în stare de libertate.Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond apreciind că nu există motiv de casare a încheierii Tribunalului Maramureș. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Inculpatul a fost arestat reținându-se ca temeiuri, art.148 lit d și f pr.pen. Consideră că lit.d a acestui articol nu-și găsește justificarea însă lit.f a art.148 pr.pen. își găsește justificarea în speță. Infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte este una deosebit de gravă la care se adaugă și celelalte trei, astfel că lăsarea inculpatului în libertate nu are nici o justificare. Probele administrate în cauză atestă fără dubiu că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la măsura arestării preventive.
CURTEA
Prin încheierea penală din 18 august 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul G, precum și cea de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de același inculpat.
În temeiul art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, (CNP -, născut la 19.12.1983 în SMj udețul M, fiul lui G și, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) și, în consecință, s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul întocmit la 13 aprilie 2009 în dosar nr. 1/P/2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa dispus trimiterea în judecată a inculpatului G pentru infracțiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, încăierare și distrugere prevăzute de art. 183, art. 321 alin.1, art.322 alin.1 și art. 217 alin.1 penal cu aplicarea art. 33 lit.a și art. 75 lit.a și c penal.
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Prin încheierea penală nr. 16 din 10 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe o perioadă de 29 de zile (10 ianuarie 2009 - 7 februarie 2009 inclusiv) pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183.pen. în temeiul art. 148 lit.d și f pr.pen.
Ulterior această măsură a fost prelungită de mai multe ori și apoi a fost menținută.
Raportat la ansamblul probelor administrate în cauză și la împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv (dar și pentru alte infracțiuni), tribunalul a apreciat că, în speță, există indicii în sensul celor prev.de art. 143.pr.pen. respectiv indicii care să justifice presupunerea că în noaptea de 02/03.01.2009 inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură în cap cu o sticlă de bere în urma cărora a căzut și apoi a decedat. O analiză în detaliu a probelor în această fază a procesului penal nu este posibilă fără ca instanța să se antepronunțe în cauză. De altfel, legiuitorul nu pretinde existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor indicii care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă de natură penală. Or, în speță față de ansamblul probelor aflate până în prezent la dosar, se poate aprecia existența unor asemenea indicii.
Prin sentința penală nr. 22/18.01.2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației inculpatului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 400 lei amendă pentru comiterea unor infracțiuni silvice. Prin urmare, se presupune că a comis cu intenție o nouă infracțiune, fiind în continuare incidente prev.art. 148 lit.d pr.pen.
Față de natura și de gravitatea presupusei fapte, tribunalul a apreciat că inculpatul prezintă și în prezent un grad ridicat de pericol social, fiind necesară privarea sa de libertate. Acesta nu s-a diminuat în mod semnificativ urmare a trecerii unei perioade de 7 luni de arest preventiv. Pentru acest motiv, văzând și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv și este cercetat în acest dosar este mai mare de 4 ani închisoare, instanța a apreciat că sunt îndeplinite în continuare și cerințele prev.de art. 148 lit.f pr.pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G solicitând admiterea admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului se arată că raportat la momentul procesual în care ne aflăm precum și la perioada de timp de arest, inculpatul nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar temeiul prev. de art.148 lit.f mai C.P.P. nu subzistă. Natura și gravitatea faptei este un element care se încadrează în disp.art.148 lit.f primul aliniat dar, la dosar nu s-au adus argumente din care să reiasă că cercetarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal. În cauză a fost audiat inculpatul, coinculpații și părțile vătămate, considerând că din momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent temeiurile s-au schimbat.. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că se poate lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea iar în măsura în care inculpatul nu va respecta obligațiile ce i se vor impune, se poate dispune rearestarea acestuia. Nu este corect ca celelalte persoane care au participat la faptă să fie cercetate în stare de libertate.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată a inculpatului G pentru infracțiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, încăierare și distrugere prevăzute de art. 183, art. 321 alin.1, art.322 alin.1 și art. 217 alin.1 penal cu aplicarea art. 33 lit.a și art. 75 lit.a și c penal luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestuia.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
În contextul celor expuse mai sus, instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpaților -respectiv poziția procesuală adoptată de către acesta, precum și situația familială a acestora vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatearaportat și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit C.P.P. va respinge ca. nefondat recursul declarat de inculpatul G aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, fiul lui G și nascut la 19 decembrie 1983, împotriva încheierii penale nr.din 18.08.2009 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin2.va obliga pe pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, fiul lui G și nascut la 19 decembrie 1983, împotriva încheierii penale nr.din 18.08.2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
Red./
4 ex.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Ioana Cristina
