Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.515/R/2009
Ședința publică din data de 25 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale pronunțată la data de 6 august 2009 în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev.de art.257 penal rap.la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal și cu apl.art.37 lit.a penal în ceea ce o privește pe inculpata și cu apl.art.37 lit.b penal în privința inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpații și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se prezenta apărătorii lor aleși, av. și av. G pe care i-au contactat însă aceștia se află în concediu de odihnă până în data de 6 septembrie 2009.
Reprezentantul Parchetului apreciază că recursurile se află în stare de judecată cu mențiunea că s-au acordat două termene succesive în acest sens, iar apărătorii aleși nu au delegații avocațiale depuse la dosar.
Instanța, deliberând, respinge ca nefondată cererea formulată de inculpați cu mențiunea că la dosar nu există delegații avocațiale ale apărătorilor aleși și nu există dovada susținerilor inculpaților cum că au apărători aleși și că aceștia s-ar afla în concediu de odihnă.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale pronunțate de Tribunalul Maramureș și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, în temeiul art.160/b alin.2 pr.pen. revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților iarîn subsidiar, dacă se va aprecia că în cauză față de inculpați se impune luarea unei alte măsuri, solicită luarea măsurii de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, apreciază că după opt luni de arest măsura arestării preventive nu se mai justifică iar temeiurile care au stat inițial la baza luării acesteia s-au schimbat, ele nu mai subzistă. Consideră că lăsarea în libertate a inculpaților nu poate duce la concluzia că aceștia se vor sustrage de la cercetări cu atât mai mult cu cât în cauză s-au audiat martori astfel că inculpații nu pot influența părțile. Inculpații au dat dovadă de un comportament civilizat iar timpul scurs de la luarea măsurii arestării a fost suficient ca măsura să-și fi îndeplinit scopul. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate considerând că instanța de fond în mod corect a statuat în privința temeiurilor arestării raportat la împrejurarea că din probele dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea ei în stare de libertate arătând că va respecta toate obligațiile ce-i vor fi impuse cu mențiunea că este arestată de zece luni de zile.
Inculpatul, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că va respecta toate obligațiile ce-i vor fi impuse cu mențiunea că este arestat de zece luni de zile. De asemenea, arată că are o familie, este bolnav și a suferit un infarct.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 6 august 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art.3002.pr.pen. raportat la art. 160 pr.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, CNP -, fiul lui și, născut la data de 29.12.1968 în Tg. L, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Baia Mare;, CNP -, fiica lui și, născută la data de 28.04.1962 în B M, jud. M, în prezent aflată în Penitenciarul Baia Mare și, CNP -, fiul lui și, născut la data de 30.08.1960 în comuna, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Baia Mare, măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.
Au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații și.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 06 august 2009, în temeiul art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a pus în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și.
Inculpații și au formulat, prin apărător, și o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpați subzistă și în prezent.
Cu privire la inculpații și instanța a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art.148 lit.b,c,d și f pr.pen. iar în cazul inculpatei a dispozițiilor art.148 lit.c, d și f pr.pen. respectiv există date, rezultate în principal din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, care justifică presupunerea că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor, că pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni și se presupune că au săvârșit o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestui pericol concret s-a avut în vedere natura și gravitatea faptelor pe care se presupune că inculpații le-au comis, precum și comportamentul lor ulterior declanșării cercetărilor, constând în încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, astfel încât există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a-i împiedica să comită eventuale alte fapte prevăzute de legea penală, privarea acestora de libertate fiind conformă cu principiul instituit prin art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Instanța a constatat că faptele de care sunt acuzați inculpații prezintă un pericol social extrem de ridicat, implicând lezarea valorilor sociale care privesc încrederea de care trebuie să se bucure autoritățile publice, inclusiv cele judiciare, iar lăsarea în libertate a acestora ar fi de natură să determine prin prisma rezonanței sociale negative, un puternic sentiment de insecuritate în rândurile membrilor societății dublat de convingerea că justiția nu reacționează suficient de ferm și prompt împotriva infracțiunilor de acest tip.
În plus instanța a reținut că pe parcursul procesului inculpații au avut poziții oscilante și până la acest moment probatoriul necesar a fi administrat în cauză nu a fost epuizat, urmând a fi audiați martorii și, astfel încât în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și existând date din care rezultă că inculpații ar putea influența aflarea adevărului, privarea de libertate a acestora se impune în continuare.
Or, având în vedere că temeiurile care au determinat inițial privarea de libertate subzistă, în considerarea dispozițiilor art.136 pr.pen. în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, instanța a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acesteia pentru următoarele 60 de zile, în condițiile art.160 pr.pen.
În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, instanța le-a respins ca nefondate, apreciind în raport de dispozițiile art.139 alin.1 pr.pen. că această măsură a fost dispusă cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente și nu au intervenit modificări ale temeiurilor care au determinat luarea acestor măsuri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs verbal, cu ocazia pronunțării, inculpații și solicitând în ședința publică din data de 25 august 2009 admiterea recursurilor șiîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților iarîn subsidiar, dacă se va aprecia că în cauză față de inculpați se impune luarea unei alte măsuri, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că după opt luni de arest măsura arestării preventive nu se mai justifică iar temeiurile care au stat inițial la baza luării acesteia nu mai subzistă. libertate inculpații nu se vor sustrage de la cercetări, în cauză s-au audiat martori astfel că inculpații nu pot influența părțile. Inculpații au dat dovadă de un comportament civilizat iar timpul scurs de la luarea măsurii arestării a fost suficient ca măsura să-și fi îndeplinit scopul.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că măsura arestării preventive a inculpaților recurenți și a fost luată la data de 20.11.2008 față de inculpatul, respectiv la data de 22.10.2008 față de inculpata, temeiul luării acestei măsuri fiind circumscris prevederilor art.148 lit.b, c, d și f pr.pen. pentru inculpatul, iar în cazul inculpatei s-au reținut dispozițiile art.148 lit.c, d și f pr.pen. respectiv existau date, rezultate în principal din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, care justificau presupunerea că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor, că pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni și se presupunea că au săvârșit o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezentă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret rezulta din natura și gravitatea faptelor pe care se presupune că inculpații le-au comis, precum și din comportamentul lor ulterior declanșării cercetărilor, constând în încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, astfel încât existau motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a-i împiedica să comită eventuale alte fapte prevăzute de legea penală.
Acuzațiile aduse inculpaților constau în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august-octombrie 2008, împreună și cu coinculpatul, ar fi pretins de la denunțătorul, deținut în Penitenciarul Baia Mare, suma de 11.000 Euro, din care ar fi primit efectiv sumele de 32.000 lei și 1.650 Euro, pentru ca prin influența pe care au pretins că o au asupra funcționarilor din Penitenciarul Baia Mare să îi determine pe aceștia să îl scoată la muncă, iar membrii comisiei de liberări condiționate să îl propună pentru liberarea condiționată, promițându-i și că prin influența pe care o au îi vor determina pe magistrații din cadrul instanțelor și parchetelor din județul M să admită propunerea de liberare condiționată acestuia.
S-a reținut că existau probe și indicii temeinice că inculpații ar fi comis fapta de trafic de influență în formă continuată prev.de art.257 pen. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 pen și art.37 lit.a pen pentru inculpata, respectiv aceeași încadrare juridică, dar cu aplicarea art.37 lit.b pentru inculpatul, faptă pedepsită cu închisoare mai M de 4 ani.
Curtea reține că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații recurenți și sunt autorii faptei de trafic de influență în formă continuată pentru care au fost trimiși în judecată, după cum reiese din declarațiile denunțătorului ( 84-92 dos. urm. pen.), declarațiile martorilor 77-80, 82-83 dos. urm. pen. 174-175 dosar fond, 107-110 dos. urm.pen. f 404-405 dosar fond, 111-113,.355 dosar fond, 231dosar fond, 232 dosar fond, 233 dosar fond,.234 dosar fond, 354 dosar fond.
Referitor la cerințele art.148 lit.b proc.pen. din notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate rezultă că după declanșarea cercetărilor în cauză, inculpatul ar fi luat legătura cu coinculpatul stabilind ce să declare în cauză și persoanele pe care să le propună ca martori pentru a-și susține variantele. De asemenea s-au înțeles să încerce să-I determine pe denunțătorul să-și schimbe declarația și să susțină că a înscenat faptele pentru a se răzbuna pe inculpați.
Tot pentru a zădărnici aflarea adevărului inculpatul ar fi trimis inculpatei aflată în Arestul M un telefon mobil, pe care urma să poarte discuții în legătură cu desfășurarea anchetei care îi viza.
Temeiul prevăzut de art.148 lit.c proc.pen. subzistă având în vedere că la domiciliul inculpaților s-au găsit cu ocazia percheziției numeroase cereri de chemare în judecată, pentru promovarea unor acțiuni fictive în instanță, ceea ce permite a concluziona că inculpații pregăteau săvârșirea altor infracțiuni. a declarat că pentru a evita transferarea sa la Penitenciarul Constanțaa apelat la inculpatul care prin intermediul inculpatei a introdus o acțiune fictivă în instanță în care denunțătorul avea calitatea de martor, evitând astfel transferul, inculpata retrăgându-și în final acțiunea (încheierea penală nr.5127/22.09.2008 a Judecătoriei Baia Mare - fila 101 dosar urmărire penală).
Din probele administrate până în prezent rezultă că inculpatul, prin persoane interpuse, ar fi încearcat să corupă persoane din cadrul M sau din cadrul instanțelor de judecată pentru a reuși să obțină punerea în libertate a inculpatei.
Chiar dacă condamnările anterioare ale inculpaților ar permite a se presupune că aceștia au comis cu intenție o nouă infracțiune, curtea constată că nu se impune reținerea prevederilor art.148 lit.d pr.pen. raportat la terminologia folosită de legiuitor și la prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Referitor la art.148 lit.f proc.pen. curtea reține că pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații recurenți este mai M de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică rezultat din gravitatea faptei de comiterea căreia sunt suspectați inculpații, din modul, mijloacele și împrejurările de săvârșire.
Luarea față de inculpați a unor măsuri mai puțin restrictive de libertate nu este justificată la acest moment procesual, întrucât judecarea în stare de libertate a unor persoane suspectate de comiterea unor infracțiuni grave este de natură a încuraja climatul infracțional, iar susținerea inculpaților că nu sunt vinovați deoarece nu au nicio relație prin care să fi putut facilita ceva denunțătorului nu poate fi primită cu efectul punerii lor în libertate, deoarece pentru existența infracțiunii prev.de art.257 pen. nu este necesar ca traficantul de influență să aibă în mod real vreo putere asupra funcționarul respectiv, ci doar să lase impresia că are o astfel de influență.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații, născută la 28.04.1962 și nascut la 30.08.1960 aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 06.08.2009 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați inculpații să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei fiecare reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații, născută la 28.04.1962 și nascut la 30.08.1960 aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 06.08.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de 500 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care 100 lei fiecare reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
5 ex./27.08.2009.
Jud.fond.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Ioana Cristina
