Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 527/
Ședința publică din data de 25 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit."i" Cod penal și art.321 alin.2 Cod penal, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că își menține recursul promovat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că prin încheierea din data de 21 septembrie 2009, Tribunalul Constanțaa dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, reținând în esență, că pe de o parte, ar exista o presupunere rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată existând indicii în acest sens, iar pe de altă parte, temeiul care a condus la arestarea acestuia, respectiv disp.art.148 lit."f" Cod procedură penală, ar subzista în continuare în sensul că pedeapsa c urmează a fi aplicată prin condamnare ar fi mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate în actualul stadiu procesual, ar constitui un grav pericol pentru ordinea publică.
Apreciază că în prezent, în condițiile în care dosarul se află pe rolul tribunalului, a început cercetarea judecătorească, inculpatul a fost audiat, fiind audiați și ceilalți coinculpați iar la dosarul cauzei există anumite indicii rezultate din probele administrate deocamdată, respectiv declarațiile celor trei coinculpați coroborate și cu celelalte declarații oarecum oscilante ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive nu se mai justifică întrucât cercetarea judecătorească poate fi efectuată și cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită a se observa că la dosarul cauzei, ca o menținere constantă a acestei situații rezultate din încăierarea produsă în cursul căreia se presupune că inculpatul ar fi aplicat anumite lovituri cu obiecte tăioase părților civile, este sub semnul suspiciunii în condițiile în care declarațiile martorilor respectivi sunt oscilante.
Consideră că starea de libertate nu ar impieta asupra bunei desfășurări a cercetării judecătorești și că acesta va fi prezent permanent în fața instanței de judecată la termenele ce urmează a fi acordate.
Precizează că în celelalte încheieri ale Tribunalului Constanța, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, s-a făcut vorbire și de comportamentul inițial al inculpatului care imediat după săvârșirea infracțiunilor ar fi fugit într-o țară străină, respectiv în Anglia, pentru a se sustrage urmăririi penale.
În prezent, această susținere din încheierile precedente, nu mai apare, în condițiile în care așa-zisa fugă a inculpatului a fost motivată pe de o parte iar pe de altă parte, imediat după emiterea mandatului de arestare preventivă, inculpatul s-a reîntors în țară și, s-a predat.
Nici pe departe, comportamentul sau atitudinea inculpatului nu a avut un caracter de ascundere sau de fugă ci, de o temere justificată, temere care de altfel, subzistă și în prezent.
Apreciază că măsura arestării preventive poate fi revocată și cercetarea judecătorească se poate desfășura și cu punerea în libertate de îndată a inculpatului.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că în încheierea de menținerea măsurii arestării preventive a Tribunalul Constanța, s-a făcut vorbire de acele indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, învederează instanței și pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, în considerarea naturii infracțiunilor, a modului concret de comitere a acestora, pe fondul unei stări conflictuale și a consumului de alcool a aplicat două lovituri cu cuțitul asupra părții vătămate, într-un loc public respectiv la intersecția a două străzi în municipiul M, victime cărora le-a fost cauzate leziuni abdominale pentru care au necesitat un număr însemnat de îngrijiri medicale dar le-a și fost pusă viața în pericol.
Apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevede art.136 Cod procedură penală, se impune menținerea stării de arest ca o consecință a respingerii recursului.
Într-adevăr, inculpatul, după comiterea faptelor a părăsit țara fugind în Anglia, iar indiferent de temerea care se invocă astăzi, temere pe care nu a înțeles-o și care din punctul său de vedere este nejustificată, urmează a fi respinsă și această critică ca nefiind fondată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată:
Prin încheierea din data de 21.09.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Constanța, n baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.3 Cod.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și, născut la 26.03.1976 în mun. M, jud. C, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta.
Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 160 C.P.P. în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Deși în cauză a început cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpații, s-a considerat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, și la acest moment procesual sunt indicii temeinice din care, conform art.681Cod.proc.pen. rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă de natură penală, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent în cauză.
Referitor la temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive insatanța de fond a apreciat că, în continuare, sunt întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art.148 lit.f Cod.proc.pen. respectiv pedeapsa pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare și sunt probe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică s-a analizat atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cât și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunii pentru care este cercetat.
Prin urmare, s-a avut în vedere, pe de o parte, că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, iar pe de altă parte, gradul ridicat de pericol social la infracțiunii reținute, determinat de natura acesteia, fiind o infracțiune de violență, de împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că ar fi acționat inculpatul, de urmarea produsă, de rezonanța socială a acestui gen de infracțiuni.
Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art.136 Cod.proc.pen. instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în concluziile dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul ales, recurentul inculpat a aratat că în prezent, în condițiile în care dosarul se află pe rolul tribunalului, a început cercetarea judecătorească, inculpatul a fost audiat, fiind audiați și ceilalți coinculpați iar la dosarul cauzei există anumite indicii rezultate din probele administrate deocamdată, respectiv declarațiile celor trei coinculpați coroborate și cu celelalte declarații oarecum oscilante ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive nu se mai justifică întrucât cercetarea judecătorească poate fi efectuată și cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită a se observa că la dosarul cauzei, ca o menținere constantă a acestei situații rezultate din încăierarea produsă în cursul căreia se presupune că inculpatul ar fi aplicat anumite lovituri cu obiecte tăioase părților civile, este sub semnul suspiciunii în condițiile în care declarațiile martorilor respectivi sunt oscilante.
Consideră că starea de libertate nu ar impieta asupra bunei desfășurări a cercetării judecătorești și că acesta va fi prezent permanent în fața instanței de judecată la termenele ce urmează a fi acordate.
Curtea, examinând încheierea atacata, in raport de actele și lucrarile dosarului dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp.art. 385/6 al.3. C.P.P. constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr.759/P/2009, din 30.07.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 Cod.pen. rap. la art.174 - art.175 lit.i Cod.pen. și art.321 alin.2 Cod.pen. ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în ziua de 21.03.2009, pe fondul unei stări conflictuale și al consumului de băuturi alcoolice, a provocat scandal public, împreună și cu alte persoane, în orașul M, la intersecția străzilor și 1 Mai, tulburând grav ordinea și liniștea publică. Tot în aceeași împrejurare, se mai reține că le-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit numiților și, provocându-le acestora leziuni abdominale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale și care le-au pus viața în primejdie prin hemoperitoneu consecutiv.
Prin încheierea nr.41/25.03.2009, a Tribunalului Constanța, definitivă prin încheierea nr.39/P/10.04.2009, a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.148 alin.1 lit.a și f Cod.proc.pen. luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pe o perioadă de 30 zile.
cu soluționarea cauzei, până la termenul de judecată în fond, în baza art. 3002Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive în termen de 60 de zile de la ultima verificare efectuată în cauză de către instanța de fond.
Conform art. art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, se menține arestarea preventivă.
Potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, inițial arestat în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza indiciilor și probelor din care rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor cercetate, a gravității infracțiunii generate de natura acesteia și a reacției publicului față de acestea, a evitării riscului exercitării de presiuni de către inculpat asupra părților vătămate și a martorilor.
Pronunțând menținerea arestării preventive, față de probele aflate la dosar până în acest moment, de starea de insecuritate care s-ar crea în comunitate, în cazul în care inculpatul, bănuit a fi comis mai multe infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, ar fi judecat în stare de libertate, pentru a proteja ordinea publică, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea sa de libertate.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni, nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 6 luni, având în vedere și complexitatea cauzei.
Cum, în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate și, câtă vreme recurentul nu a invocat și depus probe directe și concludente care să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă din actele dosarului, așa cum a fost expusă mai sus, curtea constată că incheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică si, în baza art. 385/15 pct. 1 lit.b C.P.P. urmeaza sa respinga recursul, ca nefondat.
In conformitate cu prevederile art. 192 al.2 tribunalul C.P.P. va obliga recurentul la 120 lei cheltuieli judiciare catre stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, obligă pe recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. -
2 ex./28.09.2009
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Dan Iulian Năstase, Adriana
