Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 482/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 482/
Ședința publică din 10 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica
GREFIER - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de asigurator SC ASIGURĂRI SA - INSURANCE SA, împotriva deciziei penale nr. 204 din data de 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect vătămare corporală din culpă - art. 184 cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului asigurator SC ASIGURĂRI SA - INSURANCE SA, lipsa intimatului inculpat -, reprezentat de avocat din oficiu în baza delegației depuse la dosar, lipsa intimatele părți responsabile civilmente.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală, și nemotivat conform art. 38510cod pr. penală.
În baza art. 301 cod pr. penală, Curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Apărătorul intimatului inculpat, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului în parte, casarea hotărârii recurate și prin extinderea efectelor, reducerea despăgubirilor civile, iar cu privire la motivul 3 de recurs, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a obligat în solidar la plata despăgubirilor a asiguratorului și inculpatului.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2204/P din 10 decembrie 2008, Judecătoria Medgidia județ Cah otărât:
În baza prevederilor art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, pentru infracțiunea de vătămare corporala din culpa:
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 06.06.1975 în Oltenița, județul C, domiciliat în comuna, județul C, CNP: -, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza prev. art. 71 Cp
Au fost interzise condamnatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod Penal.
În baza prev. art. 81 Cp:
A fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza prev. art. 71 alin. 5 Cp:
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
n baza prevederilor art. 359 Cod Procedura Penala, cu referire la prevederile art. 83 Cod Penal, s-a atras atenția inculpatului asupra condițiilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza prev. art.14-16 Cpp rap. la art.998 și art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995, modificată:
A fost admisă in parte actiunea civila a partii civile.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC INSURANCE SA, până la concurența sumei de 100.000 RON și separat numai inculpatul, pentru diferența peste suma de 100.000 RON, la plata de despăgubiri civile către partea civila, astfel:
- 15.000 RON - despăgubiri materiale.
- 30.000 EUR, echivalent lei la data efectuării plății - daune morale.
A fost respinsă, ca nefondată cererea de despăgubiri formulată de SC INSURANCE SA în contradictoriu cu inculpatul.
În baza prev. art. 191 Cpp:
A fost obligat inculpatul la plata catre stat a sumei de 1100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
La data de 12.-, pe autostrada 2, pe ruta F- Cernavodă, se deplasa autotractorul Volvo cu nr. CL 635 cu semiremorca cu trei cu nr. CL 636, semiremorca fiind încărcată cu soarelui.
La ieșirea de pe Autostrada 2, autotractorul cu semiremorcă, conduse de -, se înscriu într-o curbă spre dreapta în (coborâre) spre sensul giratoriu care face legătura cu DN 22.
În acest timp, de la sensul giratoriu spre, pe un segment de drum în rampă(urcare) se deplasa autoturismul Skoda cu nr. B -, condus de. În autoturism se afla soția acestuia, însărcinată în 6luni și fetița acestora, în vârstă de 1an și 6 luni.
La un moment dat, autotractorul cu semiremorcă, condus de -, frânează cu o urmă de frânare - târâre și se înclină în partea, iar când cabina ajunge la 4, 30 de indicatorul "cedează trecerea"la 100, autotractorul cu semiremorcă intră pe contra sens, se răstoarnă pe partea, pe contrasens, acroșează autoturismul Skoda în partea față.
Autoturismul este împins spre înapoi pe acostament, moment în care soarelui cade pe semiremorcă peste acostament și peste autoturism în șanțul drumului. Autoturismul se răstoarnă pe partea dreaptă și se oprește în șanț, peste soarelui, iar cabina autotractorului, răsturnat pe stânga, se oprește cu plafonul în dreptul roților autoturismului răsturnat pe partea dreaptă.
În urma accidentului au suferită vătămări corporale, și, toți trei fiind transportați la spital.
În urma răsturnării și impactului au fost avariate autotractorul semiremorcă și autoturismul Skoda. Semințele de soarelui s-au împrăștiat pe carosabil, pe acostament și în lanțul din stânga față de sensul de deplasare a autotractorului cu semiremorcă.
de târâre din carosabil de pe contrasens față de sensul de deplasare a autotractorului Volvo și semiremorca sa după răsturnare în urma impactului cu autoturismul.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza a rezultat ca răsturnarea semiremorcii se produce în momentul frânării în curbă. Datorită vitezei excesive, în curbă apare forța centrifugă, sămânța de soarelui deplasându-se pe peretele lateral din stânga al semiremorcii, ceea ce ridică centul de greutate, încarcă roțile stânga și descarcă roțile dreapta. După 90 de rulare în frânare cu roțile de pe stânga blocate, destabilizarea semiremorcii se accentuează. se răstoarnă și tractorul pe contrasens. În acest moment se produce și tamponarea cu autoturismul".
Față de circumstanțele concrete de trafic, vizibilitate bună (se circula pe timp de zi, aproximativ ora 11,30), viteză de 96,29km/h înainte de momentul începerii procesului de frânare, în aproprierea de un sens giratoriu,instanta a constatat că inculpatul nu a circulat corespunzător într-o curbă spre dreapta (în coborâre -(nu a redus viteza de deplasare, frânând în curbă, cu consecința destabilizării mașinii. Durata de 0,25 dintre momentul frânării și cel al răsturnării avută la dispoziție inclusiv de aceasta pentru o eventuală manevră de evitare a accidentului este mai mică de 0,5-0,8 când un conducător auto se așteaptă la pericol.
Momentul începerii procesului de frânare este stabilit la circa 100 de sensul giratoriu, la 4, 3m de semnul "cedează trecerea iar factorii de mediu nu au fost defavorabili. Susținerea inculpatului că, în premomentul accidentului, șoferul a efectuat o manevră greșită, respectiv a încălcat marcajul continuu și a intrat pe sensul demers al inculpatului, ceea ce a determinat manevra de virare efectuată de inculpat instanța a reținut că aceasta nu se coroborează cu probele administrate si mai mult dacă mașina în care se afla partea vătămată s-ar fi aflat pe sensul de mers al inculpatului, impactul ar fi avut loc pe acestuia.
S- constatat că poziția șoferului autoturismului și viteza în timp și spațiu rezultă cu exactitate din probele administrate în cauză, mai ales din probele materiale de la fața locului care au fost reproduse și administrate în cauză prin procesul verbal de cercetare de la fața locului. Instanța a constat că afirmația inculpatului cu referire la manevra greșită a acestui șofer nu este sustinuta de niciuna din probele administrate în cauză.
Referitor la acțiunea inculpatului, instanța a reținut că, în situația în care inculpatul ar fi circulat cu viteza legală pe acel tronson de drum, este evident că manevra de frânare bruscă nu ar fi determinat răsturnarea care a produs vătămarea părții vătămate iar în raportul cauzal, singura acțiune față de care accidentul nu s-ar fi produs, a fost neadaptarea vitezei la tronsonul de drum de către inculpat situație ce este confirmata si de raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale,din care rezultă că apariția stării de pericol a fost determinată de viteza excesivă cu care circula inculpatul la momentul frânării,
Procedând în acest mod, inculpatul nu a respectat prevederile menționate mai sus, ceea ce a condus la vătămarea corporală a părții vătămate.
Reținând vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei deduse judecății la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere atât prevederile art.72 Cod penal, respectiv a " dispozițiilor părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală", urmând a ține seama și de atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, precum și de faptul că acesta nu are antecedente penale(se constată că la momentul pronunțării hotărârii de față, acesta era reabilitat de drept, în teza art. 86 cod penal.)
Astfel, în raport de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, de comportamentul acestuia înainte si după săvârșirea faptei, de cazierul inculpatului care nu a mai fost condamnat anterior pentru nici o infracțiune, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere comportamentul normal al inculpatului în societate, posibilitatea efectivă a acestuia de reeducare față de normele încălcate, pericolul social concret al faptei care s-a soldat numai cu pagube materiale, însă nu datorită inculpatului, a apreciat că se poate dispune suspendarea executării pedepsei.
De asemenea, în temeiul prev. art. 71 Cp, instanța a dispus și interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 Cp lit. a teza a II a, lit. b și c Cp. Referitor la prev. art. 64 lit. a teza I Cp, instanța reținut că, din punct de vedere al faptei concrete comise de inculpat, interzicerea dreptului de a alege nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neexistând nici o legătură cu securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a tării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau moralei ori protejarea drepturilor și libertăților, singurele valori care justifică ingerința.
A făcut aplicarea prev. art. 359 Cpp, și a atras atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei, cu consecința executării efective a acesteia în regim de deținere.
Referitor la victimă, instanța de fond reținut faptul că aceasta nu a contribuit în nici un fel la producerea accidentului, fiind numai pasager în autovehiculul accidentat.
Cat privește acțiunea civilă s-a constatat ca
SC SA, asigurator de răspundere civilă auto, s-a constituit parte civilă cu suma de 25.307.93 RON despăgubiri plătite către SC SA, pentru autoturismul accidentat iar autovehiculul condus de inculpat era proprietatea SC 2002 SRL, fiind asigurator de răspundere civilă obligatorie de SC SA, cu poliția RCA seria - ne. -/27.12.2005 (fil. 74 dosar urmărire penală).
Autoturismul în care se afla partea vătămată era asigurat de RCA de către SC Asigurări SA, cu polița serie MW nr. -/20.04.2006 (fila 61 dosar urmărire penală).
În calitate de asigurator de răspundere civilă, în temeiul art. 51 din leg. 136/95, acesta se obligă chiar dacă cel care conduce autovehiculul răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asigurată, deci asigurarea privește mașina nu proprietarul/utilizatorul acesteia. S-a reținut că asiguratorul de față răspunde pentru inculpat în limitele maxime stabilite de lege în solidar deci cu acesta.
Referitor la pretențiile aceleiași societăți față de inculpat, instanța a reținut ca polița de asigurare RCA face dovada existenței contractului de asigurare dintre Societatea de asigurare, în speță SC SA și asiguratorul menționat în aceasta, respectiv SC 2002 SRL (art.11.136/95) conform art.9 din legea nr. 136/1995 "Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite" umele astfel plătite nu sunt recuperate de la asigurat decât în cazurile expres și limitativ prev.în art.58.136/
Întrucât în cauză fapta nu a fost comisă cu intenție, iar inculpatul pare să fi condus autoturismul aparținând SC SRL cu acordul acesteia, instanța a apreciat ca nu există temeiul pentru restituirea vreunui sume deja achitate ca urmare a acestui accident..Instanța constatat că partea civilă depus la dosar în copie ilizibile extrasul de cont nr. 58/23.04.2007 și nr. 27077/03.04.2007,înscrisuri din care rezultă numai destinatarul plății nu și motivația, motivul pentru care partea civilă efectuează plăți către un alt asigurat nerezultând in cauza ca de altfel nu este justificat prin probe cuantumul sumei plătite și nici legătura sa cu cauza, în afara simplei afirmații a părții civile.
Urmare celor de mai sus, instanța de fond a respins cererea de despăgubiri astfel formulată ca nefondată, aceasta deoarece nu s-a făcut dovada cuantumului prejudiciului.
În plus, din poliția de asigurare rezultă că este recunoscut ca utilizator al mașinii SC care nu este parte în cauză și față de care nu este stabilită legătura cu inculpatul.
Referitor la SC Reasigurare SA, instanța de fond a reținut că această societate nu a solicitat despăgubiri din partea inculpatului. Referitor la prestatorii de servicii medicale, instanța de judecată reține că, deși legal citați în calitate de persoane vătămate posibil despăgubite prin cheltuielile de spitalizare a părții vătămate suportate numai de spitale, aceștia nu și-au exprimat voința de a participat la proces.
Cu privire la acțiunea civilă a părții civile:
Pentru prejudiciul adus părții civile, prin fapta ilicită a inculpatului, ca urmare a vătămării aduse sănătății și a integrității corporale a persoanei vătămate, în raport de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, necesar părții vătămate pentru vindecare, de spitalizările acesteia, de stresul indus de evoluția incertă a sarcinii și viitoarea stare de sănătate a copilului nenăscut, s- apreciat că se impune despăgubirea părții civile cu suma de 30.000 EURO cu titlul de daune morale,
S-a arătat faptul ca lipsa posibilității estimării prejudiciului moral nu poate suprima protecția victimei, iar prestația cuvenită acesteia nu constituie atât un echivalent, cât un lucru subrogat, o compensație acordată în urma unei operații complexe și delicate de apreciere multilaterală a aspectelor în care vătămările și suferințele cauzate se exteriorizează.
Repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, însă sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să reprezinte nici măsuri excesive pentru autorul pagubei și nici venituri nejustificate pentru persoana lezată.
S-a apreciat ca partea civila, urmare a vătămărilor fizice cauzate prin infracțiune, a suferit și vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata unor daune morale.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, dar instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Constatându-se ca din culpa exclusivă a inculpatului, partea civila a fost prejudiciată psihic și fizic o perioadă îndelungată de timp. instanța a apreciat ca suma de 30.000 Euro reprezintă în realitate o echitabilă compensare a suferințelor fizice și psihice produse părții civile, prin infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Cu privire la daunele materiale (20.000 euro)solicitate de parte,
cu referire la cuantumul cheltuielilor efective, instanța de judecată reținut ca înscrisuri utile în acest sens chitanțele de la fila 51 din dosarul de urmărire penală în valoare totală de 118, 65 Ron (39,5 RON x3) și pe cea de la fila 54 (24 RON). Contractul de vânzare -cumpărare nr. 2779/05.11.2007 depus la fila 107-110 în dosarul instanței, apărut ca neconcludent deoarece nu este stabilită legătura acestuia cu cauza. Simpla afirmația a martorei, soacra părții vătămate, cum că suma obținută prin vânzare a fost împrumutată părții civile nefiind susținută de alte probe în cauză, nu poate să confere relevanța acestei probe.
Urmare celor de mai sus, instanța de judecată a apreciat că partea civilă a dovedit că a suportat cheltuieli prin înscrisuri în valoare de 142, 65 RON.
Referitor la cheltuielile făcute în timpul spitalizării către asistente sau doctori, s-a reținut ca este de notorietate faptul că în timpul spitalizării sau recuperării ambulatorii, se fac cheltuieli suplimentare, atât de cel spitalizat cât și de membrii familiei. Ținând cont de durata mare a spitalizării și recuperării medicale, instanța a apreciat că partea civilă a efectuat în mod rezonabil cheltuieli în valoare de 5000 RON.
Referitor la cheltuielile efectuate după spitalizare, instanța de judecată reține că acestea au existat cu certitudine insa,singura cheltuială determinabilă din probele administrate în cauză este ce referitoare la plata numitei. Aceasta a ajutat-o pe partea civilă timp de circa 1an de zile contra sumei de 200 RON săptămânal (din 800 RON lună). Însă singura probă în acest sens (declarația martorei, fila 69) nu se coroborează sub aspectul cuantumului cu nici o altă probă administrată în cauză.
Urmare celor de mai sus, instanța a admis cererea în pretenții a părții vătămate în măsura în care prejudiciul produs a fost cert determinat.
Referitor la răspunderea materială a părții responsabile civilmente SC 2002 SRL:
Pentru a fi angajată răspunderea prevăzută de art. 1000 alin. 3 Cod civ. trebuie să se dovedească existența unui raport de prepușenie, precum și a culpei prepusului, stabilită în condițiile art. 998 Cod civ.
Astfel, partea civila avea obligația de a dovedi, mai întâi, raportul de prepușenie dintre conducătorul auto și partea responsabila civilmente - societate comercială, raport exprimat prin conținutul său specific: relații de subordonare între prepus și comitent; dispoziția de serviciu dată de comitent; îndeplinirea serviciului de către prepus în limitele dispoziției primite de la comitent.
În al doilea rând, activitatea prepusului fiind circumscrisă normelor juridice privind circulația autovehiculelor pe drumurile publice, partea civila trebuie să facă dovada culpei conducătorului auto, stabilită de către organele de poliție care au cercetat cauzele și condițiile producerii accidentului de circulație.
În cauză este probat și necontestat faptul că autovehiculul condus de inculpat era proprietatea SC 2002 SRL, așa cum rezultă din polița de asigurare obligatorie de răspundere auto RCA. Deși în rechizitoriu, procurorul de caz reține că, la data producerii accidentului, inculpatul era angajat al acestei societăți, nu este probat raportul de muncă și nici săvârșirea faptei în timpul exercitării funcției încredințate de angajator.
Urmare celor mai sus, instanța a constat că nu este justificată calitatea de parte responsabil civilmente a societății care nu va răspunde astfel solidar cu inculpatul.
Prin decizia penală nr. 204/P din 16 aprilie 2009 Tribunalul Constanțaa decis respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de apelantul asigurator B și apelantul inculpat -, împotriva sentinței penale nr. 2204/P din 10 decembrie 2008 Judecătoriei Medgidia, obligându-i pe aceștia să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei fiecare.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Analiza actelor și lucrărilor cauzei, astfel cum corect a fost realizată de către instanța de fond, demonstrează, fără nici un dubiu, că inculpatul este autorul infracțiunii săvârșite din culpa care a avut ca urmare vătămarea corporala părții civile,culpa fiind exclusiva a inculpatului.
Tribunalul constată că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe de către inculpat în sensul că nu au fost lămurite aspectele cu privire la dinamica accidentului. Referitor la acțiunea inculpatului, instanța de fond in mod corect reținut că, în situația în care inculpatul ar fi circulat cu viteza legală pe acel tronson de drum, manevra de frânare bruscă nu ar fi determinat răsturnarea care a produs vătămarea părții vătămate iar în raportul cauzal, acțiune inculpatului prin neadaptarea vitezei la tronsonul de drum de situație ce este confirmata si de raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale,din care rezultă că apariția stării de pericol a fost determinată de viteza excesivă cu care circula inculpatul la momentul frânării.
Procedând în acest mod, inculpatul nu a respectat prevederile menționate mai sus, ceea ce a condus la vătămarea corporală a părții vătămate
Astfel, atât pentru stabilirea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea retinuta cât și pentru stabilirea modalității de executare trebuiau avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 cod penal, de circumstanțele personale ale inculpatului - vârsta acestuia -împrejurarea că este la primul conflict cu legea penală, de faptul că este căsătorit, dar și de circumstanțele reale ale cauzei - gradul de pericol social al faptei,atingerea adusă integrității corporale a partii vătămate, numărul îngrijirilor medicale.
Prima instanță a analizat echilibrat toate aceste aspecte, dând eficiență tuturor criteriilor impuse de legiuitor, pedeapsa de 2 ani închisoare fiind de natură a atinge exigențele necesare pentru atingerea scopului legii penale într-un stat de drept.
o atitudine echilibrată în aprecierea tuturor datelor de natură a caracteriza fapta și persoana inculpatului, în mod corect a procedat instanța de fond atunci când a stabilit ca executarea pedepsei să se realizeze în conformitate cu art.81 Cod penal, această modalitate de executare fiind justificată și contribuind la realizarea scopului educativ și de prevenție prevăzut de legea penală în raport de infracțiunea comisă.
În atare situație, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei reglementată de art.81 Cod penal este de natură a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Cat privește latura civila a cauzei instanța de fond in mod echilibrat a apreciat asupra daunelor morale si materiale, având in vedere ca din culpa exclusivă a inculpatului, partea civila a fost prejudiciată psihic și fizic o perioadă îndelungată de timp. In mod corect s-a apreciat ca suma de 30.000 Euro reprezintă o echitabilă compensare a suferințelor fizice și psihice produse părții civile in raport de vătămările produse si efectul acestora asupra stării de sănătate a părții civile.
Cat privește apelul formulat de asigurator examinat din oficiu se constata ca in raport de îndeplinirea condițiilor privind atragerea răspunderii asiguratorului,prin polița de asigurare își asuma obligația de a despăgubii persoanele vătămate in urma accidentelor săvârșite de asigurați astfel ca in mod corect instanța de fond a dispus obligarea apelantei in solidar cu inculpatul pana la concurenta sumei de 100.000 ron si separat numai inculpatul pentru diferența de peste 100.000 ron,la plata despăgubirilor civile către partea civila.
Pentru toate considerentele expuse anterior, Tribunalul constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul inculpat si și apelantul asigurator împotriva sentinței penale nr.2204/10.12.2008 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul penal nr. 1762/10.-.
În baza art.192 alin.2 Cod pr. penală, va obliga apelanții la suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 204/P din 16 aprilie 2009 Tribunalului Constanța au declarat recurs, în termen legal asiguratorul SC ASIGURĂRI SA - INSURANCE SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, recurentul a criticat soluția instanței de apel în privința netemeiniciei, referitor la cuantumul daunelor materiale și morale, despre care a susținut că, nu au fost probate, iar cuantumul acestora stabilit în mod arbitrar, este exagerat de mare.
O altă critică s-a referit la faptul că asiguratorul nu răspunde în solidar cu inculpatul pentru plata despăgubirilor civile, întrucât contractul de asigurare este fundamentul obligației de garanție, fiind exclusă răspunderea solidară în condițiile în care calitatea de participant a societății de asigurare în procesul penal este întemeiată pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale a Tribunalului Constanța numai cu privire la acțiunea civilă și urmare rejudecării pe fond a acesteia, să se înlăture obligarea sa în solidar cu inculpatul la plata daunelor către partea civilă și reducerea cuantumului despăgubirilor materiale, în raport de prejudiciul dovedit cu probele administrate și, reducerea cuantumului daunelor morale prin reaprecierea acestora.
Examinând hotărârea recurată în lumina criticilor din recursul asiguratorului, de probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856cod pr. penală, curtea constată că este temeinică și legală, iar recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Articolul 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 prevede că, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule " se pot exercita și direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Textul de lege precitat instituie caracterul limitat, derivat din contract al obligației asumate de societatea de asigurare, excluzând prin caracterul ei special asimilarea acesteia cu răspunderea ca parte responsabilă civilmente sau ca garant. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1 din 25 martie 2005 în soluționarea recursului în interesul legii, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 4 și ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 cu modificările ulterioare.
Raportat la cele ce preced se impune constatarea că, tocmai Legea nr. 136/1995 permite persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule să se îndrepte direct și împotriva asiguratorului de răspundere civilă, evident în limitele obligației asumate prin contractul de asigurare.
În condițiile menționate, curtea apreciază că răspunderea asiguratorului instituită de legea specială, fiind una directă ( art. 57 al. 1 din Legea nr. 136/1995) similară cu aceea a inculpatului, justifică obligarea acestuia în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor către partea civilă.
Examinând hotărârile de fond și apel, curtea constată că, antrenarea răspunderii solidare a recurentului asigurator SC ASIGURĂRI SA - INSURANCE SA, s-a făcut în limitele obligației asumată de acesta prin contractul de asigurare, fiind respectate întocmai prevederile art. 57 din Legea nr. 136/1995.
Rezultă așadar, că este neîntemeiată critica recurentului asigurator privind antrenarea răspunderii sale în solidar cu inculpatul pentru plata despăgubirilor către partea civilă.
În privința cuantumului despăgubirilor materiale și morale acordate părții civile, curtea constată că ele au fost stabilite în mod judicios, raportat la documentele justificative aflate la dosar și precizate in hotărârea de fond dar la faptul că, în mod evident și de netăgăduit, partea civilă a suportat și alte cheltuieli pe parcursul spitalizării îndelungate și a perioadei cât a fost imobilizată la pat. Chiar dacă nu a prezentat documente justificative pentru toate cheltuielile respective, în mod temeinic și legal, instanțele i-au acordat daune materiale de 5000 RON, printr-o estimare minimală, în condițiile în care este incontestabil producerea prejudiciului material, iar preocuparea principală a acesteia a fost aceea a refacerii sănătății și nu a strângerii de documente justificative pentru cheltuielile suportate în vederea valorificării lor în procesul penal.
Nici cuantumul daunelor morale acordate părții civile nu este unul excesiv de mare dacă se are în vedere suferința fizică și psihică a acesteia ca și prejudiciul estetic și de agrement cauzate ei.
Criticile din recurs dovedindu-se a fi neîntemeiate, iar examinarea din oficiu a hotărârilor de fond și apel neevidențiind alte motive de reformare a acestora, curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică hotărârile instanței de fond și de apel.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 cod pr. penală, curtea îl va obliga pe recurentul asigurator SC ASIGURĂRI SA - INSURANCE SA să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul avocatului din oficiu, ce a asigurat apărarea inculpatului intimat -, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul în contul Baroului de avocați C pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de asigurator SC ASIGURĂRI SA - INSURANCE SA, împotriva deciziei penale nr. 204 din data de 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu ( pentru inculpatul intimat) în sumă de 200 lei, se decontează din fondul către
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Jud. fond:
Jud. apel: G/
Red.. Jud. /07.10.2009
Tehnodact. Gref.
2 ex./21.10.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Viorica
