Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 53
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 mai 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care în baza disp. art. 300/2 rap la art. 160/b al.3 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ora 11,20 a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că la dosar s-a depus o cerere din partea domnului avocat, prin care solicită să se dispună strigarea cauzei în jurul orelor 11,00.
De asemenea, se învederează instanței că s-a încercat a se lua legătura telefonic cu domnul avocat, însă acesta nu a răspuns la numărul apelat.
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat, personal având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui alt apărător ales în situația în care apărătorul său ales nu se prezintă, făcând precizarea că acesta din urmă deține unele dovezi pe care dorește să le depună la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, se opune cererii de amânare a cauzei formulată de recurentul inculpat, întrucât ne aflăm în fața unui recurs la menținerea încheierii, recurs ce trebuie soluționat într-un termen de 3 zile și mai mult decât, atât recurentului inculpat i s-a mai acordat un termen față de lipsa apărătorului ales din data de 08.01.2010 la data de 18.01.2010.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul inculpat, privind amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător ales, întrucât s-a mai acordat un termen în acest sens și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Buzău, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fără a avea în vedere faptul că acesta până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Susține de asemenea, că inculpatul nu a săvârșit faptele ce i s-au reținut în sarcină, motiv pentru care admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Buzău și pe fond revocarea arestării preventive a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta mai blândă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, dorește să facă unele precizări cu privire la susținerile apărătorului inculpatului în fața instanței de apel, în sensul că arestarea preventivă a inculpatului ar fi încetat de drept, respectiv că apărătorul inculpatului face4 unele confuzii în ceea ce privește instituția încetării de drept.
Potrivit art. 300/2 rap la art. 160/b instanța C.P.P. este datoare să verifice periodic, legalitatea arestării preventive dar nu mai târziu de 60 de zile, situație pe care instanța de fond, respectiv Judecătoria Buzăua efectuat-o prin încheierea de ședință din data de 6.10.2009, iar prin sentința penală nr.979/25.11.2009, în temeiul art. 350 a C.P.P. menținut arestarea preventivă, astfel încât nu s-a depășit termenul de 60 de zile, iar susținerile apărătorului inculpatului referitor la faptul că arestarea preventivă a inculpatului a încetat de drept este neîntemeiată.
Referitor la recursul inculpatului pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău ca legală și temeinică, întrucât instanța de apel în mod corect menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dat fiind faptul că și la acest moment subzistă motivele pentru care s-a luat inițial împotriva acestuia măsura arestării preventive.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a încercat sî influențeze declarațiile unui martor și de asemenea, a încercat să se sustragă urmăririi penale, fiind dat în urmărire generală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate, întrucât nu a săvârșit faptele pentru care a fost arestat, iar la dosar există dovezi în acest sens. Arată de asemenea, că familia sa are nevoie de el.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea din 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr- s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul și s-a dispus menținerea acesteia.
Pentru a se dispune astfel, Tribunalul, B, ca instanță de apel, a reținut că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art.297 al.1, 3 cu aplicarea art.37 lit.a pen, prin sentința penală nr.979/25.11.2009 Judecătoria Buzăua dispus condamnarea inculpatului.
În baza art.61 pen. a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 1291 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.40/1993 a Tribunalului Buzău, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința apelată, dispunându-se ca inculpatul să execute 1291 zile închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă la zi reținerea și arestul preventiv începând cu 19.01.2009.
S-a mai precizat că, nefiind mulțumit de această soluție, inculpatul a formulat apel împotriva acestei sentințe.
Tribunalul Buzău verificând din oficiu măsura arestării preventive luată față de inculpat a constatat că acesta a fost reținut la data de 19.01.2009 și arestat la data de 20.01.2009 pentru o perioadă de 29 de zile conform încheierii nr.4 din 20.01.2009 a Judecătoriei Buzău.
La luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere faptul că din probele administrate sunt date că inculpatul este prezumtivul autor al infracțiunii (art.143 proc.pen.) și că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorului să declare că în data la care se reține comiterea infracțiunii a condus mașina inculpatului și că acesta nu se afla la locul comiterii faptei, declarație retractată ulterior.
De asemenea s-a considerat că față de gravitatea faptei, condițiile specifice în care a fost comisă, trecutul infracțional al inculpatului, acesta prezintă pericol public pentru comunitate, fiind întrunite și cerințele art.148 lit.b și f proc.pen.
Măsura a fost prelungită ulterior cu respectarea dispozițiilor procedurale.
S-a mai precizat că susținerea apărătorului inculpatului conform căreia instanța de fond nu a pus în discuție menținerea măsurii arestării preventive, la momentul pronunțării sentinței duce la nulitatea hotărârii, nu poate fi primită. Aceasta deoarece art.197 proc.pen. nu menționează acest aspect printre cele care atrag nulitatea absolută a unui act.
Cât privește o eventuală nulitate relativă a actului nici aceasta nu a fost primită, deoarece potrivit art.350 proc.pen. instanța are obligația ca prin hotărâre, să se pronunțe asupra luării, menținerii sau revocării măsurii arestării preventive, sens în care instanța s-a și pronunțat.
Din chiar cuvântul apărătorului inculpatului rezultă că acesta a solicitat achitarea inculpatului și în subsidiar aplicarea unei pedepse orientate către minimul special fără a solicita o eventuală punere în libertate.
Pe de altă parte, s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin. Mai mult, pe parcursul desfășurării procesului s-a stabilit că inculpatul a mai fost condamnat în Ungaria pentru comiterea infracțiunii de jaf în grup de către Judecătoria la 2 ani și 4 luni închisoare, pedeapsă ce a fost contopită cu cea de 7 ani închisoare aplicată de Tribunalul Buzău pentru viol.
Din adresa Tribunalului Buzău - Biroul executări penale - fila 99 și fișa de cazier judiciar, a rezultat că pentru punerea în executare a sentinței penale nr.40/1993, definitivă prin decizia penală nr.2193/1998 a Curții de Apel Ploiești inculpatul a fost dat în urmărire generală și internațională urmând a fi încarcerat la 21.02.2006 după ce fusese eliberat la 14.12.1993 sustrăgându-se executării pedepsei, date care au condus la concluzia că se impune menținerea măsurii arestării preventive conform art.160 proc.pen. neschimbându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac, inculpatul a precizat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat în prezenta cauză și în consecință, apreciază că arestarea preventivă nu a fost dispusă în mod legal. Din acest punct de vedere arată că, dacă ar fi cercetat în stare de libertate ar putea să dovedească lipsa implicării sale în activitățile infracționale ce i s-au imputat în actul de sesizare.
Examinând încheierea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, sub toate aspectele conform art. 385/6 al.3 C.P.P. curtea apreciază că această cale de atac este nefondată așa cum se va arăta în continuare:
Referitor la aspectele invocate de către inculpat, curtea constată că acestea nu sunt fondate, deoarece art. 148 al.1 C.P.P. prevede că măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt printre altele întrunite și condițiile art. 143 C.P.P. respectiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
La data arestării inculpatului, așa cum rezultă din încheierea nr. 4/20.01.2009 a Judecătoriei Buzău existau date că inculpatul este prezumtivul autor al infracțiunilor pentru care este cercetat în prezenta cauză, respectiv procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpat și numitul, procese verbale încheiate de poliție la 20.11.2008 și declarația martorului. Aceste date au fost, în parte, confirmate prin sentința penală nr. 979/25.11.2009 a Judecătoriei Buzău. Astfel, nu pot fi primite apărările inculpatului că nu sunt date suficiente din care să rezulte că ar fi presupusul autor al infracțiunii pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză.
Pe de altă parte, analizând, din oficiu, astfel cum a procedat și procurorul de ședință, susținerile apărătorului inculpatului în fața instanței de fond, se constată că menținerea măsurii arestării preventive dispusă cu ocazia pronunțării pe fond, a fost efectuată de către Judecătoria Buzău conform art. 350 al.1 C.P.P. care așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor ce reglementează judecata în primă instanță, nu presupune o procedură identică cu cea a menținerilor măsurii arestării preventive efectuate pe parcursul derulării procesului penal în fața instanței de judecată, conform art. 300/2 În C.P.P. consecință, situația că instanța de fond nu a pus în discuție necesitatea menținerii arestării preventive pe care a dispus-o prin sentință, nu conduce la concluzia că dispunerea acestei măsuri este lovită de nulitate absolută sau relativă.
Din acest punct de vedere, nu se poate susține că la momentul punerii în discuție a necesității menținerii arestării preventive a inculpatului de către instanța de apel, această măsură ar fi încetat de drept. Aceasta deoarece, anterior pronunțării sentinței penale apelate de către inculpat nr. 979/25.11.2009, măsura arestării preventive a fost discutată în temeiul art. 300/2 C.P.P. în ședința publică din data de 06.10.2009, deci în interiorul termenului de 60 de zile impus de acest text de lege.
Față de considerentele mai sus expuse, curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b p va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 mai 1971, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în contul baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. /FT
4ex/19.01.2010
apel - - Tb.
jud. apel ,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran, Paul
