Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 2688.1,-
DECIZIA NR. 50
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 3: Nonea Ioana
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind rejudecarea recursurilor declarate de revizuenții, și, toți domiciliați în M,-, județul D împotriva deciziei penale nr. 69/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 2688.- prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuent împotriva sentinței penale nr. 221/24.02.2009 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr. 2688.-.
Prin aceeași decizie s-a respins ca inadmisibil apelul declarat împotriva aceleași sentințe de apelantul în numele revizuenților și.
Prin sentința penală nr. 221/24.02.2009 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr. 2688.- s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petenții, și privind revizuirea sentinței penale nr. 561/17.05.2002 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr. 646/2002.
Prin sentința penală nr. 561/17.05.2002 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr. 646/2002 în baza art. 271 al. 2 Cod penal au fost condamnați inculpații, și la câte o pedeapsă de 5.000.000 lei ROL fiecare, amendă penală.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere al părții vătămate, privind acordarea de despăgubiri civile.
Totodată, s-au repus părțile în situația anterioară, în sensul că au fost obligați inculpații să lase părții vătămate în deplină proprietate și posesie imobilul cu destinația de locuință situat în orașul M,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul revizuent personal, lipsă fiind recurenții revizuenți și, ambii reprezentați de recurentul, precum și intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus motive de recurs formulate de recurentul revizuent în nume personal și în calitate de reprezentant legal al recurenților revizuenți și.
Recurentul revizuent și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul revizuent având cuvântul în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al recurenților revizuenți și, invocă excepția de nulitate prev. de art. 197 al. 1 coroborat cu al. 4 Cod proc. penală a hotărârilor atacate determinată de incompatibilitatea procurorului și judecătorului ce au participat la judecata cererii de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr-, procedură în care și-au exprimat părerea cu privire la sentința nr. 561/2002. De asemenea, se face referire și la decizia nr. 568/2008 a Curții Constituționale, în legătură cu soluția pe care instanța ar fi putut-o da la judecata cererii de revizuire.
Depune la dosar două înscrisuri cu care probează incompatibilitatea invocată: adresa nr. 219/II/6/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni și copia sentinței penale nr. 1218/26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr-.
Solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei penale nr. 69/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr. 221/24.02.2009 pronunțată de Judecătoria Moreni, pentru nulitate determinată de incompatibilitatea procurorului și judecătorului ce au participat la judecata cererii de revizuire a sentinței nr. 561/2002, întrucât încălcările dispozițiilor legale nu se pot înlătura decât prin casarea celor două hotărâri și a actelor juridice emise în procedura de revizuire.
În subsidiar, dacă excepția invocată nu va fi admisă de instanță, se solicită admiterea recursurilor, casarea celor două hotărâri.
Se arată că motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond este în contradictoriu cu dispozitivul acesteia, fiind judecată și rămasă în pronunțare pe anumite considerente iar motivarea a fost făcută pe netemeinicie.
Cererea de revizuire este admisibilă, instanța de fond în procedura cererii de revizuire greșit a motivat că cele invocate nu ar constitui fapte sau împrejurări noi în înțelesul art. 394 al. 1 lit. a Cod proc. penală. fapte și împrejurări noi este explicată ca fiind acte și împrejurări care trebuiesc dovedite. Acestea nu au fost dovedite în prima fază de judecată a faptei.
Dacă se raportează hotărârea judecătorească nr. 4362/1998 și ultima parte a dispozitivului sentinței penale nr. 561/2002 la această motivare reiese că practic sentința penală nr. 561/2002 este rezultatul unei grave erori judiciare, pentru că ambele dispozitive se referă la dreptul de proprietate, nicidecum la dreptul de folosință iar textul de lege din decizia Curții Constituționale nr. 568/15 mai 2008 ne arată că hotărârile care intră sub incidența art. 271 al. 2 Cod penal, trebuiesc să fie probate pe dreptul de folosință nu pe folosința dreptului de proprietate, cum a fost probată și la fond sentința penală și cum motivează și instanța de revizuire.
Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere a sentinței nr. 221 din 24.02.2009 pronunțată de Judecătoria Moreni și decizia nr. 69/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru ca prin rejudecarea cererii de revizuire să se elimine nulitatea celor două acte și să se constate temeinicia cererii de revizuire în vederea judecării acesteia pentru eliminarea gravei erori judiciare în urma căreia a rezultat sentința nr. 561/2002.
Depune la dosar concluzii în dovedirea recursurilor formulate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântularată că în cauză nu ne aflăm în prezența nici unuia dintre cazurile de incompatibilitate arătate în art. 47 și art. 48 din Codul d e procedură penală, solicitându-se respingerea excepției invocate.
Referitor la cererile de recurs formulate se apreciază că atât instanța de fond cât și cea de apel au pronunțat hotărâri legale. Nu ne aflăm în prezența unor acte sau împrejurări noi ce nu au fost avute în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii și care să ducă la netemeinicia hotărârii de condamnare.
Așa cum reține de altfel și instanța de fond, interpretarea pe care petentul revizuent o face cu privire la decizia Curții Constituționale este făcută în favoarea acestuia. Pe fond în mod corect această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă.
CURTEA,
Rejudecând recursurile declarate de revizuenți, urmarea admiterii contestației în anulare, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.221din 24 februarie 2009, Judecătoria Morenia respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenții-condamnați, - și -, toți cu domiciliul în M,-, județul D, privind sentința penală nr.561/2002 a aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că revizuenții au invocat în cererea de revizuire dispozițiile art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv motivarea deciziei Curții Constituționale nr.568/15.05.2008, care în opinia revizuenților constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea sentinței de condamnare nr.561/1705.2002.
Față de conținutul deciziei Curții Constituționale (prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de revizuenți într-o altă cauză), care privește dreptul de folosință și nu dreptul de proprietate asupra unui imobil sau asupra unei locuințe și având în vedere că petenții-revizuenți au fost condamnați pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești și nu au indicat fapte sau împrejurări descoperite după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a constatat că cele consemnate în decizia invocată nu au înțelesul dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a) cod proc. penală, motiv pentru care cererea de revizuire s-a respins ca inadmisibilă.
În ceea ce privește analiza cazului de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.d) cod proc. penală, invocat direct în instanță, s-a reținut că potrivit disp. art.397 din același cod cererea se adresează în scris parchetului de pe lângă instanța ce a judecat cauza în primă instanță, cu arătarea cazului pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, procurorul efectuând cercetarea cererii pentru a-i verifica temeinicia, după care înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanței pentru judecarea cererii.
Împotriva acestei hotărâri, revizuentul atât în nume propriu cât și în numele descendenților săi și a declarat apel, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că deși cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, în motivare instanța face analiza pe fond acesteia.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia penală nr.69 din 4 mai 2009, respins ca nefondat, apelul revizuentului și ca inadmisibile apelurile revizuenților și, cu motivarea că instanța de fond în mod corect a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece decizia Curții Constituționale nr. 568/14.05.2008 nu constituie fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei penale și nu există procură specială de reprezentare a celor doi revizuenți.
De asemenea, se mai arată că în mod corect instanța nu a analizat cazul de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.d) cod proc. penală invocat direct în fața instanței, deoarece nu a fost indicat și în cererea de revizuire înaintată procurorului, acesta sesizând instanța, potrivit legii, cu judecarea cererii, în limita cazului de revizuire analizat.
Prin decizia nr. 923 din 17.12.2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis contestația în anulare a revizuenților, a desființat decizia penală nr. 655 din 08.10.2009 a aceleași instanțe prin care a fost respins ca nefondat recursul revizuenților și a dispus rejudecarea căii de atac exercitată de aceștia.
Recurenții-revizuenți au criticat hotărârilor pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în principal, excepția de incompatibilitate atât a procurorului cât și a judecătorului care a pronunțat sentința criticată, susținând că au participat la cercetarea și la judecarea cererii de revizuire ce a constituit obiectul dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1218/26.11.2008 a Judecătoriei Moreni și că nu mai puteau participa la judecarea prezentei cereri de revizuire.
De asemenea, în subsidiar, recurenții au susținut că în mod greșit instanțele au apreciat că motivarea deciziei Curții Constituționale nu constituie fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei penale, că nu este îndeplinită condiția prev. de art.394 alin.1 lit.a) cod proc. penală pentru revizuirea sentinței de condamnare și în mod eronat au respins-o ca inadmisibilă.
Se solicită admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea cererilor de revizuire cu respectarea dispozițiilor legale.
Curtea, examinând hotărârile criticate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale care reglementează instituția revizuirii și a criticilor formulate, constată că recursurile revizuenților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.394 alin.1 lit.a) și alin.2 cod proc. penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Prin sentința penală nr.561/2002 a Judecătoriei Moreni, rămasă defintiviă prin decizia penală nr.1390/2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI, revizuenții au fost condamnați la câte 5.000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art.271 alin.2 cod penal.
Revizuenții au formulat anterior împotriva aceleași hotărâri de condamnare trei cereri de revizuire, invocând prevederile art.394 alin.1 lit.a) cod proc. penală și toate au fost respinse, ca inadmisibile, prin sentințele penale nr.263/21.03.2003, nr.279/18.03.2005 și nr.1191/2006 ale Judecătoriei Moreni, hotărâri menținute de instanțele de control judiciar ca legale și temeinice.
În prezenta cerere de revizuire s-a susținut, de asemenea, incidența prevederilor art.394 alin.1 lit.a) cod proc. penală, revizuenții apreciind motivarea deciziei nr.568/15.05.2008 a Curții Constituționale ca fiind fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei pe fond.
Curtea constată că atât instanța de fond cât și prima instanță de control judiciar în mod judicios au constatat că motivul invocat de revizuenți nu se circumscrie cazului de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a) cod proc. penală, motivarea deciziei invocate nu are nici o legătură cu infracțiunea pentru care revizuenții au fost condamnați.
Decizia Curții Constituționale la care se referă revizuenții vizează aspecte de natură civilă, în speță dreptul de folosință a unui imobil iar nerespectarea hotărârii judecătorești, infracțiune pentru care au fost condamnați revizuenții, intră în categoria infracțiunilor care aduc atingere înfăptuirii justiției.
Atâta timp cât sentința civilă nr.4362/1998 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia nr.981/1999 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a admis acțiunea în revendicare a numitei, hotărâre care a fost pusă în executare și imobilul situat în M,-, jud. Daf ost scos din posesia pârâtei D, conform procesului verbal nr.517/1999 a fost nesocotită de revizuenți, în sensul că au împiedicat-o să folosească în deplină proprietate și posesie acest imobil și pentru care inculpații au fost condamnați în baza art.271 alin.2 cod penal, nu a fost revizuită, recurenții nu pot solicita nici revizuirea sentinței de condamnare, motivarea deciziei Curții Constituționale neavând nici o relevanță și nu poate constitui faptă sau împrejurare nouă necunoscută de instanță la soluționarea cauzei penale.
Ca atare, cererea de revizuire a recurenților a fost corect respinsă ca inadmisibilă, câtă vreme revizuenții nu au indicat nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de legiuitor în cuprinsul art.394 alin.1 cod proc. penală.
În acest sens, este și decizia nr.LX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute expres și limitativ de art.394 cod proc. penală este inadmisibilă.
Susținerea recurentului că atât procurorul care a analizat cererea de revizuire cât și judecătorul, care a pronunțat sentința recurată, nu mai puteau lua parte la soluționarea prezentei cererii de revizuire întrucât au participat la judecata unei alte cereri de același fel care a făcut obiectul dosarul nr- al Judecătoriei Moreni, este lipsită de temei, întrucât nu există nici unul din cazurile de incompatibilitate prev. de art.47 și art.48 cod proc. penală.
Dosarul la care face referire recurentul a avut într-adevăr ca obiect o cerere de revizuire formulată de același revizuent, însă aceasta s-a referit la sentința penală nr.1250/24.10.2006 a Judecătoriei Moreni și nu a sentinței de condamnare nr.561/2002 a aceleiași instanțe, ce face obiectul actualei cereri de revizuire, astfel că nu se poate susține că magistratul și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care s-ar putea pronunța în cauză.
De asemenea, nu se poate reține nici incompatibilitatea procurorului care a efectuat cercetări cu privire la cererea de revizuire, câtă vreme judecarea unei astfel de cereri este în competența instanței de judecata și în plus, în fiecare cerere au fost invocate ca fapte și împrejurări noi alte aspecte decât decizia Curții Constituționale.
Ca atare, nu se justifică rejudecarea cererilor de revizuire, cum au solicitat recurenții.
În raport de considerentele arătate, Curtea constată că hotărârile recurate sunt legale și netemeinice și în consecință, criticile formulate fiind neîntemeiate, recursurile declarate de revizuenți vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b cod proc. penală, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenții, și, toți domiciliați în M,- județul D, împotriva deciziei penale nr. 69 din 04 mai 2009 Tribunalului Dâmbovița și sentinței penale nr. 221 din 24 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Moreni.
Obligă recurenții la câte 80 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE/Tehnored.
2 ex./21 ianuarie 2010
Dosar apel nr. 2688.- Trib. D
Judec. apel /
Dosar fond nr. 2688.- Jud.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Zăinescu ElenaJudecători:Zăinescu Elena, Negulescu Elena, Nonea Ioana
