Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 538
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 08.11.1978 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 03.09.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Avocat - depune in instanță practică judiciară, care se ataseaza la dosarul cauzei.
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizeaza că isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat - avand cuvantul, sustine că, a formulat recurs impotriva incheierii de sedinta din 3 2009 pronuntata de Tribunalul I considerand-o nelegala, impunandu-se, in temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.c Cod procedura penala, admiterea recursului, casarea incheierii recurate si rejudecarea cauzei, cu consecința inlocuirii masurii arestarii preventive.
Considera incheierea nelegala intrucat judecatorul care s-a pronuntat, nu a efectuat un control real, independent si impartial asupra motivelor invocate in ce priveste temeiurile care au stat la baza arestarii inculpatului. Incheierea recurata a fost realizata, practic, prin copierea incheierii de sedinta din 11.06.2009, unde s-a dispus mentinerea masurii arestarii preventive față de inculpat.
Această manieră face, practic, solutia pronunțată să fie lipsită de substanță, echivalează cu o nemotivare și o nesoluționare a fondului. De altfel, practica recentă a instanțelor din România, in acord perfect cu Curtea Europeana a inceput să producă soluții. In acest sens face trimitere la decizia 739 din 30 decembrie 2008 Curtii de Apel Pitești - Secția penală, și republicată in Buletinul Curtilor de Apel nr.1/2009.
Prin aceasta decizie s-a stabilit că, atunci cand judecatorul alege solutia de a motiva incheierea prin copierea continutului unei alte incheieri pronuntate in acelasi dosar, este de natură să incalce atât dispozitiile art.21 alin.3 din Constituție, cât și dispozitiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, și este sanctionata cu nulitate absolută.
Prin maniera in care a procedat Tribunalul I, a incălcat nu numai art.6 din Convenția Europeană ci și garantiile impuse de dispozitiile art.5 paragraful 3 din CEDO, garantii indispensabile respectarii dreptului la libertate si siguranță prev. de art.5 pct.1 CEDO si in art.23 din Constituție din perspectiva si importanței de care trebuie sa dea dovadă judecatorul ce trebuie sa se pronunte pe orice fel de cerere care vizeaza arestarea preventiva.
Motivarea Tribunalului I, in sensul ca instanța a copiat integral o incheiere dovedește clar că s-au incălcat aceste garanții. Judecatorul nu a analizat, practic, motivele pe care le-a expus apararea.
Această incheiere este și netemeinică, aspect pe care solicită a-l avea in vedere instanța pe fondul cauzei, in sensul de a dispune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau țara și trasând obligațiile care sunt in măsură a asigura buna desfasurare a procesului penal.
Inculpatul este arestat din luna februarie 2009, fost trimis in judecata in luna aprilie 2009, in cauză nu s-a putut ajunge la audierea lui, dar această amânare nu s-a datorat comportamentului inculpatului, ci datorită cererilor formulate de ceilalți inculpați, ale avocatilor.
Consideră că, lăsarea inculpatului in libertate nu prezintă un pericol cert pentru ordinea publica, de aceea se impune inlocuirea masurii arestarii preventive. Inculpatul nu are antecedente penale, ceilalti 2 inculpati din cauză - pentru aceleași infractiuni - sunt cercetați in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, in legatură cu critica ce vizează nemotivarea incheierii pronuntate de Tribunalul I, solicită respingerea, rezultă din incheierea atacată, că instanța a facut o amplă motivare a temeiurilor prev. de art.143, 148 lit.f din Codul d e procedura penala, temeiuri ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, si a dispus mentinerea acestei masuri. Această critică nu este justă și in nici un caz nu poate duce la o constatare a nulității absolute. In ce priveste practica judiciara, nu poate constitui izvor de drept, nu există nici o similitudine intre cele două cazuri.
Consideră că incheierea Tribunalului I este legala si temeinica, instanta de fond a constatat ca subzista temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive față de inculpat și a mentinut starea de arest a acestuia.
Solicita respingerea recursului ca fiind nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a se dispune judecarea sa in stare de libertate, va respecta toate conditiile impuse de catre instanta.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 03 2009 Tribunalul Iașia respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de apărătorul inculpatului -.
În baza dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul -.
În baza dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventiv dispusă față de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 08.11.978 în comuna, județul I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/U din 08.09.2009 emis de Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
1. Prin rechizitoriul nr. 19 D/P/2009 din 22.04.2009 al - Biroul Teritorial Iași, înregistrat la această instanță sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 08.11.1978 în comuna, jud. I, domiciliat în V, str. - -,. 79,. B,. 3. 8,. -, deținut în Penitenciarul Iași, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, precum și a unor infracțiuni speciale prevăzute de art. 24 alin. 1 (în forma complicității), art. 24 alin. 2 și art. 27 alin. 2 din Legea privind comerțul electronic, nr. 365/2002.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență că, în cursul anului 2008 inițiat un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni de falsificare, prin copiere informatică, a instrumentelor de plată electronică, urmate de operațiuni financiare - retrageri de numerar de la -uri - în mod fraudulos, producând în acest mod prejudicii persoanelor ale căror conturi sunt astfel accesate. S-a mai reținut că, în perioada decembrie 2008 -februarie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transmis în străinătate date de pe instrumente de plată electronice obținute în mod fraudulos, contribuind astfel la falsificarea de către persoane neidentificate a unui număr de 15 instrumente de plată, iar în aceeași perioadă, împreună cu inculpații - și, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pus în circulație un număr de 15 instrumente de plată electronică (carduri bancare) și a utilizat în mod neautorizat datele de identificare de pe un număr de 15 carduri bancare, retrăgând din conturile titularilor suma de 47.580 lei.
În speța de față, la data de 08.02.2009 Tribunalul Iașia dispus arestarea preventivă a inculpatului - pentru o perioadă legală de 29 de zile, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv sunt cele prev. de art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. "f" Cod procedură penală.
Examinând toate actele și lucrările dosarului prin prisma existenței sau nu a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv, instanța constată că materialul probator conferă date din care rezultă presupunerea că inculpatul -, în perioada ianuarie - februarie 2009 comis mai multe fapte prevăzute de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită cerința înscrisă la art. 143 Cod procedură penală.
De asemenea, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, ținând seama și de modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului - prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce face să fie îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. "f" Cod procedură penală.
Având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului - subzistă și în momentul de față, nefiind schimbate, s-a reținut că este neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii de arest preventiv.
Pentru aceleași motive expuse anterior, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 160 ind. "b" al. 3 Cod procedură penală, motiv pentru care se va dispune menținerea măsurii de arest preventiv luată față de același inculpat.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prima legalității și temeiniciei măsurii de arest preventiv, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată, menținută și prelungită până în prezent, cu respectarea tuturor dispozițiilor ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpatul - și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul a formulat următoarele critici:
- nelegalitatea încheierii primei instanțe ce nu a efectuat un control real, independent și imparțial asupra temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, pronunțând o soluție motivată prin copierea conținutului unei alte încheieri din același dosar - respectiv cea din 11.06.2009 -, situație ce echivalează cu o nemotivare și o nesoluționare a fondului, și constituie o încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Constituție și ale art. 5 paragraful 3 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
- soluția de menținere a arestării preventive este rezultatul neanalizării probelor dosarului, analiză care ar fi arătat că punerea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Considerând că scopul instituit de art. 136 Cod procedură penală poate fi realizat și prin aplicarea unei măsuri preventive mai puțin excesive, inculpatul a solicitat, în raport de perioada detenției preventive, de stadiul cercetării judecătorești, de lipsa antecedentelor penale și de faptul că inculpații cercetați în aceeași cauză sunt liberi, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dat și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul - este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Iași la data de 22.04.2009.
Arestarea preventivă a inculpatului - a fost dispusă de Tribunalul Iași prin încheierea nr. 13 din 08.02.2009, reținându-se întrunirea condițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art. 3002Cod procedură penală, Tribunalul Iașia expus argumentele de fapt și de drept care au fundamentat soluția de menținere a arestării preventive a inculpatului, precum și cea de respingere a cererii formulate de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Prima instanță a examinat efectiv problemele esențiale supuse aprecierii sale în cadrul procedurii de verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive și a cererilor ce vizează înlocuirea măsurii arestării preventive reglementată de art. 300 Cod procedură penală rap. la art. 160bCod procedură penală, respectiv art. 139 Cod procedură penală, îndeplinindu-și obligația de a-și motiva încheierea pronunțată.
Motivarea soluției pronunțate corespunde atât cerințelor art. 356 Cod procedură penală, oferind elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc, cât și garanțiilor impuse de prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prima instanță a motivat soluția de menținere a arestării preventive a inculpatului și de respingere a cererii de înlocuire a acestei măsuri clar și precis, atât sub aspectul bazei factuale, cât și al temeiurilor concrete ce justifică soluțiile dispuse, îndeplinindu-și obligația instituită de privind motivarea efectivă și convingătoare a deciziilor privitoare la privarea de libertate în condițiile art. 5 din Convenția Europeană.
Raportat celor expuse mai sus, Curtea constată că nu este fondată critica formulată de inculpat privind nemotivarea încheierii pronunțate.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia verificării condițiilor privind legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în raport cu situația inculpatului și a constatat în mod corect că această măsură este legală și temeinică.
În cadrul verificărilor impuse de art. 3002Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis faptele prevăzute de legea penală ce fac obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Prima instanță a făcut o corectă și completă analiză a probelor prin prisma dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, arătând în mod expres și pericolul concret pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a recurentului pentru ordinea publică.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - existența probelor în sensul art. 143 Cod procedură penală - coroborată și cu întrunirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală conduc la concluzia că susținerile recurentului privind nelegalitatea și netemeinicia încheierii nu pot fi primite.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că materialul probator administrat în cauză până la acest moment cuprinde suficiente mijloace probatorii care să susțină bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat.
În același timp, prima instanță a reținut corect că împotriva inculpatului - continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Astfel, acuzele ce planează asupra inculpatului vizează infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și această condiție este îndeplinită.
Cu privire la justificarea măsurii arestării preventive pe motivul necesității protejării ordinii publice, a admis că anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, dată fiind gravitatea deosebită a unor fapte și reacția particulară a opiniei publice în anumite situații.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și nu poate fi prelungită dincolo de limitele rezonabile, însă în jurisprudența constantă a aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a vedea în ce măsură există "există indicii precise cu privire la un interes public real" care fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
În speță, inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave - infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică și punere în circulație a mijloacelor de probă electronică falsificate și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos - ce au un impact social deosebit în condițiile creșterii fenomenului criminalității informatice. Prin urmare, în condițiile speței interesul public impune măsura privării de libertate pentru a se asigura protecția împotriva comiterii unor astfel de fapte, fiind necesară riposta fermă a societății în scopul prevenirii unor alte acte asemănătoare și a descurajării persoanelor tentate să abordeze conduite similare celor prefigurate în speță.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate.
Sub aspectul cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat, prima instanță a apreciat corect că în acest moment procesual, obligațiile și măsurile instituite prin art. 145 alin. 11și alin. 12Cod procedură penală nu constituie garanții eficiente că scopurile procesului penal ar putea fi atinse și prin alegerea măsurilor restrictive de libertate propuse de inculpat.
Verificându-se și critica invocată de inculpat privind încălcarea principiului egalității de tratament, Curtea constată că argumentul de echitate poate fi acceptat numai în cazul unor situații identice ori raportat la învinuirile ce le-au fost aduse, inculpații - și prin declarațiile date au adoptat o poziție procesuală apreciată ca sinceră, utilă aflării adevărului ceea ce a determinat alegerea pentru acești inculpați a unei măsuri preventive mai blânde.
Pentru considerentele expuse, anterior, legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii din 03 2009 Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 03 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
16.09.2009
2 ex.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Aurel Dublea
