Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 54
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Silviu judecător
- - judecător
GREFIER:
****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului formulat de recurentul inculpat, casarea încheierii din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău prin care s-a menținut măsura arestului preventiv și solicită revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a recurentului inculpat.
Invocă două motive din care încheierea este criticabilă, și anume: instanța de apel nu a analizat apărările privind persoana inculpatului și faza procesuală în care se află dosarul propriu zis.
Menționează că inculpatul a solicitat judecarea în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, dosarul se află în apel, iar inculpatul nu mai este cercetat pentru o altă faptă.
Arată că în cauză inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă și nu mai există pericolul ca inculpatul să influențeze sau să tergiverseze soluționarea cauzei.
Precizează că instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și apreciază că nu există nici un risc ca punerea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică.
Învederează instanței că inculpatul este semianalfabet, este o persoană liniștită, nu a săvârșit alte fapte și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sub aspectul comportamentului procesual al inculpatului, arată că acesta a recunoscut că i-a dat 2 palme părții vătămate, dar a precizat că a făcut acest lucru pentru a-i fi restituit telefonul mobil de către partea vătămată.
Apreciază că elementele de încadrare juridică ale faptei sunt discutabile.
Solicită admiterea recursului și pe fond, constatând lipsa pericolului public a persoanei inculpatului, judecarea inculpatului în stare de libertate și acordarea onorariului pentru asistența juridică din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului, apreciază încheierea din 20 ianuarie 2010 Tribunalului Bacău prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului ca fiind legală și temeinică, corect motivată și solicită respingerea recursului și obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Arată că instanța de fond a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei stării de arest preventiv și menționează că, nu avea obligația de a se pronunța pe apărările invocate în concluziile apărătorului inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin sentința penală nr.2325/10.12.2009 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211, al.in.1 și 2, lit.b și c cod penal, constând în aceea că în data de 28/29.07.2009, prin violență, a deposedat partea vătămată de cercei și un lănțișor, din aur.
Totodată s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, luată prin încheierea din data de 29.07.2009 a Judecătoriei Bacău, în dosarul nr-, măsură ce a fost menținută de instanța de judecată.
În același mod a procedat Tribunalul Bacău în calea de atac a apelului declarat de inculpat, dosarul având nr-, când, prin încheierea pronunțată la data de 20.01.2010, a constatat că temeiurile arestării sunt legale și temeinice, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În raport de fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond, circumstanțele concrete în care se presupune că a fost săvârșită fapta - cu violență - pe timp de noapte, într-un loc public, precum și leziunile cauzate părții vătămate care au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tot astfel, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani.
Infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul - tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1,2 lit.b, din Codul penal - prezintă o gravitate sporită, fapta având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoanele față de care planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
Față de considerentele mai sus expuse s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care potrivit art.300/2 cu art.160/b alin.3 Cod Procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, la pronunțarea acesteia, în condițiile art.385/4, alin.1 raportat la art.366, alin.4 Cod Procedură penală, fără a-l motiva în scris.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 Cod Procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6, alin.3 Cod Procedură Penală, constată următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, vinovăția inculpatului a fost stabilită de prima instanță de judecată, fiind condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani și 6 luni, declarațiile date de martori fiind apreciate drept suficiente pentru tragerea sa la răspundere penală. De altfel, la audierea sa de către judecător, înainte de a fi arestat, acesta acceptă posibilitatea săvârșirii faptei, motivând că era beat.
Instanța de recurs constată că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a faptei, cu mare rezonanță în comunitate, în care a generat o stare majoră de indignare, constituie probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din datele dosarului rezultă că inculpatul a fugit imediat după fapta de care este acuzat, leziunile suferite de partea vătămată necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Apărătorul inculpatului invocă circumstanțele atenuante reținute de prima instanță la individualizarea pedepsei, însă omite să ia în considerare că, tot prima instanță, i-a aplicat o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilită tot prin evaluarea pericolului social concret al faptei judecate.
Cauza se află în apel, termenul rezonabil al privării de libertate nefiind depășit, după nici 6 luni de zile.
Prin urmare, instanța apreciază că în cauză este incident temeiul prevăzut de art.148, lit.f Cod Procedură Penală, avut în vedere la luarea măsurii, detenția preventivă a inculpatului fiind conformă și cu exigențele impuse de art.5, paragraful1, punctul 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15, pct.1, lit.b Cod Procedură penală, constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursul formulat de recurentul inculpat, ca nefondat.
În baza art.189 Cod Procedură Penală, va dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192, alin.2 Cod Procedură Penală, va obliga recurentul la plata a 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515, pct.1, lit.b Cod Procedură penală, respinge recursul formulat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din 20.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondat.
În baza art.189 Cod Procedură Penală, dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192, alin.2 Cod Procedură penală, obligă recurentul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2010, în prezența inculpatului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch.,
Red.dec.
Tehnored.
22.01.2010
2 ex.
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
