Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 53
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana judecător
JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni judecător
- - judecător
GREFIER:
****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - -Serviciul Teritorial Bacău - reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei,după care:
Avocat, arată că a lipsit la termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2010 întrucât a fost la Tribunalul Iași iar drumul era înzăpezit, dar nu poate prezenta dovezi.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii din 18 ianuarie 2010 Pronunțată de Tribunalul Bacău, în ceea ce privește cererea formulată de inculpat prin apărător și însușită de inculpat.
Arată că în încheierea recurată nu s-au menționat toate susținerile invocate de inculpat prin apărător, iar motivarea încheierii privește doar perioada de la arestarea inculpatului și până la data de 30.12.2009, fără a se menționa nimic de perioada de după încheierea din data de 30.12.2009 ci doar despre faptul că nu se poate primi cererea inculpatului pentru că este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de pericol social și că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului și ar influența martorii.
Menționează că încheierea din 18.01.2010 a Tribunalului Bacău are ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul în dosarul nr-.
Precizează că în decizia penală nr.804/30.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, din completul de judecată face parte și domnul judecător, dar la sfârșitul deciziei, redactată tot pe 30.12.2009, la fila 14 semnează domnul JUDECĂTOR 3: Silviu președinte de complet pentru domnul judecător - aflat în concediu de odihnă, mențiune care este contradictorie cu componența completului de pe fila 1.
Arată că despre această hotărâre a Curții de APEL BACĂU, instanța de fond nu spune nimic și apreciază că la Curtea de APEL BACĂU completul de judecată din data de 30.12.2009 a fost nelegal constituit, astfel că nu putea să verifice încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 24.12.2009, iar mandatul de arestare preventivă și prelungirea arestării preventive nu a fost supusă căii de atac și orice altă probă administrată începând de la acest moment este" pro cauza".
Apreciază că hotărârea Curții de APEL BACĂU este nulă pentru complet nelegal constituit în recurs, astfel că încheierea Tribunalului Bacău nu a fost supusă recursului.
Menționează că deși a formulat cerere de recuzare la data de 30.12.2009 la Curtea de APEL BACĂU, practica instanțelor de judecată este de a nu se motiva respingerea cererii de recuzare, astfel că încheierea este nulă pentru că nu există complet legal constituit.
Arată că de 2 ori în cauză a fost complet de judecată nelegal constituit și întrucât împotriva inculpatului nu s-a formulat o nouă propunere de arestare preventivă, inculpatul efectuează zile de arest fără temei, astfel că a formulat cerere de liberare sub control judiciar pentru ca după analiza actelor depuse la dosar să ducă la punerea în libertate a inculpatului.
Apreciază că punerea în libertate inculpatului nu prejudicia cu nimic buna desfășurare a procesului penal, întrucât martora este o victimă "de profesie", pe care o regăsim și în alte dosare penale. Menționează că în alt dosar penal în care un proces verbal este semnat de un martor asistent în prezența avocatului, cea care face identificarea din grup este tot martora, referindu-se la un alt inculpat.
Arată că respectivele procese verbale sunt depuse în copie xerox la dosar și există suspiciuni cu privire la această martoră care apare ca victimă în mai multe dosare penale de exploatare sexuală, de trafic de persoane
Precizează că în încheierea Tribunalului Bacău pagina 4 apare de 2 ori (stânga și dreapta), ceea ce induce concluzia că magistratul nu a dat suficientă atenție documentului în momentul în care l-a semnat.
Apreciază că toate aspectele mai sus invocate concură la ideea că tot ceea ce s- făcut în acest dosar este lovit de nulitate.
Arată că sunt îndeplinite condițiile liberării sub control judiciar, nu sunt indicii temeinice că inculpatul ar putea influența martorii, nu se poate interpreta că inculpatul ar putea influența desfășurarea procesului penal și pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, urmând ca instanța de control judiciar să aprecieze dacă reține cauza spre rejudecare sau dacă trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15, pct.1 lit. Cod Procedură penală, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca fiind legală și temeinică.
Arată că în temeiul art.160/8a al.6 Cod Procedură penală, cererea este neîntemeiată, întrucât din probele administrate rezultă indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol pentru ordinea publică, iar măsura arestului preventiv este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere faza incipientă a cercetărilor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține concluziile apărătorului ales și solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar, întrucât soția sa necesită îngrijiri medicale și are un copil mic.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din 18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin 1,2 lit. din Legea nr. 678/ 2001 modificată și completată prin Legea nr. 287/ 2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 14.01.2010 inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că probele existente la dosarul cauzei nu sunt de natură a forma convingerea că este vinovat și ar reprezenta un pericol social sau un pericol public.
De asemenea a arătat că sunt îndeplinite condițiile în ceea ce privește limita pedepsei ce poate fi aplicată, cât și celelalte aspecte puse în discuție de art. 160/2 Cod Procedură penală.
La acest termen Tribunalul Bacăua admis în principiu cererea de liberare sub control judiciar având în vedere că inculpatul și-a însușit cererea formulată de apărătorul ales și că aceasta cuprinde mențiunile prev. de art. 160/6 alin. 2 Cod Procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul Bacăua reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău nr. 142D/P/2009 din 23.12.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr- s-a dispus trimiterea in judecată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin. 1,2 lit. a din Legea 278/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cp.
Prin încheierea din data de 02.12.2009, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Bacăus -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 02.12.2009 până la data de 30.12.2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin. 1,2 lit. a din Legea 278/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 constând în aceea că în perioada iunie 2008 - martie 2009, prin înșelăciune, a recrutat și transportat în Spania mai multe persoane printre care părțile vătămate din com. G, jud. B, din com., sat, din com., sat, din com., sat, din com., sat, din com., sat, toți din jud. B și împreună cu învinuitul, pe teritoriul statului spaniol, i-a supus pe aceștia exploatării prin muncă, fără respectarea condițiilor legale, privind desfășurarea de activități lucrative.
Prin încheierea din 24.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos- definitivă prin dec. pen. nr. 804/30.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în baza art. 300/1 alin. 3 Cod Procedură penală s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Susținerea inculpatului prin apărător că starea de arest preventiv a încetat întrucât dec. pen. nr. 804/30.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUa fost semnată pentru judecătorul de către președintele de complet, nu poate fi reținută, instanța neputând analiza o decizie care este definitivă și se bucură de autoritate de lucru judecat.
Astfel, starea de arest preventiv a inculpatului este legală, fiind luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit art. 160/2 alin. 1 Cod Procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, inculpatul a îndeplinit condițiile referitoare la limita de pedeapsă, infracțiunea pentru care este cercetat fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani, însă instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă și menținerea acesteia, au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului și că au existat date certe că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, care este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Pericolul deosebit al acestor fapte a constat în împrejurarea că face din exploatarea unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.
Prin lăsarea în libertate a inculpatului, în aceeași comunitate cu victimele, care sunt vulnerabile, provenind din medii sociale la limita existenței, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negative asupra finalității actului de justiție.
În același timp, martora, audiată la data de 18.12.2009 (fila 155 verso vol. I ) a arătat că retractează declarația dată cu o zi înainte, întrucât înainte de a fi audiată a fost amenințată de tatăl inculpatului cu acte de violență dacă va relata adevărul, aceleași amenințări fiindu-i adresat și pentru viitorul ei soț, rezultând astfel că inculpatul, prin intermediul familiei sale încearcă să zădărnicească adevărul prin influențarea martorilor.
Față de aspectele arătate, au devenit irelevante aspectele privitoare la persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, având în întreținere un copil minor, motiv pentru care instanța în temeiul art. 160/8a alin. 6 Cod Procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare sub control judiciar.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul:
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul,prin apărător a invocat nelegalitatea și netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că:
- starea de arest a inculpatului este nelegală din data de 30.12.2009 când decizia Curții de Apel apare că un membru al completului de judecată nu a semnat hotărârea fiind în concediu de odihnă în condițiile în care data redactării apare ca fiind în aceeași zi cu dezbaterile.
- martora apare ca fiind martor de profesie, figurând ca martor și în altă cauză penală
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 385/6 alin 3 Cod Procedură penală,instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Inculpatul a fost arestat în cursul urmăririi penale prin încheierea din 2.12.2009 pronunțată în dosarul nr- s-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art. 143 Cod Procedură penală și 68/1 Cod Procedură penală că ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
De asemenea, judecătorul a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv cel prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură penală reținând că inculpatul în perioada iunie 2008 -martie 2009, prin înșelăciune, a recrutat și transportat în Spania mai multe persoane printre care, u și împreună ci invinuitul, pe teriotoriul statului spaniol i-au supus pe aceștia exploatării prin muncă, fără respectarea condițiilor legale privind desfășurarea de activități lucrative s tare de fapt ce este periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului.
Potrivit art. 160/2 Cod Procedură penală alin (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Curtea apreciază că motivele în analizarea oportunității liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune nu sunt perfect identice cu cele examinate la verificarea legalității și temeiniciei unei măsuri preventive. În examinarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în plus trebuie examinate și considerentele față de care luarea acestei măsuri procesuale nu este oportună. Aceasta și față de faptul că,din modul său de reglementare liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea / menținerea stării de arest nu mai apare ca necesară, liberarea devenind posibilă, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții.
Considerată în sens larg, liberarea provizorie este o măsură constituțională, prev. de legea procesual penală pentru a da posibilitatea instanțelor de a valorifica, într-un mod concret, măsurile care pot asigura buna desfășurare a procesului penal, cu atenuarea legitimă a restrângerilor de drepturi pe care le presupun măsurile preventive. Liberarea provizorie constituie totodată un drept al oricărei persoane aflată într-o procedură penală sub stare de detenție preventivă.
Apreciată in concreto, măsura liberării provizorii sub control judiciar este tot o măsură prin care se aduc privațiuni și restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanei, așa cum o demonstrează art. 136 alin. 2 Cod Procedură penală, art. 160/2 alin. 3, 3/1 și 3/2 Cod Procedură penală dispoziții legale care atestă că scopul măsurilor preventive clasice se poate realiza și prin liberarea provizorie.
O asemenea măsură nu are, prin ea înseși, impact negativ asupra cetățenilor dintr-o anumită comunitate, din moment ce constituie un drept legitim dar nici asupra autorităților judiciare de urmărire penală nu trebuie să producă impresia zădărnicirii activităților proprii, din moment ce măsura liberării provizorii prezintă, totuși, numeroase caractere de constrângere a persoanei și de restrângere asupra drepturilor și libertăților persoanei cercetate, caractere subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal. Este motivul pentru care legiuitorul român a preluat, începând cu anul 1992, din legislațiile europene această instituție, perfecționând-o. Motivul relevat de insuficiența unui control judiciar, a fost analizat de Curtea Europeană astfel: când o detenție nu se prelungește decât ca urmare a temerii de a vedea că acuzatul se sustrage prin fugă de la prezentarea sa în fața judecătorilor, se încearcă eliberarea celui interesat dacă el poate să furnizeze garanții adecvate de prezentare.
Într-adevăr, formal, toate condițiile prev. de art. 160/4 Cod Procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea unui inculpat sub control judiciar:riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces,posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să ordinea publică.( cauza SBC contra Regatului Unit - 19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei -25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei 10 noiembrie 1989, Wemhof contra Germaniei 27 iunie 1978 )
În raport de gravitatea faptei care așa cum se denotă un pericol social ridicat, de complexitatea și anvergura cercetărilor care se efectuează, de natura faptelor care determină consecințe grave inclusiv cu privire la imaginea țării, se apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând și ea pe fond cererea inculpatului, Curtea apreciază că, raportat la presupunerea rezonabilă și a indiciilor temeinice existente în cauză care îndreptățesc bănuiala că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care este cercetat soluția primei instanțe care a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de față, este corectă.
În cauză cercetarea judecătorească nici nu a început, nu a fost audiat nici inculpatul și niciuna din părțile vătămate. Raportat la poziția inculpatului de nerecunoaștere a faptelor deduse judecății, Curtea apreciază că acesta ar avea tot interesul să influențeze declarațiile părților vătămate și ale martorilor, după cum rezultă indicii în acest sens în privința martorei . În mod corect a apreciat prima instanță că în acest stadiu al cercetărilor inculpatul nu poate fi lăsat în libertate în aceeași comunitate cu victimele. Referirile inculpatului cu privire la această martoră nu pot fi examinate de instanța de recurs investită cu verificarea cererii de liberare provizorie, aceste aspecte constituind aspecte de fond ce țin de administrarea probatoriului care urmează a fi analizate de instanța de fond.
În conformitate cu art. 136 Cod Procedură penală care reglementează scopurile măsurilor preventive, acestea sunt instituite pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal precum și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la cercetări.
Sub aspectul termenului rezonabil prev. de art. 6 CEDO, instanța europeană a arătat că aprecierea caracterului rezonabil se face atât în funcție de complexitatea cauzei, de numărul de părți implicate dar și de comportamentul procesual al părților dar și cel al autorităților. Analizând aceste criterii la cauza de față instanța constată că durata arestării preventive de o lună și J în care se află inculpatul nu poate fi caracterizată ca nerezonabilă, față de complexitatea cauzei și numărul de părți implicate.
Susținerile apărătorului cu privire la nulitatea stării de arest față de decizia Curții de APEL BACĂU din data de 30.12.2009 nu pot fi primite în condițiile în care nu există nici o nulitate. Momentul motivării hotărârii de către judecător și predării acesteia la grefier, de 24 de ore în cazul de față și prevăzut de art. 140/3 alin 9 Cod Procedură penală este diferit și anterior în timp față de data la care grefierul de ședință tehnoredactează încheierea de dezbateri, care face parte integrantă din hotărâre, potrivit art. 354 Cod Procedură penală alături de expunere și dispozitiv. Data trecută pe hotărâre privește data la care judecătorul a motivat hotărârea drept dovadă a respectării termenului legal și nu data ulterioară a tehnoredactării hotărârii de către grefier, moment în care unul dintre membrii completului poate lipsi iar semnătura sa se complinește potrivit art. 312 alin. 2 Cod Procedură penală de către președintele de complet.
Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar cu privire la circumstanțele personale și familiale ale inculpatului și a motivat că aceste împrejurări nu pot prima intereselor societății.
În baza art. 198 alin. 3 Cod Procedură penală va dispune amendarea doamnei avocat cu suma de 2000 lei pentru lipsa nejustificată la termenul din 20.01.2010 și fără a asigura substituirea în condițiile în care apărarea era obligatorie,a fost înștiințată despre termen și i s-a pus în vedere prin adresă către Barou pentru a justifica lipsa, lucru pe care nu l-a făcut.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art. 385 / 9 al 3 Cod Procedură penală Curtea, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod Procedură Penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat,împotriva încheierii din data de 18.01.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurentul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 al 2 Cod Procedură Penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 198 alin 3 Cod Procedură Penală dispune amendarea doamnei avocat cu suma de 2000 lei pentru lipsa nejustificată la termenul din 20.01.2010 și fără a asigura substituirea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2010, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch.
Red.dec.
Tehnored.
22.01.2010
2 ex.
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
