Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 545
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Recurentul inculpat precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a învederat că acesta este arestat de 1 an de zile și a susținut că este o cauză complexă care durează, că inculpatul este trimis în judecată sub forma complicității, că s-au încheiat contracte civile și că instrumentele de plată bancare s-au introdus mai repede la plată decât termenul stabilit. De 1 an de zile spune că această cauză nu se poate judeca cu complice în stare de arest. Nu s-a trecut la etapa cercetării judecătorești, s-au acordat termene pentru lipsă de procedură și această cauză va mai mult. Nu este posibil ca într-o cauză în care nu se administrează nici o probă științifică, complicele să stea arestat. A solicitat aprecierea cu obiectivitate a faptului că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii și că toate bunurile pe care le are sunt sub sechestru.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că există suficiente probe din care rezultă vinovăția inculpatului având în vedere amploarea infracțiunilor săvârșite, numărul mare de părți vătămate, în mai multe localități din țară și faptul că a mai săvârșit infracțiuni de același gen. public prezintă și infracțiunile economice pentru mediul economic.
Av. - în replică - arată că inculpatul este în interdicție bancară, motiv pentru care nu mai poate săvârși alte infracțiuni.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a arătat că atunci când a fost arestat i s-a spus că a fost arestat în baza declarației lui, dar când au fost confruntați, acest martor a spus că nu-l cunoaște. Din februarie încearcă să facă lumină în acest dosar dar se amână nejustificat. Nu a fost nici măcar audiat de instanță. A formulat cerere de recuzare împotriva procurorului și a constatat că cererea nu mai există. Este arestat pentru infracțiuni comise de inculpatul el nu are nici un amestec, a făcut doar recomandări unde ar putea vinde marfa pentru a obține un preț mai bun. Solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate, nu a avut nicio reprezentare în firma lui, nu a săvârșit nicio infracțiune, are doi copii. A mai precizat că, se află în această situație datorită procurorului de caz care are pe el. Mai are o condamnare cu suspendare tot din cauza acestei persoane, deși nu a fost vinovat.
Solicită judecarea în stare de libertate întrucât are în creștere doi copii minori.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 16.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și, trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni contra patrimoniului și de fals, vizând în principal, înșelarea partenerilor comerciali în sume mari de bani pe care nu le mai achitau după preluarea și valorificarea mărfurilor.
În motivarea încheierii se arată sub aspectullegalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, instanța constatat că, prin încheierea nr. 23/U din 25 iulie 2008 Tribunalului Neamț, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, iar prin încheierea nr. 27/U din 5 septembrie 2008 Tribunalului Neamțs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin încheierile nr. 42/ din 29 septembrie 2008, nr. 43/ din 01 octombrie 2008, nr. 51/ din 27 octombrie 2008, nr. 59/ din 25 noiembrie 2008, 65 / din 16 decembrie 2008 și 7/ din 26 ianuarie 2009 s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și, succesiv, cu câte 30 de zile până la data de 26 februarie 2009, reținându-se că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive.
La data de 5 februarie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, la termenul din aceeași zi, verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în temeiul art. 3001Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest.
Prin încheierile din 22 aprilie 2009, 10 iunie 2009, 5 august 2009 și 9.09.2009 s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Prin decizia penală nr. 542/11.09.2009 a Curții de APEL BACĂUs -a admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 9.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
S-au extins efectele recursului și cu privire la inculpatul. S-a casat în totalitate încheierea și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul Neamț.
Analizând actele dosarului, instanța a constatata că, de la data de 5 august 2009 și până în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări.
Astfel,în motivarea încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă s-au reținut următoarele:
a)cu privire la inculpatul:
S-a arătat că probele administrate oferă indicii puternice privind comiterea de către inculpat a faptelor repetate de înșelăciune prin emitere de file cec fără acoperire în contul bancar al societăților pe care le-a administrat - " COM", cu sediul în comuna, județul N și " ", cu sediul în comuna cel, Jud.
Aceste fapte se încadrează în infracțiunea de înșelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 și 5. penal și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290. penal, cu aplic. art. 33 lit. a și art. 41 al. 2. penal, pentru care textul sancționator prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Întrucât potrivit proceselor verbale de căutare inculpatul nu a fost găsit nici la adresa sa de domiciliu și nici la sediile celor două societăți comerciale, rezultă că acesta se sustrage de la urmărirea penală și, în același timp, declarațiile celorlalți învinuiți oferă indicii că inculpatul pregătește comiterea altor fapte de aceiași natură.
ul public concret rezultă din maniera în care a acționat inculpatul prin constituirea a două societăți comerciale în scopul comiterii actelor de înșelăciune în mediul comercial și din numărul mare al societăților comerciale prejudiciate cu sume importante de bani.
S-a reținut că sunt întrunite în sarcina inculpatului, temeiurile prev. de art. 136, 143 și art. 148 al. 1 lit. a, c și f, Cod procedură penală.
b)cu privire la inculpatul:
Instanța a reținut că probele administrate oferă indicii clare privind comiterea de către inculpat a faptelor repetate de complicitate la înșelăciune, care se încadrează în dispozițiile art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 Cod penal, pentru care textul sancționator prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
ul public concret pe care-l prezintă inculpatul pentru ordinea publică constă în participarea acestuia în complicitate cu inculpatul la prejudicierea unui număr mare de societăți comerciale, cu importante sume de bani, într-un timp relativ scurt, precum și în modalitatea de comitere a faptelor.
Măsura arestării preventive a fost întemeiată pe dispozițiile art.136, 143 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 3002i art. 160 proc. pen. instanța a constatat cămăsura arestării celor doi inculpațieste legală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat.
Față de inculpați este în derulare tragerea la răspundere penală pentruinfracțiuni deosebit de graveprin care se pun în pericol valori sociale deosebite legate de siguranța circuitului financiar și încrederea cetățenilor în titlurile de credit aflate în circulație.
Împrejurările în care se rețin a fi săvârșite faptele pun în evidență opericulozitate ridicată a inculpaților, care, coroborată cu impactul și consecințele deosebite provocate în colectivitate, converg indubitabil spre convingerea călăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Inculpații au invocat lipsa vinovăției cu privire la faptele ce fac obiectul judecății și greșita încadrare juridică a acestora, arătând că infracțiunile reținute în sarcina lor nu sunt prevăzute de Codul penal, ci de legea specială a cecului. De asemenea, au arătat că nu este clar stabilit prejudiciul, fiind necesară efectuarea unei expertize de specialitate
Instanța a reținut că aceste aspecte nu pot fi examinate de instanță în acest moment procesual, fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpaților.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Or, în cauză, până în acest moment procesual, din probele administraterezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Un alt motiv invocat de inculpați se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive arătate în art. 143 și 148. proc. pen. neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, pericolul social potențial se apreciază și în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise.
Instanța a reținut și faptul că inculpații au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând să îngreuneze aflarea adevărului, iar inculpatul a mai fost condamnat penal pentru fapte asemănătoare, aspect ce denotă perseverența infracțională.
ul social concret rezidă și din modalitatea de comitere a infracțiunilor, acestea fiind minuțios pregătite și organizate într-un interval mai mare de timp.
Instanța a considerat că nu au fost depășite durata judecății și a arestării preventive, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și nici art. 23 din Constituția României, în condițiile în care cauza este complexă prin numărul mare de fapte cercetate și al persoanelor implicate.
Trecerea timpului, nu constituie, în sine, un motiv de revocare a arestării preventive, în condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat.
De asemenea, situația personală a inculpaților, faptul că au o familie și copii în întreținere nu sunt elemente de natură să conducă la revocarea măsurii arestării, datele invocate fiind cunoscute, de altfel, la data arestării.
În concluzie, instanța, în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpaților.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul.
Prin apărător ales arată că recurentul este arestat de un an de zile, că dosarul este complex, pe toată durata procesului nefiind posibilă menținerea arestului.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 pr.penală, constată următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea nr. 27/U/2008 pronunțată de judecător la data de 05.09.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Neamț. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 pr.penală că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.26 penal, raportat la art.215, al.1,2,3,4 și 5.penal, cu aplicarea art.41 al.2 penal, constând în aceea că, în colaborare cu inculpatul, folosind diverse manopere frauduloase, au achiziționat împreună mărfuri în numele a două societăți comerciale administrate de, mărfuri pe care le-au valorificat, iar sumele de bani rezultate le-au folosit în interes personal, în cursul unei singure luni de zile.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art.148 alin.1 lit.f pr.penală, reținând că a participat la prejudicierea unui număr mare de societăți comerciale, cu importante sume de bani, într-un timp relativ scurt, precum și în modalitatea de comitere a faptelor.
Încheierea astfel pronunțată nu a fost recurată de inculpat.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită succesiv cu câte 30 zile, în baza art.159 pr.penală, până la trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu în data de 05.02.2009.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până la acest moment,în baza art.160 pr.penală, raportat la art.300/1 pr.penală și art.160/b pr.penală, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f pr.penală, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În același mod a procedat Tribunalul Neamț și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 16.09.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare din 05.08.2009.
În acord cu prima instanță, Curtea de APEL BACĂU apreciază că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă, motivarea cuprinsă în încheierea recurată fiind corespunzătoare, astfel încât aceasta va fi însușită de instanța de control judiciar, cu următoarele completări.
Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art.136 pr.pen. în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal,ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Alegerea și evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprudența, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului este conformă cu aceste dispoziții, aceasta neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară infracțiunile pentru care este judecat inculpatul și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă persoana deținută, s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, acest factor fiind pertinent și suficient și la acest moment,ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată, chiar și la un an de la data arestării.
Infracțiunile pentru care este judecat inculpatul sunt sancționate cu
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora, în condițiile stării de agravare privind o pluralitate de infractori constituită în mod distinct, sancționată de legea penală, iar multitudinea de părți vătămate și civile pretins prejudiciate și prin folosirea unei adevărate încrengături de societăți comerciale și introducerea în circuitul comercial d e numeroase CEC-uri, bănuite a fi false sau fără a exista acoperirea necesară, toate se circumscriu unui imperativ de izolare față de societate a inculpatului, la fel de actual și la momentul procesual la care se află cauza de față.
Trebuie arătat că, inițial, recurentul a fost arestat preventiv pe baza propunerii formulate de procuror, propunere ce viza activitatea sa infracțională pe parcursul unei singure luni de zile, fiind apreciată suficientă pentru considerarea lui drept un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, a fost trimis în judecată pentru multitudine de infracțiuni, unele comise în calitate de autor, altele în calitate de complice, desfășurate pe parcursul doi ani de zile, timp în care a fost judecat și condamnat definitiv pentru exact același gen de infracțiuni, ignorând astfel avertismentele pe care instanțele de judecată le-au transmis prin pedepsele aplicate, a căror executare fost suspendată.
Prin urmare, gradul de pericol pentru ordinea publică al inculpatului, dimpotrivă, a crescut față de momentul luării măsurii arestului preventiv, la data sesizării Tribunalului Neamț.
În același timp,circumstanțele personale ale inculpatului, care este
recidivist postcondamnatoriu pentru săvârșirea de infracțiuni similare, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate.
Pe de altă parte, persoana arestată preventiv are dreptul la o durată rezonabilă a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art.293 pr.pen. și cu garanțiile oferite de art.5, paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, nivelul de protecție asigurat fiind unul ridicat în raport de cauzele penale în care inculpatul nu este arestat preventiv, cu atât mai puțin în cazul dosarelor civile, tocmai datorită efectelor importante pe care le presupune o astfel de stare.
Analizând modul în care prima instanță a instrumentat dosarul, se constată că aceasta a depus diligentele necesare pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, durata procedurii încadrându-se în termenul rezonabil impus de exigențele sporite în asemenea cazuri, mai stricte decât cele prevăzute în art.6, paragraful 1 din CEDO. Astfel, cauza a avut 6 termene de judecată, amânarea fiind motivată de cererile părților, lipsa apărării pentru unii inculpați, modificarea adresei de domiciliu a inculpatului și a unor părți vătămate, precum și excepțiile procedurale ce au fost invocate de prezentul recurent.
Față de complexitatea cauzei, dată de amploarea infracțiunilor pentru care sunt judecați și de numărul mare de părți implicate, prima instanță a dispus măsurile procedurale necesare administrării probatoriului, soluționând și cererile și excepțiile prealabile invocate de recurent.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în continuare probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 pr.penală, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 pr.penală, va obliga recurentul la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515, pct.1, lit. b pr. pen. respinge recursul formulat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din 16.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
Constată că recurentul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192, alin. 2 c. pr. pen. obligă recurentul la plata a 2oo lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2009, în prezența recurentului aflat în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red.
Tehnored.E/23.09.2009/2 ex
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu
