Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 546

Ședința publică din data de 21 septembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ecaterina Ene

JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu

- -

GREFIER: - -

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B - legal reprezentat de - - procuror

La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații G, și HG, împotriva încheierii din data de 17 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați - în stare de arest - asistați de apărători aleși av. și.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită

S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Recurenții inculpați precizează că își mențin recursurile declarate.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Av. - având cuvântul pentru recurenții inculpați - a criticat hotărârea recurată, susținând că judecătorul a preluat, ca fiind adevărate, cele menționate în rechizitoriu, fără a studia probatoriul făcut în fața instanței. A apreciat că inculpatul este nevinovat și că "a fost băgat artificial pentru a se întruni numărul de 3 persoane". A solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul "a fost achitat" pentru una din părțile vătămate, iar cealaltă parte vătămată - respectiv - a dat declarații contradictorii, nesincere, în cauză existând dubii cu privire la vinovăția inculpatului, dubii ce profită acestuia. Apărătorul a susținut că tribunalul nu a avut în vedere faptul că indiciile care au justificat inițial măsura s-au schimbat. A solicitat a se avea în vedere de asemenea lipsa antecedentelor penale, faptul că acesta a fost reținut fiind ridicat de acasă - astfel că în mod greșit parchetul a susținut că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală - că nu există probe din care să rezulte că ar fi încercat influențarea părților vătămate, precum și faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A subliniat faptul că există cauze mai complicate în care inculpații au fost puși în libertate, cu toate că numărul părților vătămate este mult mai mare. Referitor la acest aspect, a solicitat aplicarea unitară a legii. Cu privire la ceilalți doi inculpați, apărătorul a susținut că aceștia au fost în Spania, unde au fost reținuți iar ulterior puși în libertate, perioadă de timp în care nu au săvârșit fapte penale și nu s-au sustras de la cercetarea penală. A mai susținut că inculpații au stat deja 1 an și 4 luni în stare de arest, depășindu-se termenul rezonabil al arestării, și a solicitat a se avea în vedere faptul că procesul va mai probabil 1 an de zile. A solicitat în final admiterea recursurilor și punerea de îndată în libertate a inculpatului HG, iar pentru ceilalți doi inculpați - G și - înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea; a susținut că inculpații au interes să se prezinte la cercetarea judecătorească, pentru a-și lămuri situația.

Av. - având cuvântul pentru cei trei inculpați - arată că se aștepta ca instanța de fond să facă o analiză a motivelor, însă se limitează la o analiză a fondului cauzei.

Consideră că inculpaților li se menține starea de arest doar în bata art.148 lit.f C.P.P. ori condițiile impuse de acest trebuie îndeplinite cumulativ și trebuie analizat dacă inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, precum și gradul de participație al fiecăruia dintre ei.

Instanța de fond pur și simplu preia motivarea din celelalte încheieri, cum că inculpații au luat părțile vătămate și le-au dus în Spania, lucru nereal pentru părțile vătămate au plecat singure în Spania.

La stabilirea gradului de pericol, social trebuie avut în vedere împrejurările în care inculpații au săvârșit faptele, precum și persoana acestora, care nu au mai suportat rigorile legii și sunt arestați de 1 an și 5 luni.

Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de nu părăsi localitatea sau țara.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică întrucât probatoriul administrat în cauză dovedește că subzistă temeiurile care stat la baza luării măsurii arestului preventiv.

Recurentul-inculpat HG, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, precizând că până la vârsta de 34 de ani "nu a deranjat de nimeni"; nu a încercat să ia legătura cu părțile vătămate și nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică, are o soție și un copil, nu are antecedente penale și judecarea în stare de libertate.

Recurentul-inculpat G, în ultimul cuvânt, arată că nu are antecedente penale, a avut un comportament bun în societate și a susținut că nu s-a sustras de la urmărirea penală; este adevărat că au fost arestați în aeroport, dar până la acel moment nu au fost înștiințați că sunt cercetați, că este necesar să dea vreo declarație sau vreo lămurire cu privire la cauză. A mai susținut că pe perioada urmăririi penale nu a reieșit că ar fi încercat comiterea vreunei infracțiuni. A precizat că au fost arestați în Spania 10 zile, iar după liberare au respectat condițiile ce li s-au pus în vedere. A mai arătat că are 39 de ani, nu a săvârșit nicio infracțiune, a lucrat, este căsătorit și are 1 copil minor. A invocat faptul că alți inculpați - indicând pe inculpații și - sunt judecați în stare de libertate. A solicitat în final admiterea recursului și punerea sa în libertate.

Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că nu are antecedente penale și că dorește să fie judecat în stare de libertate.

S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare

CURTEA

- DELIBERÂND -

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 17.septembrie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b din Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților: G, și și HG au fost espinse cererile acestora de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

S-a constatat că inculpați au avut apărători aleși.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Analizând măsura arestării preventive, astfel cum a fost luată inițial, prelungită și menținută ulterior, precum și actele și lucrările din dosarul de urmărire penală și cel al instanței, efectuate până în prezent, tribunalul reține că cei trei inculpați HG, și G au fost trimiși în judecată, toți pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art.12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, modificată prin Legea nr.287/11 octombrie 2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și a "infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art.7 alin.1 și 3 Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada anilor 2004 - 2007, împreună cu alte persoane, constituiți în grup infracțional organizat ( peste 10 la număr) au racolat, prin înșelăciune, transportat și exploatat sexual în orașul Palma de - Spania, un număr de peste 20 de persoane de sex feminin (din care au fost audiate de procuror 4 asemenea persoane:, și ), realizând importante sume de bani - circa 235.000 euro..

Se reține că: 1. în luna august 2006, partea vătămată a fost racolată și transportată în orașul susmenționat, de către învinuita și inculpatul, unde a fost exploatată sexual de către inculpații G și.

Astfel, se reține că prin înșelăciune, respectiv prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, învinuita și inculpatul, au determinat-o pe să meargă în Spania pentru a lucra într-un bar, unde se câștiga foarte bine. În realitate, partea vătămată fost racolată și transportată în Spania pentru practicarea prostituției.

Activitățile de racolare au fost realizate de învinuita, care locuia în gazdă la părinții lui a discutat inițial cu această partea vătămată și care a întrebat-o pe aceasta dacă dorește să meargă în Spania să muncească, pentru că se câștigă bine și că are ea cunoștințe, în acest sens, în orașul Palma de. Partea vătămată având o situație materială modestă, a acceptat acest lucru, primind asigurări, de la, că toate cheltuielile legate de procurarea actelor de transport, hrană, etc. până în Spania, vor fi suportate de către aceasta din urmă, iar cu banii primiți de la persoanele la care va lucra în Palma de va restitui aceste cheltuieli.

În acest sens, partea vătămată l-a cunoscut, prin intermediul lui, pe inculpatul, toți trei deplasându-se la B, unde s-a obținut pașaportul pentru, cheltuielile fiind suportate de învinuita și inculpatul .

După aceea, la puțin timp, partea vătămată, împreună cu și au plecat cu un autocar, din B, până în localitatea A din România, unde au dormit o noapte, la o persoană necunoscută ( este vorba de o cunoștință ale inc. ). De aici, partea vătămată a fost dusă în Spania de inc., până în unde au fost așteptați de inculpatul G, zis "". Din acest oraș, partea vătămată împreună cu inculpații, s-au deplasat cu vaporul până în orașul Palma de, la o adresă unde locuia inculpatul Aici partea vătămată a fost informată cu privire la scopul real pentru care s-a deplasat în Spania - practicarea prostituției. Deși inițial a refuzat acest lucru, partea vătămată a fost amenințată cu moartea, atât ea cât și familia sa, motiv pentru care, începând cu a doua seară de la sosire a practicat prostituția, circa două luni și J, în folosul inculpații G și.HG Cu privire la acesta din urmă ( ), partea vătămată arată că l-a văzut în preajma fratelui său G, că banii rezultați din practicarea prostituției erau luați de inc. G și HG, acesta din urmă deplasându-se des în România, ducând în țară importante sume de bani, așa cum s-a arătat mai sus și în descrierile anterioare din prezentul rechizitoriu.

În perioada cât a practicat prostituția partea vătămată arată că a realizat în jur de 35.000 euro, sumă din care nu i-a revenit nici un.

În legătură cu această parte vătămată se impune a se mai preciza, că pe parcursul activităților de racolare și transport, a mai intervenit și apariția unei alte părți vătămate, respectiv, care a fost dusă în Spania, în același oraș, o dată cu.

2. În aceeași lună, august 2006, în aceleași condiții a fost racolată și transportată în Spania, orașul Palma de și partea vătămată .

În cazul acestei părți vătămate, se reține că l-a cunoscut pe inc. prin intermediul numitei (prietenă de-a sa), după care, s-a ocupat de procurarea actelor (pașaport) și transport până în Spania, cu același mijloc de transport și în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate (urmând să restituie acele cheltuieli din primul salariu).

Trebuie precizat în cazul acestei părți vătămate, că s-a întâlnit prima dată cu la un din zona com., jud. B, unde au fost cazate o noapte de inc. și de unde, a doua zi, au plecat spre A și în continuare spre Spania.

Și această parte vătămată a fost racolată, transportată și exploatată sexual în Spania, tot prin înșelăciune, inculpatul (inițial) și (pe parcurs îndeosebi pe perioada transportului până la A) spunându-i că merge în Spania să lucreze într-un bar unde se câștigă foarte bine, în realitate, la fața locului aflând că a fost adusă pentru practicarea prostituției. Cu toate că și această parte vătămată inițial s-a opus, datorită constrângerii și amenințărilor, a practicat prostituția circa 2 luni de zile, iar sumele de bani realizate - circa 20.000 EURO, au fost însușite și folosite de inculpații G, în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate.

3. În toamna anului 2007, partea vătămată, prin intermediul unei persoane cu numele de o cunoștință de cartier și prieten al unei vecine a susnumitei pe nume, a fost convinsă, prin înșelăciune, de inc. G și de acesta, mai mult prin telefon, să se deplaseze în Spania - oraș Palma de, să lucreze acolo fără însă a i se preciza ce muncă va presta, pentru că se câștigă foarte bine. Totodată i s-a promis că toate cheltuielile privind procurarea de acte, transport și hrană, vor fi suportate de către, persoanele unde va lucra (în speță de G și ) și că va restitui aceste cheltuieli din primul salariu.

Fiind indusă în eroare cu privire la scopul deplasării în Spania, partea vătămată a acceptat propunerea inculpaților și s-a deplasat în orașul susmenționat, cu avionul din B, unde a fost transportată tot de cunoștințe ale inculpaților. La destinație, partea vătămată constatat că de fapt a venit în Spania nu pentru a lucra în bar ci pentru a practica prostituția în folosul inculpaților. Partea vătămată nu putut preciza cine este persoana care a transportat-o în să practice prostituția în folosul inculpaților, partea vătămată a fost amenințată de inculpații G și de HG, motiv pentru care, constrânsă, a practicat prostituția, o perioadă de circa 3 luni de zile, realizând după estimările sale sume de 80.000 de EURO, din care i-au fost remise de inculpați doar sume derizorii.

4. În luna august 2005, partea vătămată, arată că inculpatul HG, l-a cunoscut ca fiind din aceeași comună cu ea, acesta a venit la domiciliu, a căutat-o și a discutat cu ea, s-a hotărât să meargă în Spania - oraș Palma de, pentru a lucra într-un bar al unor cunoștințe de-ale sale unde lucrează și fratele său

Inculpatul i HG- mai spus că toate cheltuielile privind transportul, cazarea și hrana vor fi suportate de către el și că la primul salariu realizat în Spania, va restitui acele cheltuieli.

Partea vătămată s-a deplasat în Spania, oraș Palma de, fiind transferată de inc. HG, împreună cu niște cunoștințe ale acestuia, unde a fost așteptată de inculpatul G și condusă la locația unde acesta își desfășura activitatea infracțională. Aici a aflat că de fapt a venit pentru a practica prostituția în folosul inculpaților, i s-a luat pașaportul turistic și a fost cazată împreună cu mai multe fete. După o anumită perioadă de timp, având în vedere condițiile stricte în care era exploatată sexual de către membrii grupării, faptul că era obligată să practice prostituția și în zilele în care se simțea foarte rău, iar în unele zile întreținea relații sexuale cu foarte mulți bărbați - 40 pe zi, nu primea bani din sumele realizate efectiv și nu avea dreptul să-și păstreze pașaportul asupra sa, partea vătămată și-a exprimat dorința de a se reîntoarce în țară, moment în care a fost amenințată atât ea cât și familia sa, de către inc..

Sumele de bani realizate de acesta prin practicarea prostituției în folosul inculpaților (circa 100.000 EURO) au fost însușite și folosite de inculpații G și HG, pentru a se întreține cât și pentru achiziționarea de autoturisme de lux și imobile.

Mai rezultă că în Spania, a plecat cu un autoturism procurat de, împreună cu și - acesta primind spre păstrare pașaportul părții vătămate, de la care HG îl procurase din

Din datele de anchetă a rezultat că inculpații au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, prin părăsirea României și deplasarea într-o altă țară pentru a îngreuna aflarea adevărului și descoperirea faptelor ce li se pun în sarcină (din convorbirile telefonice interceptate autorizat și de imagini interceptate, rezultând că primii doi inculpați intenționau să părăsească România, la data de 03.05.2008, cumpărându-și chiar în acest sens bilete de avion pentru Spania, fiind prinși de organele de poliție și conduși la organul de anchetă.

Toți inculpații au fost arestați de Tribunalul Bacău, prin încheierea de ședință din 04.05.2008, considerând că în cauză sunt întrunite prevederile art.148 lit.a,c,e,f, Cod pr.penală. Astfel, pentru fiecare inculpat, în parte, s-au avut în vedere împrejurările descrise în art. 148 lit. a, c, e și f pr.pen. respectiv că "a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei"; " c) există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni"; " e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta" și "f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

Măsura a fost prelungită de tribunal, la termenele de judecată din 29.05.2008 și respectiv, 25.06.2008, necesitând administrarea de noi probe,pe parcursul urmăriri penale.

Prin rechizitoriul nr.42/D/P/11.06.2008 a Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău. instanța de judecată a fost sesizată cu soluționarea acestui dosar, la data de 15.07.2008.

În baza dispozițiilor art. 300 indice 1 Cod procedură penală, la primirea dosarului, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii luate împotriva inculpaților până la acel moment, dispunându-se, la data de 16.07.2008, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, încheierea care, însă, a fost recurată, de către parchet, astfel că la 18.07.2008, instanța de control judiciar, Curtea de Apel Bacău, admite recursul promovat, dispunând menținerea stării de arest a celor trei inculpați.

Cronologic, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2 Cod procedură penală, instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării, la termenele de judecată din 09.09.2008, 14.10.2008, 06.12.2008, 17.02.2009, aceasta din urmă odată cu pronunțarea hotărârii de condamnare nr.67/17.02.2009 a Tribunalului Bacău.

După declararea apelului de către inculpați și reprezentatul parchetului, măsura a fost și ea verificată periodic, în baza acelorași dispoziții legale, de către Curtea de Apel Bacău, la termenele de judecată din 31.03.209, 28.04.2009, 26.05.2009 și la 30.06.2009, odată cu pronunțarea deciziei nr.87/30.06.2009.

Potrivit acesteia, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și apelurile declarate de apelanții-inculpați G, și HG împotriva sentinței penale nr.67/D din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

S-a desființat sentința penală apelată, mai puțin dispozițiile privind menținerea măsurii arestului preventiv și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Bacău.

În baza art.383 alin.3 Cod procedură penală, s-au menținut actele procedurale efectuate în cauză, mai puțin cele de la termenul de judecată din data de 09.09.2008, respectiv depozițiile părților vătămate și.

În temeiul art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a celor trei inculpați.

S-a constatat că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.

Împotriva tuturor încheierilor pronunțate de tribunal și prin care le-a fost menținută starea de arest preventiv, inculpații au exercitat calea de atac a recursului, fiind respinse de fiecare dată și, în consecință, menținută starea de arest preventiv a acestora.

De asemenea, inculpații au formulat, de-a lungul timpului și cerere de revocare a arestului preventiv și de liberare sub control judiciar, ambele fiind respinse, la termenele de judecată din 22.07.2008 și 13.01.2009, cu menținerea stării de arest preventiv de către Curtea de Apel Bacău, urmare a declarării recursurilor - și a respingerii acestora de inculpați împotriva celor două încheieri, arătate anterior.

După pronunțarea deciziei penale nr.87/30.06.2009 de către Curtea de Apel Bacău, cauza a fot înregistrată la Tribunalul Bacău, în vederea rejudecării fondului, la 21.07.2009, stabilindu-se termen de judecată pentru data de 20.08.2009. Potrivit art.300 indice 2 Cod procedură penală, tribunalul este dator să verifice, până la expirarea celor 60 de zile impuse de normele procedurale, arătate mai sus, legalitatea și temeinicia măsurii, lucru ce s-a realizat la termenul de judecată din 22.07.2009. Urmare a recursurilor promovate de inculpați, instanța ierarhic superioară a dispus casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare - asupra măsurii arestării.

S-a stabilit un al doilea termen, astfel că, la data de 29.-, se dispune, în baza art.300 indice 2 Cod procedură penală, menținerea stării de arest. Și de această dată, cauza este trimisă spre rejudecare primei instanțe, casată încheierea recurată, tribunalului revenindu-i obligația de a reexamina legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.

Astfel, la acest termen de judecată (04.08.2009) s-a pus în discuție starea de arest pentru inculpații, și Și împotriva acestei încheieri inculpații au formulat recurs, fiind respinse ca nefondate, de instanța de control judiciar.

În urma repartizării aleatorii, cauza a primit termen de judecată pentru data de 22.10.2009 la completul, însă până atunci se impune discutarea stării de arest preventiv a celor trei inculpați, în baza dispozițiilor art. 300 indice 2 Cod procedură penală, raportat la art. 160 indice b Cod procedură penală.

De fiecare dată, la fiecare termen de judecată, instanța verifică dacă sunt sau nu întrunite condițiile cerute de dispozițiile art.143, 148 Cod procedură penală.

Apărătorul ales al inculpaților a solicitat punerea deîndată în libertate a acestora, întrucât, din punctul său de vedere, nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării, ele practic fiind estompate

Se arată de apărare că a fost depăși cu mult termenul rezonabil impus de CEDO și s-a încălcat accesul liber la justiție, deoarece inculpații au fost reținuți 24 de ore în cursul anului 2005, iar în prezent, la 04.08.2009, dosarul se află în faza de judecată, în rejudecare, fiind desființată sentința penală de condamnare, acest lucru nedatorându-se inculpaților.

În ultimul cuvânt inculpatul G susține că nu a intenționat să fugă din țară, că se afla, într-adevăr la aeroport, dorind însă să plece în Spania, acolo unde are reședința. A fost, cu adevărat arestat de autoritățile spaniole și că după eliberarea s-a a respectat cu strictețe obligațiile impuse de judecător, timp de un an și trei luni. Apreciază că nu există probe că ar încerca să influențeze părțile vătămate deoarece, nu a făcut acest lucru în decursul perioadei de un an și trei luni în Spania. când nici măcar nu a salutat părțile vătămate, în dorința de a respecta întocmai obligațiile ce-i fuseseră impuse. Apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece este căsătorit, are un copil minor în întreținere,

Inculpatul apreciază HG, în ultimul cuvânt, că nu prezintă pericol public, deoarece nu a mai fost niciodată sancționat, nici contravențional, nici penal, apreciind că poate fi cercetat în stare de liberate.

Și inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în libertate.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 300/2, aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160/"

Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpații, și G, au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 od procedură penală și, de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art.148 od procedură penală.

Așa cum rezultă din probatoriul efectuat în cauză, există date și indicii temeinice cum că inculpații probabil au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel, împreună cu alte persoane, constituite în grupul infracțional menționat, ar fi comis fapte, astfel că, la sfârșitul anului 2007, autoritățile judiciare din Spania au reușit să descopere o parte din infracțiunile și activitățile de acest gen comise în localitatea Palma de, dispunând reținerea și arestarea unor făptuitori ce au făcut parte din rețeaua respectivă.

După luarea acestor măsuri de către autoritățile spaniole, inculpații au reușit să fugă și s-au întors în România, la domiciliile lor, dar au lăsat în orașul Palma de alte persoane de legătură, continuând activitățile infracționale, așa cum rezultă din probele administrate, în special, din interceptările convorbirilor telefonice, precum și din declarațiile persoanelor vătămate audiate:, și alții.

Din activitățile infracționale desfășurate de inculpați rezultă că aceștia au realizat importante venituri materiale, peste 1 milion de euro, precum și dobândirea unor bunuri de valoare și de lux, autoturisme, apartamente și altele, acestea fiind trecute pe rolul părinților sau rudelor apropiate. Este relevant în acest sens, declarațiile date de martorii și, care precizează, la data de 20.06.2008, că inculpatul se HG ocupă în țară de identificarea și apoi recrutarea victimelor, cu ajutorul lui M și apoi transportarea lor în Spania, personal sau prin intermediul lui și. De asemenea, aceiași martori mai arată că toate cheltuielile de transport, procurare acte și altele erau suportate de către HG, care primea sume mari din Spania, prin bănci sau sau se deplasa periodic la circa 2 luni, personal, în Palma de și de întorcea în țară cu genți diplomat pline de bani, unde îi investea în vile, mașini de lux, plătea persoanele ce făceau parte din rețea, organiza aniversări și petreceri, la care se cheltuiau sume imense de bani.

La cele de mai sus, se adaugă faptul că inculpații duc un mod de viață ce depășește cu mult posibilitățile de câștig ale acestora, respectiv, achiziționarea de produse de uz curent, de valori mari și deosebit de scumpe, organizarea unor petreceri aniversate sau de altă natură, și-au construit vile în localitățile de domiciliu, și-au cumpărat mașini de lux și în Palma de, unde au închiriate locații în care își desfășoară activitățile infracționale.

Din interceptările telefonice rezultă cu prisosință acest lucru, în sensul că inculpatul G îi spune la telefon fratelui său să HG-i trimită fete tinere și frumoase, dar să nu fie minore, pentru a fi exploatate sexual și a se obține importante sume de bani. Același lucru era discutat telefonic atât de cât și de HG, și cu inc. sau cu alți traficanți, încă neaudiați și pentru care cauza a fost disjunsă (aflându-se în prezent pe rolul Serviciului Teritorial Bacău al B - dosar nr. 22D/P/2008).

De altfel, partea vătămată, în declarația dată la urmărirea penală atașată la dosarul cauzei (42D/P/2007, fl.16-27), precizează în mod clar, fără nici un dubiu, că suma de bani pe care a realizat-o din practicarea prostituției, circa 20.000 euro, a fost însușită și folosită de ambii inculpați, respectiv și HG G, în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate.

În aceeași declarație partea vătămată arată că a fost sunată la telefon de mai multe ori de către "" ( ), că acesta i-a supus să nu declare adevărul sau să își retragă declarațiile pe care le-a dat până la acea dată. Este vorba evident de declarațiile date de către, atât în Spania cu ocazia prinderii inc. G și, precum și a celorlalți traficanți (, etc.), cât și cele date în fața autorităților române (a se vedea în acest sens chiar declarația scrisă personal, cu mâna sa de și atașată la fl. nr. 23-27 dosar urmărire penală).

Este evident că toate cheltuielile făcute pentru obținerea actelor de călătorie, cazări, hrană, transport, etc. cu partea vătămată, au avut la bază sume de bani trimise de inculpatul G din Spania, fratelui său HG, iar acesta la rândul lui i-a dat lui pentru cele arătate mai sus (acest lucru rezultă cu prisosință din interceptările convorbirilor telefonice, atașate în vol. II anexele 1-5 atașate la dosar 42D/P/2007 al Serviciului Teritorial Bacău - B și respectiv la dosarul instanței nr-).

Un alt argument care conduce la ideea că inculpatul zis HG "", știa exact de existența părții vătămate, este acela că această parte vătămată, a fost racolată, cazată și transportată în Spania - în aceleași condiții ca și partea vătămată. Acest lucru rezultă din declarația celor două părți vătămate care sunt asemănătoare în conținut.

Astfel, ambele arată că au obținut actele de călătorie în aceleași condiții, că sumele de bani au fost suportate de frații și, că ambele au fost cazate la un lângă B în seara precedentă plecării, că au mers cu trenul, microbuzul și cu bacul până în Palma de, împreună. În sfârșit, ambele părți vătămate arată că în acel oraș din Spania, au aflat că de fapt nu au venit la muncă ci pentru a practica prostituția în favoarea celor 3 inculpați, lucru care s-a și întâmplat. Elocventă în acest sens este declarația părții vătămate, care arată că: " la un moment dat "" "ne-a spus să ne odihnim", deoarece din seara aceleiași zile urmează "să trecem la ". Fiind nedumeriră, am întrebat despre ce este vorba, la care "" a spus că am fost aduse pentru a practica prostituția și că nu mai avem altă scăpare. Neavând altă scăpare, atât eu cât și, din seara următoare, am început să avem raporturi sexuale cu diferiți clienți" (citat din declarația de la fl. nr. 10 dosar urmărire penală dată de ). Și mai convingătoare, în sprijinul opiniei pe care o susținem, cu privire la partea vătămată, este aceeași declarație a aceleiași părți vătămate - - în care arată că "personal primeam partea mea care se ridica la suma de 250 - 300 euro . și noi fetele ( inclusiv ) eram luate cu taxiurile de, sau și care ne luau banii, nu ne dădeau nimic, spunând că-i strâng ei, din două motive: unul că ni-i va da la plecare . și altul că trebuie să ne plătim datoriile și serviciile făcute de aceștia" (citat din declarația lui ).

În continuare, aceiași parte vătămată a arătat că după arestarea lui "" și a celorlalți, "" ( ) a reușit să fugă înțară, moment din care " a fost mutată la un centru de protecție".

În sfârșit, în aceeași declarație, mai arată că pe traseu, "" vorbea la telefon cu frații, primind indicații și sarcini referitoare la cele două părți vătămate că " trimitea bani în țară, la fel ca și . la rudele sale din țară și că odată a mers cu care a depus 1000 euro" (citat din declarația de la fl. 12 dosar ).

Din cele de mai sus, pe cale de interpretare, rezultă în mod clar că a HG desfășurat aceleași activități în Spania cu privire la partea vătămată, la fel ca și față de (este vorba de supravegherea acestora, transportarea cu taxiurile la locațiile unor clienți, strângerea banilor și folosirea lor în interes personal).

Un alt argument care vine în sprijinul opiniei că inc. s HG-ar face vinovat de infracțiunea de trafic de persoane și cu privire la partea vătămată, rezultă din comisia rogatorie primită de la autoritățile spaniole și atașată la dosarul instanței - volum conținând 114 file - pag. nr. 8 al.5, 13 al ultim.

Se arată în acea comisie rogatorie că apare HG ca participant, coautor la toate faptele de traficare a tuturor părților vătămate (inclusiv ) alături de G, și ale persoane,că în momentul în care "a intervenit poliția și au fost arestați toți, un frate a lui a trimis bani și toate femeile au fost trimise în România . pentru ca să nu declare la poliție și să nu aibă mai multe probleme. În acest caz se referă în mod clar la figura numitului " (citat din comisia rogatorie întocmită de autoritățile spaniole, trimisă organelor de parchet anchetatoare, din România, fl.13 al. ultim).

De altfel, părțile vătămate, în declarațiile date la urmărirea penală, arată că inculpații acționau în comun, se sunau la telefoane, împărțeau banii și când au fost prinși de organele de poliție din Spania, au recunoscut acest lucru.

Așadar, cu privire la prima condiție, cea arătată de art.143 Cod procedură penală, tribunalul reține că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există " indicii temeinice că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " (art. 143 alin. 1.C.P.P.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală, respectiv cea de trafic de persoane, prev. de dispozițiile art. 12 din Legea nr.678/2001.

Având în vedere faptul că toți inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, instanța consideră că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, având în vedere că inculpații sunt cunoscuți cu preocupări pe linia fraudei informatice, s-au constituit într-un grup numeros organizat pentru comiterea de infracțiuni, fapt care rezultă inclusiv din declarațiile acestora, și de asemenea cunoscuți ca având numeroase legături cu persoane având aceleași preocupări infracționale.

De asemenea, potrivit art.136 alin.8 od procedură penală. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura".

Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern, în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor articolului 20, raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiunefără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei

Raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, îi plasează pe inculpați la locul săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnareiar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148.proc.pen. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Un alt temei al arestării preventive reținut față de toți inculpații a fost cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv, sancționarea faptelor presupus a fi comise, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența CEDO care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă".

Infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta aceștia pentru ordinea publică, (trafic de persoane comise în grup organizat constând în recrutarea a 20 persoane de sex feminin prin înșelăciune), situație din care se poată trage concluzia existenței unui astfel de pericol.

Sub aspectul temeiniciei, instanța, analizând, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen. art.160 indice b pr.pen. constată că, așa cum se arăta mai sus, arestarea preventivă a intimaților-inculpați s-a dispus prin încheierea din data de 04.05.2008 și la luarea acestei măsuri s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art.148 alin.1 lit.a, c, e și Cod procedură penală, respectiv:

"a)inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;

c)există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni;.

e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

f)inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Așa cum rezultă din probatoriul efectuat în cauză, există date și indicii temeinice, din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel, împreună cu alte persoane constituite în grupul infracțional menționat continuă aceste activități și în prezent, deși la sfârșitul anului 2006, autoritățile judiciare din Spania au reușit să descopere o parte din infracțiunile și activitățile de acest gen comise în localitatea Palma de, dispunând reținerea și arestarea unor făptuitori care au făcut parte din rețeaua respectivă.

După luarea acestor măsuri de către autoritățile spaniole, inculpații au reușit să fugă și s-au întors în România la domiciliilor lor, dar au lăsat în orașul Palma de alte persoane de legătură, continuând activitățile infracționale, așa cum rezultă din probele administrate în special din interceptările convorbirilor telefonice, precum și din declarațiile persoanelor vătămate audiate: ,

Din activitățile infracționale desfășurate de inculpați rezultă că aceștia au realizat importante venituri materiale, peste 1 milion de euro, precum și dobândirea unor bunuri de valoare și de lux, autoturisme, apartamente și altele, acestea fiind trecute pe rolul părinților sau rudelor apropiate. Este relevant în acest sens, declarațiile date de martorii și, care precizează la data la 20.06.2008 că inculpatul se HG ocupa în țară de identificarea și apoi recrutarea victimelor cu ajutorul lui și apoi transportarea lor în Spania, personal, sau prin intermediul lui și . De asemenea, aceiași martori, mai arată că toate cheltuielile de transport, procurare acte și altele erau suportate de către HG, care primea sume mari de bani din Spania, prin bănci sau sau se deplasa periodic la circa 2 luni, personal, în Palma de și se întorcea în țară cu genți diplomat pline de bani unde îi investea în vile, mașini de lux, plătea persoanele ce făceau parte din rețea, organiza aniversări și petreceri la care se cheltuiau sume imense de bani.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimații-inculpații au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, pentru părăsirea României și deplasarea într-o altă țară, pentru a îngreuna aflarea adevărului și verificarea faptelor care li se pun în sarcină (din convorbirile telefonice interceptate autorizat rezultă că primii doi inculpați intenționau să părăsească România la data de 03.05.2008, cumpărându-și chiar în acest sens bilete de avion către Spania, fiind prinși de organele de poliție și conduși la organul de anchetă).

După arestarea intimaților-inculpați, din dorința de scăpa de răspundere penală, prin mama inculpaților G și HG- și, respectiv prin soția intimatului-inculpat G și prin concubina intimatului-inculpat HG-, au încercat să determine părțile vătămate și martorii să-și schimbe declarațiile, mai întâi prin oferirea unor sume de bani, apoi prin amenințarea acestora-fl.20, 201, 250-251, 297, 298, etc.

Așa cum rezultă din probele administrate, în special din interceptările convorbirilor telefonice, precum și din declarațiile persoanelor vătămate audiate:, upă întoarcerea din Spania în România, inculpații au lăsat în orașul Palma de alte persoane de legătură, continuând activitățile infracționale de trafic de persoane.

Apoi, față de cei trei inculpați se efectuează cercetări cu privire la săvârșirea altor infracțiuni de natură informatică, respectiv art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 și art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr.39/2003 și de asemenea, se continuă cercetările față de cei trei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 în legătură cu alte părți vătămate rămase neidentificate. Inculpații sunt cercetați și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută și pedepsită de art.23 pct.l lit.a, b și c din Legea nr.656/2002.

În cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.

de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.

Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.

Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât parte dintre victime se află încă pe teritoriul altor state comunitare la dispoziția altor traficanți, în legătură cu inculpații din cauza pendinte.

Prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a intimaților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

Ori, în cauza dedusă judecății, se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată intimații-inculpați sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi comise prin înșelăciune și amenințare asupra mai multor părți vătămate.

Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea intimaților-inculpați în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.

Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părților vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată inculpații trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane, de frecvența infracțiunilor de același gen și de necesitatea unei prevenții generale, precum și de poziția intimaților-inculpați pe parcursul procesului penal.

Apărările inculpaților legate de faptul că nu au avut la cunoștință de învinuirile ce li se aduc și că prin urmare nu au avut intenția de a se sustrage de la urmărirea penală, aflându-se la aeroport, nu poate fi reținută de vreme de chiar inculpatul G recunoaște că a fost arest și pus în libertate de autoritățile spaniole, pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, și că a respectat cu strictețe obligațiile impuse de judecătorii spanioli, evitând să ia legătura cu vreuna dintre părțile vătămate din prezentul dosar, timp de un an și trei luni -înainte de procurarea biletului de avion în data de 16.04.2008-.

Lipsa antecedentelor penale fiecăruia dintre inculpați nu este o împrejurare suficientă pentru a formula convingerea instanței că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum s-a invocat de către fiecare inculpat în parte, așa după cum existența antecedentelor penale, a unui cazier judiciar, mai mult sau mai puțin bogat în activități infracționale nu mai constituie un singular temei pentru a se justifica pericolul social al unei persoane și în consecință arestarea sa preventivă, exclusiv pe acest temei (după ultimele modificări ale normelor procedural penale intervenite în materie, prin legea 356/2006)

În privința termenului rezonabil, care se apreciază a fost demult depăși, inculpații fiind reținuți și arestați din 2005 până în prezent, potrivit susținerii apărătorului ales, instanța are în vedere că inculpații au fost arestați preventiv de către Tribunalul. la data de 04.05.2008 și că până în prezent acest termen nu a fost depăși raportat la aceleași criterii expuse de doctrina și practica CEDO, precum complexitatea cauzei, numărul inculpaților, părților vătămate, martorilor ce trebuie audiați, aria infracțională deosebit de vastă implicând elemente de extraneitate, - parte din colaboratorii inculpaților se presupune că au comis împreună cu aceștia activități infracționale de același gen și similare pe teritoriile din Spania și, necesitatea întocmirii de comisii rogatorii, atitudinea inculpaților, care nu recunosc comiterea infracțiunile - drept pentru care s-au întocmit acte de interceptare a convorbirilor telefonice, de supraveghere și prin sistemul audio-video, toate acestea converg către ideea că organele judiciare române au depus toate demersurile astfel că termenul rezonabil nu considerăm a fi fost încălcat în această cauză.

Apărările invocate la acest termen de judecată sunt identice cu cele arătate la termenul anterior de judecată din data de 04.08.2009, motiv pentru care argumentele expuse cu prilejul judecătorii la acest termen rămân valabile și pentru acest termen de judecată. Tot ce s-a discutat la 04.08.2009, și până acum nu s-a schimbat, nu a intervenit nimic nou, nici un temei nu s-a schimbat.

Pentru toate argumentele expuse mai sus, apreciem că temeiurile care au dus la luare, prelungire și menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, așa cum s-a arătat în apărarea formulată, drept pentru care, menținerea stării de arest a inculpaților este necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiție în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave, care au dobândit valențe de fenomen infracțional generalizat la nivelul întregului glob.

Ori, sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Argumentele expuse până acum pledează pentru menținerea străii de arest preventiv și drept consecință respingerea cererilor de revocare a arestării preventive și de înlocuire acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorul ales al inculpaților, pentru aceste măsură preventive trebuind să fie întrunite alte condiții pentru aplicarea dispozițiilor art. 139.pr.pen.

În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesele inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate, deoarece, securitatea părților vătămate ar fi amenințate și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități europene devine actual.

Pe de altă parte potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul din următoarele pericole care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariția a inculpaților sau pericolul de a fii tulburată ordinea publică.

În același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin nr. R(80) 11 care la punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fii ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului Justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că dacă existența nici unuia dintre pericolele anunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă. Cum în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile mai sus arătate prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului d e procedură penală și de dispozițiile CEDO și R-80 CM al Consiliului Europei având în vedere complexitatea și particularitățile cauzei este evident că limitele unei arestări preventive rezonabile nu au fost depășite în speță și în acest context nu poate dispune judecarea în libertate a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, la pronunțarea acesteia, au declarat recurs inculpații, care au criticat hotărârea pronunțată pentru aspectele arătate în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.

Prima instanță a făcut o prezentare a hotărârilor prin care s-a luat împotriva celor cei recurenți-inculpați măsura arestului preventiv și a fost menținută această măsură preventivă, prin care au fost respinse recursurile declarate de aceștia, precum și prin care au fost respinse cererile de revocare a arestului preventiv, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, sau cererile de liberare provizorie sub control judiciar.

De asemenea, Tribunalul a motivată în mod corespunzător încheierea prin care s-a menținut starea de arest preventiv a celor trei inculpați și au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestului preventiv și, respectiv, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, analizând în mod amănunțit condițiile care justifică menținerea arestului preventiv, atât din prisma dreptului intern, cât și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, motivare pe care Curtea și-a însușește, cu, completările care vor fi făcute în cele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.2 și 3 Cod procedură penalăacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Din examinarea acestor dispoziții legale, în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv instanța are obligația să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când constată cătemeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Așa cum se arăta mai sus, arestarea preventivă a apelanților-inculpați s-a dispus prin încheierea din data de 04.05.2008 și la luarea acestei măsuri s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art.148 alin.1 lit.a, c, e și Cod procedură penală, respectiv:

c)există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni;.

e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv împotriva celor trei intimați-inculpați nu s-au schimbat.

Din probatoriul efectuat în cauză, respectiv, plângerile și declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, relațiile transmise de unitățile bancare, comisia rogatorie efectuată de autoritățile din Spania la solicitarea autorităților judiciare române, interceptările convorbirilor telefonice, rezultă presupunerea rezonabilă că cei trei inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată.

Desigur că, în verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv Curtea nu va analiza probele administrate în cauză și nu trebuie să tragă concluzii cu privire la vinovăția sau nu a inculpaților, deoarece în condițiile în care ar proceda în acest mod, s-ar antepronunța și magistrații ar deveni incompatibili.

Din comisia rogatorie internațională efectuată de autoritățile judiciare din Spania, la sfârșitul anului 2006, acestea au efectuat cercetări pentru o parte din infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații în prezent, dispunând reținerea și arestarea inculpaților G și. După punerea în libertate de autoritățile judiciare spaniole, cei doi inculpați s-au întors în România.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în momentul începerii cercetărilor penale de organele judiciare din România, inculpații G și au HG încercat să se sustragă de la urmărirea penală, prin părăsirea României și deplasarea într-o altă țară, pentru a îngreuna aflarea adevărului și verificarea faptelor care li se pun în sarcină (din convorbirile telefonice interceptate cu respectarea dispozițiilor art.91/1 și următoarele Cod procedură penală, rezultă că cei doi inculpați intenționau să părăsească România la data de 03.05.2008, desigur în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, cumpărându-și în acest sens bilete de avion către Spania, fiind prinși de organele de poliție și conduși la organul de anchetă).

Așa cum rezultă din probele administrate, în special din interceptările convorbirilor telefonice, precum și din declarațiile persoanelor vătămate audiate:, upă întoarcerea din Spania în România, inculpații au lăsat în orașul Palma de alte persoane de legătură, cu scopul de a continua activitățile infracționale de trafic de persoane.

În cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a intimaților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

În cauza dedusă judecății se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată și condamnați apelanții-inculpați de instanța de fond sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi comise prin înșelăciune și amenințare asupra mai multor părți vătămate.

De altfel, pentru menținerea măsurii arestului preventiv este suficient să subziste chiar și unul dintre temeiurile în drept care au justificat luarea acestei măsuri.

Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea inculpaților în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.

Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părților vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane, de frecvența infracțiunilor de același gen, de caracterul transnațional al infracțiunilor pentru care sunt judecați apelanții-inculpați și de necesitatea unei prevenții generale și, nu în ultimul rând, și de poziția apelanților-inculpați pe parcursul procesului penal.

În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a apelanților-inculpați nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conforme și cu aceste dispoziții.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că lăsarea recurenților-inculpați în libertate, în această fază a procesului penal (Tribunalul urmează să procedeze, cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale, la audierea părților vătămate și și celorlalte părți vătămate și a martorilor din lucrări neaudiați de prima instanță, precum și la administrarea oricăror probe necesare și utile, solicitate de părți, de reprezentantul Parchetului sau dispuse din oficiu de instanța de judecată pentru stabilirea împrejurărilor în care s-au desfășurat evenimentele și a participării sau nu a celor trei inculpați și a contribuției fiecăruia la fiecare act material, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit.a, c, e și Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea măsurii arestului preventiv a recurenților-inculpați.

Cât privește săvârșirea sau nu a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, încadrarea juridică a faptelor presupuse a fi săvârșite recurenții-inculpați, aceasta va fi stabilită de instanță după administrarea tuturor probelor, după cum aspectele care țin de persoanele inculpaților vor fi avute în vedere de instanța de fond, la individualizarea pedepselor pentru faptele pentru care se va stabili vinovăția recurenților-inculpați.

Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul are obligația de a verifica periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și în raport de probele care vor fi administrate, atât în acuzarea acestora, cât și în apărarea lor, va aprecia dacă se mai impune menținerea acestei măsuri preventive, înlocuirea sau revocarea acesteia.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de cei trei recurenți-inculpați.

Se va constata că recurenții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate recurenții-inculpați: G, și împotrivaHG încheierii din data de 17.septembrie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Constată că recurenții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții-inculpați să plătească statului suma de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.09.2009, în prezența recurenților-inculpați.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu

GREFIER,

Red.încheierea

Red.dec.

El.

22.09.2009

Președinte:Ecaterina Ene
Judecători:Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu

#Judecator Ecaterina Ene

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Bacau