Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 547
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 17 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Recurentul inculpat precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - arată că inculpatul dorește să fie cercetat în stare de libertate, însă față de natura faptei și faptul că victima este un copil în vârstă de 8 ani, lasă soluția la aprecierea instanței și solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât corect s-a apreciat asupra faptei săvârșite de inculpat și obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal,
Prin încheierea din 17.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.3002s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În conformitate cu dispozițiile articolului 3002, aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160.."
Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul, săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Astfel, la dosar există mijloace probatorii care vin să formeze convingerea că probabil inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat. S-au avut în vedere declarațiile părții vătămate minore, a reprezentantului său legal, a martorului ocular, a celorlalți martori și G, concluziile SML B din 12.03.2009 și nu în ultimul rând declarația de recunoaștere parțială a inculpatului.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ".
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Sub aspectul temeiniciei,instanța, analizând, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen. art.160 indice b pr.pen. a constatat că, există în continuare pericolul ca inculpatul să influiențeze partea vătămată, aceasta prezentându-se la termenul de judecată de astăzi, împreună cu tatăl său, fiind întrunite condițiile cerute de art.148 lit.
"b)există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă".
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
În cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Prin lăsarea în libertate a inculpatului, în aceeași comunitate cu victima, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
Ori, în cauza dedusă judecății, s-a constatat, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.
Pentru toate argumentele expuse mai sus, s-a apreciat că temeiurile care au dus la luare și menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, așa cum s-a arătat în apărarea formulată, drept pentru care, menținerea stării de arest a inculpatului este necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiție în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave.
Împotriva încheierii a declarat recurs la pronunțare inculpatul.
Verificând încheierea pe baza lucrărilor dosarului și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în condițiile art. 3856al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus prin încheierea din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, iar la data de 08.07.2009 instanța de judecată a fost investită cu soluționarea fondului, inculpatul fiind trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art.20 raportat la art. 197 al.1,3 teza Ia C od penal, pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani și 6 luni.
În mod corect prima instanță a constatat că există probe pe baza cărora se presupune în mod rezonabil că inculpatul a comis fapta ce face obiectul judecății și că sunt prezente în continuare temeiurile de arestare prevăzute de art.148 al.1 lit. b și f Cod procedură penală.
Partea vătămată din cauză are numai 10 ani, existând posibilitatea de a fi influențată ușor în sensul unei solidarități cu inculpatul, aceeași posibilitate existând și cu privire la martora G - mama părții vătămate, care, deși a fost încunoștiințată despre faptă, imediat de la data când se pretinde că s-a comis, nu a făcut nici un demers în sensul denunțării.
În ce privește temeiul de arestare, prevăzut de art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică constă numai în sentimentul de insecuritate socială, de nesiguranță pe care l-ar genera lăsarea în libertate a inculpatului, ci și din probele privind profilul personal al acestuia. Deși are 50 de ani, în cauză s-au administrat probe din examinarea cărora se presupune că inculpatul a abuzat sexual un copil care nu împlinise 9 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra.
Faptele de acest gen atrag oprobiul public și impun o reacție fermă din partea autorităților, gradul sporit de pericol social al acestora fiind și un criteriu de apreciere al periculozității făptuitorului.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală se va resping e recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din data de 17.09.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului pentru avocat oficiu în sumă de 100 lei.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.09.2009, în prezența inculpatului.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
red.înch.
red.dec. recurs
tehnored.
2 ex.
22.09.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Silviu Anti Dumitru Pocovnicu
