Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 550/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.550/R/2008
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent, născut la 20.02.1972, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivare arată că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului și chiar dacă inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, s-a ajuns ulterior la concluzia că viața victimei nu a fost pusă în pericol și s-a dovedit și faptul că incidentul a avut loc în câmp. Mai arată că există contradicții între declarațiile celor doi martori audiați și declarația părții vătămate care arată că aceasta l-a lovit pe inculpat pe când martorii susțin că nu partea vătămată l-a lovit pe inculpat. De asemenea solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a fost sincer recunoscând și regretând fapta, că a fost provocat de victimă, că nu este recidivist, are copii minori care necesită ajutorul său, apreciind că judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că instanța de fond a dispus în mod corect menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat întrucât în speță există atât indicii că inculpatul a comis faptele, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pe deplin dovedit și rezultând din reacția societății în cazul lăsării acestuia în libertate, iar pe de altă parte temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și acestea reclamă menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 16 octombrie 2008 dată de Tribunalul Bihor în baza art.300 raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, ns. la 20.02.1972 în com. Vadu, jud. B, CNP -, deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luată față de acesta prin încheierea nr. 18 din 07.05.2008 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.22/2008.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora reținut că inculpatul a fost arestat la data de 7 mai 2008 prin încheierea nr. 18/2008, în baza căreia s-a emis mandatului de arestare preventivă nr. 22/2008 de către Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată a constatat că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, motiv pentru care în baza art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit,c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate. Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 16 octombrie 2008 Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și că a fost provocat de victimă, nu este recidivist, are copii minori care necesită ajutorul său, apreciind astfel că judecarea sa în stare de libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivele de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
În mod corect instanța de fond constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
La stabilirea existenței pericolului concret pentru ordinea publică în mod judicios instanța de fond a avut în vedere existența unei stări de neliniște, a unui sentiment de insecuritate în rândul societății, generată de rezonanța socială negativă s faptului că o persoana asupra căreia planează acuzația comiterii unei infracțiuni grave este cercetată în stare de libertate, precum și mijloacele de săvârșire a faptei.
Solicitarea inculpatului de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.136 alin. ultim Cod de procedură penală judecătorul are posibilitatea alegerii uneia din măsurile prevăzute în art. 136 alin.1 Cod de procedură penală, față de inculpat când apreciază, între altele, că o impune bunul mers al procesului penal.
Prin urmare, față de aspectele sus menționate, instanța de control judiciar nu poate accepta cererea inculpatului de a aplica măsura prevăzută de art. 145/1 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive fiind judicios luată de către instanța de fond.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală combinat cu art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală combinat cu art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 20.02.1972, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
pentru judecător -
-, în concediu de odihnă
semnează președintele de complet
judecător
red.dec. jud.- /în concept: 30.10.2008
jud.fond
tehnored. dec. GM/2 ex./5.11.2008
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela
