Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 552/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.552/R/2008
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată prin mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 18.06.1976, fiul lui și -, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 20octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, fără delegație și interpretul de limbă italiană,.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivare arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, se află arestat de peste 1 an de zile, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu s-au modificat. Totodată solicită a se avea în vedere că fapta de care este acuzat inculpatul este gravă, iar lăsarea in libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, prin traducătorul autorizat de limbă italiană, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.06.1976 în Lovre - Italia, domiciliat in Italia, oras, str. - di, nr. 6, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 6/17.12.2007 a Judecătoriei Salonta în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 6/2007.
A respins cererea de înlocuire măsurii arestului preventiv cu cererea de nu părăsi țara.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 124 din 17 iulie 2008 Judecătoriei Salonta, pronunțată în dosar nr- pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 al.2 lit.b, c și al.2/1 lit.a, b Cod penal, la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Totodată s-a mai dispus în baza art. 88 Cod penal deducerea reținerii și arestului preventiv de la 08.12.2007 până la zi.
Împotriva sentinței mai sus menționate, a declarat apel inculpatul.
Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului iar până în prezent, în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive luată față de el sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului său, inculpatul, prin apărătorul său, a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că bunul mers al procesului penal se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate, înlocuindu-se măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Examinând încheierea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, Curtea va reține că aceasta este legală și temeinică având în vedere următoarele motive:
Prin sentința penală nr.124 din 17 iulie 2008 inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 al.2 lit.b, c și al.2/1 lit.a, b Cod penal la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Totodată s-a mai dispus în baza art. 88 Cod penal deducerea reținerii și arestului preventiv de la 08.12.2007 până la zi.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Conform art.300/2 Cod de procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive potrivit art.160bCod procedură penală.
Raportat la aceste dispoziții legale, Curtea reține că în mod legal și temeinic instanța de apel a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat este legală și temeinică, fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar motivele care au stat la baza luării ei subzistă și nu s-au modificat.
În acest sens se va reține că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului social trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și cele referitoare la faptă, aceasta fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate.
Solicitarea inculpatului de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este nefondată. Potrivit dispozițiilor art.136 alin. ultim Cod de procedură penală judecătorul are posibilitatea alegerii uneia din măsurile prevăzute în art. 136 alin.1 Cod de procedură penală, față de inculpat când apreciază, între altele, că o impune bunul mers al procesului penal.
Prin urmare, față de aceste aspecte, instanța de control judiciar nu poate accepta cererea inculpatului de a aplica măsura prevăzută de art. 145/1 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive fiind judicios luată de către instanța de fond.
Față de aspectele mai sus reținute, Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din 20 octombrie 2008 Tribunalului Bihor, iar în baza art.189 Cod de procedură penală îl va obliga pe acesta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală combinat cu art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 18.06.1976, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
pentru judecător -
-, în concediu de odihnă
semnează președintele de complet
judecător
red.dec. jud.- L/10.11.2008
jud.apel,
tehnored. dec. GM/2 ex./11.11.2008
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela
