Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 550/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 550
Sedinta publica din data de 16.06.2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel
Pe rol fiind solutionarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, nascut la 21 iulie 1975, in prezent aflat in Arestul P B, impotriva incheierii de sedinta din data de 5 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul B, prin care s-a constatat legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatului si s-a dispus mentinerea acesteia.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns recurentul inculpat, in stare de arest preventiv si asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
S-a dat posibilitatea apratorului din oficiu sa ia legatura cu recurentul inculpat aflat in stare de detinere, dupa care depune la dosar un memoriu formulat de inculpat din locul de detinere.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat si reprezentantul Ministerului Public avand pe rand cuvantul, arata ca nu mai au cereri de formulat in cauza, solicitand acordarea cuvantului in dezbaterea recursului.
Curtea fata de sustinerile partilor in sensul ca nu mai au cereri de formulat in cauza, precum si fata de actele si lucrarile dosarului, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in dezbaterea recursului.
Avocat, din oficiu pentru recurentul inculpat, sustine ca acesta a declarat recurs impotriva incheierii data de Tribunalul B, intrucat din punctul sau de vedere instanta de fond in mod gresit constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului si a mentinut aceasta masura, fara insa a avea in vedere ca temeiurile care au fost avute initial la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului nu mai subzista, dat fiind faptul ca inculpatul nu se face vinovat de savarsirea infractiunii retinuta in sarcina sa.
Este adevarat ca inculpatul a lovit-o pe partea vatamata, situatie recunoscuta de acesta, insa nu i-a sustras nici o suma de bani acesteia.
Se solicita admiterea recursului, casarea incheierii data de Tribunalul B si pe fond revocarea masurii arestarii preventive si pe cale de consecinta judecarea inculpatului in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si mentinerea incheierii data de Tribunalul B ca legala si temeinica, intrucat in mod corect instanta de fond constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului si a mentinut totodata aceasta masura, apreciind ca in raport de persoana inculpatului care a comis fapta de talharie in stare de recidiva se impune mentinerea starii de arest.
Recurentul inculpat, avand ultimul cuvant, sustine ca fapta de talharie a fost inscenata de procuror. ca a lovit-o pe partea vatamata, aplicandu-i doi pumni, dar ca nu i-a sustras suma de bani. Sustine ca este nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- s-a constatat legalitatea și emeinicia arestării preventive a inculpatului, fiul lui si, nascut la 21 iulie 1975, in prezent aflat in Arestul P B și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la dispunerea măsurii arestării preventive față de apelantul inculpat ( menținută prin sentința penală nr.5/08.01.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău ), care impun în continuare privarea de libertate a acestuia, nefiind elemente care să fi modificat situația de fapt sau de drept avută în vedere de către instanța de fond.
S-a mai reținut de instanța de apel că, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către judecătorul fondului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b, c alin,2/1 lit.a cu aplicarea art.37 lit.a, prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pe de altă parte există în cauză probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, condiții care se cer întrunite cumulativ, așa după cum reclamă disp. art.148 alin.1 lit.f
C.P.P.Aceași instanță a mai arătat că fapta a fost comisă de inculpat la data de 15.12.2006, când aceesta împreună cu inculpatul au deposedat-o pe partea vătămată de suma de 50 lei, folosind violența fizică, astfel încât modul de săvârșire alături de repetatele condamnări suferite în perioada 1992 - 2000, dintre care cele mai multe tot pentru infracțiuni de același gen, atitudinea nesinceră a acestuia în faza de urmărire penală și în faza de judecată, impun în continuare izolarea sa și reținerea în arest pentru înlăturarea sentimentului de insecuritate indus comunității din care provine.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs sinculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în prezent nu mai sunt întrunite condițiile avute în vedere la luarea măsurii arestări preventive împotriva sa dat fiind faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Recurentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ci numai de lovirea părții vătămate pe care a și recunoscut-o, nefiind probe în cauză cu privire la sustragerea vreunei sume de bani de la partea vătămată.
În final recurentul a solicitat admiterea recuruslui, casarea încheierii de ședință, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate.
Examinând încheierea reccurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului și ținând seama de dispozițiile legale în materie, art.300/2 p, art.160/b al.1 și 3 p dar și de art.385/6 alineatul ultim p, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 10.01.2008 de Judecătoria Buzău, temeiul măssurii luată împotriva sa diind disp. art.148 lit.f p, iar legalitatea și temeinicia acestei măsuri a fost verificată periodic, prelungită și menținută atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecării cauzei la prima instanță.
Prin sentința penală nr.5/08.01.2008, prima instanță - Judecătoria Buzăua dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de disp. art.211 alin.2 lit.b,c și alin.2/1 lit.a cu aplicarea art.37 lit.b
În prezent cauza se află pe rolul Tribunalului Buzău, învestit cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații și, instanța de apel procedând în conformitate cu art.300/1 și art.300/2 p la verificarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia, inclusiv prin încheierea recurată în cauza de față.
Susținerile recurentului inculpat în sensul că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive împotriva sa, sunt neîntemeiate.
În opinia Curții, temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri, art.143 p coroborat cu art.148 lit.f p impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, fapta inculpatului pentru care a fost dedus judecății în prezenta cauză este o infracțiune de tâlhărie, ce prezintă un ridicat grad de pericol social deoarecea presupus folosirea violenței împotriva părții vătămate, violențele fiind de altfel, recunoscute de inculpatul recurent.
Faptul că inculpatul este recidivist, fiind condamnat pentru fapte de aceeași natură cu cea dedusă judecății (numeroase condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie), așa cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului aflată la filele 60 și 60 bis din dosarul de urmărire penală, este un argument puternic că există un real pericol ca odată pus în libertate, acesta să săvârșească fapte antisociale.
În ce privește susținerea inculpatului că nu s-ar face vinovat și de sustragerea sumei de bani reclamată de partea vătămată, acesta constituie o apărare de fond ce urmează a fi avută în vedere și vertificată de instanța investită cu soluționarea apelului său.
În concluzie pentru argumentele expuse pe larg mai sus, curtea consideră că în mod corect prima instanță a considerat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, prin menținerea arestării preventive a acestuia, iar recursul său se privește ca nefondat și va fi respins ca atare, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b
C.P.P.Văzând și disp. art.192 alin.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 21 iulie 1975, in prezent aflat in Arestul J B, împotriva încheierii de sedință din data de 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul la 70 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.06. 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
Grefier,
DG/MM
4 ex./17.06.2008
a-
Tribunalul Buzău
;
operator de ddate cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
