Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 548/2008. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA NR. 548
Ședința publică din data de 16.06 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
-
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui si, născut la 28 iulie 1987, in prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 231/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea de contestație la executare formulată de condamnat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat, in stare de deținere si asistat de avocat din oficiu, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 6924/4.06.2008 eliberată de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul condamnat aflat in stare de deținere.
Avocat, din oficiu pentru recurentul condamnat si reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul condamnat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată. Motivul pentru care condamnatul a formulat contestației la executare este acela că pedeapsa aplicată este mult prea mare, astfel încât față de motivul invocat, precum si față de prevederile art. 461 lasă C.P.P. la aprecierea instanței cu privire la contestația formulată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală si temeinică, întrucât motivul invocat de condamnat nu se încadrează in dispozițiile art. 461
Recurentul condamnat având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce urmează a se pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 231/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a respins ca nefondată, cererea de contestație la executare, formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 28 iulie 1987, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei, din care suma de 40 lei reprezentă onorariul apărătorului desemnat din oficiu și care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Instituția contestației la executare desemnează un instrument jurisdicțional de rezolvare a incidentelor care apar în cursul executării pedepsei, dispozițiile art.461 Cod procedură penală prevăzând limitativ și expres cele patru cazuri (lit.a-d) de aplicare.
Acestea se referă la situația când s-a pus în executare o hotărâre ce nu era definitivă; situația în care executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; situația când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; situația când se invocă amnistia, prescripția, grațierea, orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În cauză, pe de o parte, s-a constatat că motivul invocat (cel al unei pedepse prea mare) nu se fondează pe nici unul din cazurile respective.
Pe de altă parte, vinovăția condamnatului și individualizarea judiciară a pedepsei aplicate (de altfel, aspecte ce nu se pot stabili pe calea contestației la executare), au fost analizate în cele trei cicluri de judecată, atât instanța de fond, cât și cea de apel și de recurs (prin hotărârile mai sus arătate) au reținut, din coroborarea probelor administrate, vinovăția acestuia și că pedeapsa aplicată (7 ani închisoare) corespunde criteriilor conținute de art.72 Cod penal, în scopul prevederilor art.52 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând in esență că in cazul in speță nu s-a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de codul penal, pedeapsa fiind mult prea mare, context in care apreciază că se impune reducerea acesteia.
Curtea examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrărilor dosarului, dar si din oficiu in limitele motivelor de casare prev. de art. 385/9 al.3 C.P.P. constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare:
Dispozițiile art. 461 arată C.P.P. expres si limitativ care sunt cazurile in care se poate face contestație la executare, acestea vizând acele elemente de natură a împiedica executarea propriu-zisă a unei hotărâri penale.
In cazul in speță, aspectele invocate de către condamnat vizează exclusiv latura penală a cauzei, respectiv criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de codul penal, care insă, nu se încadrează in cazurile expres si limitativ prevăzute de art. 461
C.P.P.Este de observat, de asemenea, că din examinarea deciziei nr. 51/5.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI rezultă că instanța a examinat criteriile de individualizare, reducând pedeapsa aplicată de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, iar ulterior, cu ocazia soluționării recursului, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului raportat la dispozițiile art. 72 este de natură a asigura scopul educativ si preventiv al pedepsei, dat fiind si trecutul infracțional al condamnatului, ce a fost examinat.
Mai mult, aspectele invocate de către condamnat, in această fază nu sunt de natură a influența soluția procesului, de altfel, hotărârea este definitivă, acesta având posibilitatea de a-și formula apărările până la acest moment, odată cu soluționarea cauzei.
In considerarea celor expuse anterior și reținând că sunt neîntemeiate criticile formulate,curtea in baza disp. art. 385/15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul formulat.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui si, născut la 28 iulie 1987, in prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 231/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.06. 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
Grefier,
Red. /
4ex/30.06.2008
f-- Tb.
jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina