Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 555
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 28.09. 2009
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan JUDECĂTOR 2: Mengoni Arin Alexandru
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Mengoni Arin Alexandru, Crîșmaru JUDECĂTOR 3: Crîșmaru
- -judecător
GREFIER:
**********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror -
*
La ordine venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 23.09.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Întrebat fiind recurentul inculpat precizează că își menține recursul formulat în cauză.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, punerea în libertate inculpatului deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu se face vinovat de comiterea faptei reținută în sarcina sa, considerând că lăsarea în libertate inculpatului nu ar influența cursul cercetării judecătorești.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, există probe și indicii că inculpatul săvârșit fapta, dealtfel fapta comisă este gravă iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- În temeiul art. 3002raportat la art. 160balin. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut ca legală și temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului, arestat preventiv în baza mandatului nr. 35/U din 29.11.2008, emis de Tribunalul Neamț și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzură de art. 174, 175 lit. b, 176 lit. d Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 402/P/2008 din 21.05.2009, înregistrat la această instanță sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174,175 lit.b, 176 lit.d Cod penal,constând în aceea că în seara zilei de 27.11.2008, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, a intrat în locuința victimei, căreia i-a cerut să-i dea banii pe care-i avea în locuință. Deoarece victima a refuzat, inculpatul a lovit-o inițial cu pumnii în zona feței și apoi cu o vază de lemn în zona capului, după care inculpatul și-a însușit banii găsiți într-o ladă de zestre și văzând că victima încă mai dădea semne de viață, a lovit-o cu un topor până aceasta a decedat, a acoperit-o cu o plapumă și a încercat să-i dea foc.
Tribunalul, verificând, în temeiul art.3001Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în raport de gravitatea deosebit de ridicată a faptei și de pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă acesta. Analizând actele și lucrările dosarului, se reține că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de inculpat este închisoarea de la 15 la 25 ani, iar inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul inculpatului pentru ordinea publică, rezultă din modalitatea și mijloacele de comitere a infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, din reacția publică la comiterea unor infracțiuni de o asemenea gravitate și din starea de neliniște și sentimentul de insecuritate din rândul societății, generat de faptul că persoane învinuite de săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, sunt judecate în stare de libertate. Menținerea măsurii preventive este în deplină consonanță cu dispozițiile art.5 din CEDO, dar și cu criteriile complementare stipulate de art.136 alin.8 Cod procedură penală, și are ca scop apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și asigurarea condițiilor pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul care a solicita a se judeca în stare de libertate deoarece nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus arestarea sa.
Curtea analizând motivele de recurs constată că acestea sunt nefondate.
Sub aspectul legalității, pentru luarea acestei măsuri preventive trebuie să fie întrunite cumulativ condițiile art.143 și una din cele arătate la literele art.148 pr.pen.
În privința art.143 pr.epn. în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză există indicii temeinice care presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, având în vedere: declarațiile inculpatului, date în fața instanței și cele date la poliție și parchet, declarațiile martorilor, procesul-verbal întocmit de organele de poliție și concluziile medico-legale.
Dintre situațiile arătate de dispozițiile art.148 pr.pen. singura aplicabilă în cauză este cea arătată la lit. și anume faptul că infracțiunea pentru care este cercetat este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv 15-25 de ani, și, teza a II-a, faptul că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, bazat pe probele existenta până la această dată.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, prima instanță a apreciat în mod corect că măsura arestării preventive se impune a fi luată întrucât există temeiurile arătate de art.143 și a 148 lit.f pr.pen.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv act medico-legal,declarat martorilor indicați mai sus prima instanță a apreciat că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată, instanța reține că probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare, iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura să aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, prima instanță a avut în vedere natura faptei de care este suspectat, implicând uzul de violenta, sfera relațiilor sociale lezate (contra vieții, integrității corporale și sănătății), rezonanța socială a faptei date fiind gravitatea acesteia, comunitatea restrânsă în care s-a petrecut fapta, împrejurările în care se presupune că a fost săvârșita fapta. Toate aceste aspecte, coroborate, au condus la concluzia că s- impus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru a asigura ordinea publica și securitatea cetățenilor.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Încheierii penale din data de 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.189 rpen. onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 de lei pentru avocat din cadrul Baroului B se va suporta din fondul și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.2 pr.pen. se va obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art,385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii penale din data de 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.189 pr.penală onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru avocat din cadrul Baroului B se va suporta din fondul și va fi inclus în cheltuieli judiciare.
În baza art.192 al.2 pr.penală obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 28.09.2009 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Red.
Red.
Tehnored.E/ 29.09.2009 / 2 ex
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Mengoni Arin Alexandru, Crîșmaru
