Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 553/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 553
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 28.09. 2009
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan JUDECĂTOR 2: Mengoni Arin Alexandru
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Mengoni Arin Alexandru, Crîșmaru JUDECĂTOR 3: Crîșmaru
- -judecător
GREFIER:
**********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror -
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpații și, împotriva încheierii din 23.09.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Întrebați fiind, recurenții inculpați precizează că înțeleg să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu și că își mențin recursurile formulate în cauză.
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, punerea în libertate inculpatului deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, punerea în libertate inculpatului întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, în cauză fiind administrate majoritatea probatoriilor.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, există indicii și probe că inculpații au comis faptele, pedeapsa este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că recunoscut fapta comisă, i-a dat doar un pumn, însă adevăratul autor al faptei este în libertate. În concluzie solicită a se aprecia dacă poate fi judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, precizează că a aplicat victimei doar două lovituri cu piciorul, solicitând judecarea în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin încheierea din data de 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos- între altele s-a dispus:
În temeiul art. 3002și art. 160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 29.02.1976 în com., jud. N și, fiul lui și, născut la data de 22.11.1978 în com. Vânători, jud. N, măsură dispusă prin încheierea nr. 41/U/2008 a Tribunalului Neamț, ca fiind legală și temeinică.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Analizând actele dosarului, instanța a constatat că,de la data de 29 iulie 2009 și până în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări.
Astfel,în motivarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă s-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică, dacă inculpații sunt lăsați în libertate rezultă din modul în care aceștia au acționat împotriva unei persoane lipsite de apărare, într-un loc izolat, precum și din rezonanța pe care o are pentru comunitate comiterea unei astfel de fapte.
Măsura arestării preventive a fost întemeiată pe dispozițiile art.136, 143 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 3002i art. 160 proc. pen. instanța a constatat cămăsura arestării celor doi inculpațieste legală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat.
Față de inculpați este în derulare tragerea la răspundere penală pentru oinfracțiune gravăprin care se pun în pericol valori sociale deosebite legate de dreptul la viață.
Împrejurările în care se reține a fi săvârșită fapta pun în evidență opericulozitate ridicată a inculpaților, care, coroborată cu impactul și consecințele deosebite provocate în colectivitate, converg indubitabil spre convingerea călăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Inculpații au invocat, în cursul judecății lipsa vinovăției cu privire la fapta ce face obiectul judecății.
Instanța urmează pe baza probelor ce au fost și urmează a fi administrate, să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpaților.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Or, în cauză, până în acest moment procesual, din probele administraterezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Un alt motiv invocat de inculpați se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive arătate în art. 143 și 148 Cod procedură penală, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că în actul de sesizare se reține că inculpații au acționat împreună pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, pericolul social potențial s-a apreciat și în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise.
Instanța a reținut și faptul că inculpații au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, aflarea adevărului fiind posibilă numai prin administrarea, în continuare a probelor dispuse.
Instanța a considerat că nu au fost depășite limitele rezonabile ale duratei judecății și arestării preventive, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și nici art. 23 din Constituția României, în condițiile în care cauza este complexă.
Trecerea timpului precum și existența unor motive obiective ce determină amânarea cauzei, nu constituie, în sine, motive de revocare a arestării preventive, în condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat.
De asemenea, circumstanțele personale ale inculpaților nu sunt elemente de natură să conducă la revocarea măsurii arestării, datele referitoare la persoana lor fiind cunoscute, de altfel, la data arestării.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații inculpații și fără a fi motivate în scris.
Recurenții inculpați au criticat încheierea atacată sub aspectul neîntrunirii condițiilor legale care să justifice menținerea arestării preventive față de aceștia, apreciindu-se că situația faptică ce rezultă din economia dosarului nu relevă existența în continuare temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri.
Suplimentar față de criticile expuse, recurentul inculpat, invocă și lipsa de temeinicie a acuzațiilor aduse apreciind că probele administrate în cauză nu confirmă cu certitudine vinovăția sa.
În considerarea motivelor de recurs dezvoltate, cei doi inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, revocarea arestării preventive cu consecința punerii în libertate a acestora.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate.
În mod corect prima instanță a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au impus detenția preventivă a inculpaților.
Instanța de recurs constată că nu a intervenit nici un element de natură să determine schimbarea sau încetarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați.
Infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații,sunt deosebit de grave, aducând atingere uneia dintre valorile sociale supreme ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață a persoanei, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar amenința serios ordinea publică.
Cât privește susținerile inculpatului referitoarea la inexistența vinovăția acestora, Curtea apreciază că cele invocate, sunt aspecte ce țin de materia administrării probelor, excezând obiectului prezentului recurs.
Atâta timp cât probele existente la dosarul cauzei, oferă bănuieli rezonabile ca inculpatul a săvârșit fapta imputată, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive luată este legală și oportună pentru buna desfășurare a procesului penal,neafectând prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea persoanei acuzate.
Având în vedere că probele necesare aflării adevărului corespunzătoare fazei de judecată nu s-au epuizat, urmând a se administra în continuare mijloace de probă, împrejurare care, alături de subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii detenției provizorii, justifică menținerea arestării celor doi inculpați.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Văzând și dispozițiile art.189,192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și, împotriva încheierii din 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț -Secția penală în dosarul nr-.
În temeiul art.189 pr.penală dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei către Baroul Bacău - câte 100 lei pentru fiecare dintre apărători și.
În conformitate cu dispozițiile art.192 al.2 pr.penală obligă pe fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Red.
Red. AB
Tehnored.E/ 29.09.2009 / 2 ex
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Mengoni Arin Alexandru, Crîșmaru
