Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 564/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 876/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.564
Ședința publică de la 21 APRILIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Podar Viorel Adrian
JUDECĂTOR 2: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 3: Oprescu
GREFIER: A
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 2 aprilie 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, sens în care arată că inculpatul a recunoscut și regretat faptele, astfel încât, lăsat în libertate nu va impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca, fiind legală și temeinică, arătând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, și anume tâlharie, precum și faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale. Astfel,arată că în mod corect prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicita sa fie cercetat in libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.3002Cod procedură penală, raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
În fapt, se reține că, la data de 17 octombrie 2008, în jurul orei 1200, inculpatul a smuls lanțul de aur de la gâtul părții vătămate, în timp ce se afla pe str.-, iar inculpatul, l-a lovit cu pumnul în zona feței pe martorul, care îl imobilizase pe inculpatul, pentru a-i asigura acestuia scăparea.
Curtea nu poate primi criticile avansate de recurentul inculpat prin apărător, deoarece - așa cum bine a reținut și prima instanță - măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.143 alin.1 raportat la art.681Cod procedură penală, precum și a dispozițiilor art.148 lit.f din același cod.
În acest context este de relevat faptul că probele enumerate mai sus oferă suficiente date și informații care conduc la concluzia că este posibil ca inculpatul să fie autorul faptei de tâlhărie reținută în sarcina sa.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea - față de inculpat, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestuia de libertate.
Astfel, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie este mai mare de 4 ani închisoare, ca o primă condiție cerută de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, își are expresia - în principal - în modul de operare, în perseverența infracțională a inculpatului care are tendința de a se specializa în săvârșirea unor astfel de fapte; nu, în ultimul rând, periculozitatea inculpatului este pusă în evidență de faptul că, deși a mai suferit condamnări, acesta nu a ezitat să recurgă la activități infracționale, nici chiar în perioada când se afla sub beneficiul liberării condiționate dintr-o altă pedeapsă, dovedind ineficiența pedepselor de până acum în planul reeducării sale, al schimbării atitudinii față de valorile ocrotite de legea penală; aceste aspecte denotă că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică, că - odată lăsat liber - ar fi să săvârșească alte fapte ilicite, creând astfel o teamă, o stare de neliniște în rândul comunității, o rezonanță socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzația comiterii în mod repetat a unor infracțiuni de o gravitate ieșită din comun, sunt cercetate în stare de libertate.
Mai mult, este de observat că dosarul se află în calea de atac a apelului promovat de inculpat, acesta fiind condamnat prin sentința penală nr.268/10.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 B la o pedeapsă de 7 ani închisoare, avându-se în vedere și împrejurarea că acesta a comis infracțiunea înăuntrul termenului de liberare condiționată.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./13.05.2009
Dact./13.05.2009
Ex.2
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Red.- --
Președinte:Podar Viorel AdrianJudecători:Podar Viorel Adrian, Nedelcu Antoaneta, Oprescu
