Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 565/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 888/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.565
Ședința publică de la 21 APRILIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Podar Viorel Adrian
JUDECĂTOR 2: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 3: Oprescu
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 30 martie 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat, cu delegație depusă la dosar, recurenții inculpați și personal, aflați în stare de arest și asistați de apărător din oficiu - avocat, cu delegație depusă la dosar, recurenții inculpați, și personal, aflați în stare de arest și asistați de apărător din oficiu - avocat, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurenții inculpați și solicită a se dispune admiterea recursurilor, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpaților, apreciind că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Sub acest aspect, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că aveau un loc de muncă până la momentul arestării, atitudinea sinceră a inculpaților, astfel încât, apreciază că inculpații pot fi cercetați în stare a de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal ori să reprezinte un pericol pentru societate, iar, în cazul în care instanța apreciază că se impune luarea unei măsuri privative, aceasta să fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Mai arată că până la pronunțarea unei hotărâri definite inculpații sunt beneficiarii prezumției de nevinovăție.
Apărătorul din oficiu pentru recurenții inculpați, și solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpaților, apreciind că în cauză nu se mai impune menținerea stării privative de libertate întrucât nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prev de art.148 lit.f Cod pr penală, respectiv nu există probe de vinovăție, nu există probe că se vor sustrage cercetării penale.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales aduce critici încheierii atacate pentru nelegalitate si netemeinicie, apreciind că este motivată insuficient, lapidară, fără a particulariza pentru fiecare inculpat fapta si motivele pentru care se impune menținerea măsurii arestării preventive, timpul executat în prevenție a depășit termenul rezonabil, astfel încât, în raport și de circumstanțele personale ale inculpatului-cu referire la lipsa antecedentelor penale, faptul că avea un loc de muncă până la momentul arestări, provine dintr-o familie organizată, dar si față de atitudinea procesual sinceră, precum și împrejurarea că a fost determinat de investigator să săvârșească fapta, în opinia sa, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate fără a să împieteze buna desfășurare a procesului penal și fără să reprezinte pericol pentru ordinea publică. Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de către inculpați, ce nefondate și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. Arată că în instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați în raport de natura și gravitatea faptelor - trafic de droguri, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, de faptul că pentru unii dintre inculpați există probe că, odată puși în libertate, își vor relua activitatea infracțională, sunt recidiviști, astfel încât până la acest moment procesual nu au intervenit alte elemente care să justifice punerea în libertate.
Având pe rând cuvântul, recurenții inculpați, solicită clemența instanței în sensul de a fi cercetați în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:, și și a fost menținută această măsură preventivă.
Prin aceeași încheiere, au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile formulate de inculpații, și, privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, precum și cererea formulată de inculpatul, privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, arătând că, față de circumstanțele personale favorabile, lăsarea în libertate nu reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile promovate sunt nefondate.
Astfel, Curtea reține că, prin rechizitoriul nr.375/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au fost trimiși în judecată inculpații:
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din 143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37.a Cod penal și art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic.art.33 lit. a Cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37.b Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, toate cu aplic. art.33.a Cod penal, și
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, inculpații și alte persoane neidentificate până în prezent, fac parte dintr-o rețea de traficanți de droguri coordonată de numitul "", care acționează în municipiul B și județele limitrofe și după ce inculpații, și au fost trimiși în judecată - în stare de arest preventiv - prin rechizitoriul nr.169/D/P/09.11.2006 și au fost eliberați de instanță, măsura fiind înlocuită, au continuat activitatea infracțională.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea - față de inculpați, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestora de libertate.
Astfel, probele din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată sunt: autorizările interceptărilor telefonice dintre inculpați și a comunicărilor tip SMS și, precum și a convorbirilor audio-video în mediu ambiental, autorizările cumpărării drogurilor de către investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora, a perchezițiilor domiciliare și a declarațiilor martorilor audiați până în prezent în cauză.
Totodată, contrar susținerilor recurenților inculpați, Curtea găsește justificată aprecierea instanței de fond cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă, și la acest moment procesual, lăsarea acestora în libertate, în condițiile în care inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni extrem de grave, pedepsibile cu închisoare de până la 20 de ani.
În jurisprudența instanței supreme s-a statuat că, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, astfel că existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Ca atare, în aprecierea acestei stări de pericol pentru ordinea publică, Curtea nu se poate face abstracție de gravitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, exprimate în cazul concret din cauza de față prin amploarea deosebită și repetabilitatea presupuselor activități infracționale desfășurate de inculpați de-a lungul unei considerabile perioade de timp, datele și informațiile puse la dispoziția instanței oferind indicii temeinice că aceștia au conlucrat între ei sub coordonarea numitului "", apreciat ca fiind liderul grupului infracțional, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, prin modul de operare folosit, precum și prin urmările negative produse (punerea în pericol a sănătății publice și chiar a vieții), aspecte care sunt de natură a genera o puternică rezonanță socială negativă.
Pe de altă parte, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, ar putea exista riscului comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, sau chiar al reluării de către inculpații aflați în libertate (ceea ce, de altfel, s-a și demonstrat) a acțiunilor infracționale care le asigură obținerea în mod facil a unor importante venituri, ordinea socială fiind pusă astfel în pericol.
În privința circumstanțelor personale ale recurenților, invocate în apărare, Curtea apreciază că acestea nu pot fi evaluate, cu privire la necesitatea menținerii arestării preventive, decât în contextul gravității concrete a faptelor și al scopului urmărit prin privarea în continuare a inculpaților de libertate, după cum prevăd dispozițiile art.136 alin. 1 Cod de procedură penală.
Or, în speță, faptele inculpaților recurenți prezintă, în concret, o gravitate sporită și au o puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice, conduita antisocială reclamând o reacție fermă din partea organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât, prin atitudinea procesuală manifestată, nu toți inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, ceea ce conduce la concluzia că nu conștientizează consecințele faptelor de care sunt acuzați.
Pe de altă parte, referințele personale favorabile ale inculpaților (acolo unde este cazul) nu constituie argumente pertinente care să justifice reconsiderarea necesității privării de libertate, conduita socială avută de aceștia înainte de comiterea faptelor urmând a fi valorificată ulterior, într-un eventual proces de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
În plus, Curtea apreciază că, în raport cu complexitatea cauzei, pluralitatea de fapte și de făptuitori, durata arestării preventive se încadrează în limitele unui termen rezonabil și că, în activitatea organelor de urmărire penală, nu se identifică întârzieri nejustificate în efectuarea actelor procedurale necesare finalizării urmăririi penale.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Constatând că recurenții sunt cei aflați în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă inculpații, și la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care, câte 400 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./13.05.2009
Dact./13.05.2009
Ex.2
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Red.- --
Președinte:Podar Viorel AdrianJudecători:Podar Viorel Adrian, Nedelcu Antoaneta, Oprescu
