Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 571/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 571/R/2008
Ședința publică de la 03 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Elvira Mihaela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent, născut la data de 10.12.1963, fiul lui și al, deținut în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 24.10.2008, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu al acestuia, avocat, în baza delegației nr. 5214 din 03.11.2008, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului solicită revocarea stării de arest preventiv, cercetarea în stare de libertate a inculpatului, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Arată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii Tribunalului Bihor întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin. Probele conduc la ideea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol real pentru ordinea publică, având în vedere fapta de violare a fiicei sale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie pus în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, CNP -, fiul lui și, născut la data de 10 decembrie 1963 în, jud. H, domiciliat în comuna, sat nr. 243, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 13/14 mai 2008 Judecătoriei Beiuș în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.4/M/14 mai 2008.
Onorariul apărătorului din oficiu, conform împuternicirii avocațiale nr. 5114 din 24 octombrie 2008, în sumă de 100 RON, s-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 271 din 23 septembrie 2008 inculpatul a fost condamnat în temeiul art. 197 alin. 1 și 2, lit. b/1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată asupra unui membru de familie.
În baza art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest în formă continuată.
În baza art.33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată de7 ani închisoare.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2008 până la zi.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.13/14 mai 2008 Judecătoriei Beiuș în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.4/M/14 mai 2008.
Prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiușs -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de viol în formă continuată și incest în formă continuată prevăzute de art. 197 alin. 1 și 2, lit. b/1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale existând probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală, care duc la concluzia unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat și cât timp, până în prezent acestea nu s-au schimbat măsura preventivă luată este legală.
Referitor la temeiul arestării prevăzut de art.148 lit. h Cod procedură penală, acesta subzistă și în prezent, alături de limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile de care este cercetat, circumstanțele reale ale comiterii faptei, respectiv modul și mijloacele concrete de săvârșire dovedesc existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut nu numai că temeiurile subzistă ci și că acestea nu s-au modificat în vreun fel, astfel că, în baza art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luat față de inculpatul.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 RON, potrivit delegației de avocat nr.5114/23 octombrie 2008 s-a dispus a se achita Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 24 octombrie 2008 Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu există temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin. 3 Cod procedură penală,curteaconstată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art. 5 paragraf I lit. c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 148 lit. f combinat cu art. 160/b alin. 3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat.
De asemenea, este de reliefat că, inculpatul a fost condamnat în primă instanță în temeiul art. 197 alin. 1 și 2, lit. b/1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată asupra unui membru de familie; în baza art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest în formă continuată; în baza art.33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare, astfel că nici dispozițiile art. 5 paragraful 1 litera a din Convenția d l Strasbourg nu au fost încălcate în prezenta cauză.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile (inserată și în prevederile art.23 din Constituția României), instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală combinat cu art. 141 și art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 litera "b" Cod procedură penală, combinat cu art. 141 Cod procedură penală și art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 10 decembrie 1963, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 03 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie- /10.11.2008
Judec. apel: -
decizie/3 ex./10.11.2008,
Președinte:Soane Laura MihaelaJudecători:Soane Laura Mihaela, Pătrăuș Elvira Mihaela
