Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 66/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 66/R/2008
Ședința publică de la 03 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președinte secție penală
JUDECĂTOR 3: Condrovici
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul B, fiul lui G și al, născut la 01 aprilie 1976, din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale nr. 37 din 29.10.2008, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent B personal, în stare de arest, asistat de apărător ales acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 151 din 2008, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul DIICOT
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează la audierea inculpatului B, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, respingerea propunerii de arestare preventivă și luarea unei alte măsuri: interzicerea de a părăsi țara sau localitatea. Arată că nu există indicii privind săvârșirea celor 2 infracțiuni în afară de declarația inculpatului. Simpla declarație a inculpatului care nu este coroborată cu alte probe, nu poate fi avută în vedere. Nu există indicii privind săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și introducere în țară a drogurilor, conform prevederilor art. 148 care trebuie raportate la art. 143 Cod procedură penală. În cauză s-a efectuat o urmărire proprie a procurorului iar polițistul nu avea delegare pentru a face acte. Cu privire la cantitatea de cocaină, arată că nu se are în vedere concentrația de cocaină. Inculpatul mai avea o lună până la expirarea termenului de încercare pentru infracțiunea de conducere fără permis, s-a prezentat periodic la Serviciul de probațiune, astfel că nu sunt întrunite prevederile art. 148 lit. d Cod procedură penală, pentru a fi întrunite, ar trebui ca persoana în perioada cercetărilor să săvârșească o infracțiune cu intenție, încălcându-se astfel prezumția de nevinovăție. Inculpatul a cumpărat 4 gr de cocaină pentru consum propriu și consideră că nu este îndreptățit ca pentru o astfel de cantitate o persoană să fie privată de libertate, ci trebuie avut în vedere dacă există probe și indice temeinice. Întrucât nu există indicii în cauză, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă. În alte dosare, pentru 40-50 gr cocaină, inculpații au fost puși în libertate. Consideră că o altă măsură ar respecta exigențele de bună desfășurare a urmăririi penale, măsura arestării preventive fiind o măsură excepțională.
Procurorul solicită respingerea recursului, menținerea stării de arest preventiv, fiind dovedit că inculpatul avea 5 gr de cocaină pură, a fost percheziționat în Anglia întrucât era urmărit pentru trafic de droguri. La Serviciul de probațiune s-a prezentat pur formal. Precizează că și consumul de droguri este suficient de periculos.
Apărătorul inculpatului recurent arată că cocaina nu este în stare pură, iar inculpatul a fost oprit în Anglia pentru că era monitorizat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie pus în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de arestare preventivă nr. 37 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.136 alin.5,art.148 alin.l lit.d și f, art.149/1 alin.12 și cu referire la art. 146 al. 10 Cod procedură penală, art. 151 Cod procedura penală, s-a respins cererea formulată de inculpatul B privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
A admis sesizarea - Biroul Teritorial Bihor și a dispus arestarea preventivă a inculpatului B născut la data de 1 aprilie 1976, in loc. B, jud. B, fiul lui G și, cetățenie română, recidivist, domiciliat in loc. O,-,.2, cu reședința fără forme legale in loc., nr. 157, jud. B, CNP - pe o durată de 20 de zile.
Împotriva acestuia s-a emis mandat de arestare preventiva conform art.146 alin.12, 149/1 alin.12 cu ref. la art. 146 alin. 10, 151 Cod procedura penală, cu începere de la 29 octombrie 2008 până la 17 noiembrie 2008 inclusiv.
Conform art.137/1 alin. 2 Cod procedura penală despre arestarea inculpatului a fost înștiințat fratele acestuia - numitul B din loc., nr. 157, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
ăzând propunerea de arestare preventivă formulată de către procuror și actele de urmărire penală a constatat că prin ordonanța din 29 octombrie 2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B născut la data de 1 aprilie 1976, in loc. B, jud. B, fiul lui G și, cetățenie română, recidivist, domiciliat in loc O,-,.2, cu reședința fără forme legale in loc., nr. 157, jud. B, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin.2 din Lg. 143/2000, completată și modificată prin Lg. 522/2004, trafic de droguri de mare risc prev.art. 2 al.2 din Lg. 143/2000 completată și modificată prin Lg. 522/2004, deținere de droguri de risc in vederea consumului propriu. de art. 4 al.2 din Lg. 143/2000 completată și modificată prin Lg. 522/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, constând in aceea că în data de 28 octombrie 2008 introdus din Spania in România prin o cantitate de 5 grame cocaină, pe care a transportat-o pe relația O - - O și care, la aceeași dată, in jurul orelor 15 - 15,30 fost depistată asupra sa, acesta susținând că a deținut-o în scopul consumului propriu.
Săvârșirea faptei penale de către inculpat rezultă din următoarele probe: procesul verbal de constatare și planșa foto aferentă; declarațiile învinuiților și ale inculpatului, rezultatul provizoriu al constatării tehnico-științifice din care rezultă că substanța deținută de inculpat este cocaină (drog de mare risc).
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute in sarcina sa, mijloacele materiale de probă existente la dosarul cauzei dovedind fără dubii acest lucru; precum și cele prevăzute de art.148 alin.l lit.d și f Cod procedura penală, în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, deoarece astfel s-ar crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o insecuritate socială, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală.
Totodată, instanța a avut in vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, iar pentru păstrarea ordinii și liniștii publice și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor sociale ocrotite de legiuitor, a apreciat că este necesar ca inculpatul să fie privat de libertate pe o perioadă de 20 de zile și pe cale de consecință a respins cererea privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, respingerea propunerii de arestare preventivă și luarea unei alte măsuri: interzicerea de a părăsi țara sau localitatea.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală,curteaconstată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.136 alin. 5, art. 148 alin. l lit.d și f, art.149/1 alin.12 și cu referire la art. 146 al. 10 Cod procedură penală, art. 151 Cod procedura penală, Tribunalul Bihora dispus respingerea cererii de obligare de a nu părăsi localitatea sau țara și arestarea preventivă a inculpatului B. S-a motivat această încheiere cu aceea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute in sarcina sa, mijloacele materiale de probă existente la dosarul cauzei dovedind fără dubii acest lucru, precum și cele prevăzute de art.148 alin. l lit. d și f Cod procedura penală, în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. Aceasta deoarece astfel s-ar crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o insecuritate socială, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art. 5 paragraf I lit. c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, reținându-se în fapt că la data de 25.10.2008 a introdus din Spania în România prin o cantitate de 5 gr cocaină pe care a transportat-o pe relația O--O, iar la data de 28.10.2008 a fost depistat având asupra sa aceste droguri pe care din declarațiile sale inculpatul le-a deținut în vederea consumului propriu.
În cauză, condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, este de reliefat că probele strânse până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că există temeiurile de arestare preventivă a inculpatului a stabilit că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia în starea de arest preventiv cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia sau înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 litera "b" Cod procedură penală, RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de B, fiul lui G și al lui, născut la 01 aprilie 1976, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr. 37 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 03 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie- /13.11.2008
Judec. fond:
decizie/2 ex./13.11.2008,
Președinte:Soane Laura MihaelaJudecători:Soane Laura Mihaela, Țarcă Gabriela, Condrovici
