Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 572/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 572/R/2008
Ședința publică de la 03 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Elvira Mihaela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul, fiul lui și al, născut la 13 august 1988, deținut în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale nr. 197/Ap din 27.10.2008, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu al acestuia, avocat, în baza delegației nr. 5250 din 31.10.2008, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, cercetarea în stare de libertate a inculpatului, avându-se în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, și faptul că a cooperat. De asemenea, inculpatul recurent nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Satu Mare întrucât măsura arestării preventive este legală și temeinică, temeiurile care au determinat luarea măsurii nu s-au modificat, iar probele atestă indiciile cerute de lege. Trebuie avute în vedere și faptele de furt, tâlhărie, folosirea violenței de către inculpat, ceea ce denotă că acesta reprezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este condamnat la 4 ani închisoare și nu merită această pedeapsă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, s-a admis sesizarea din oficiu, și în consecință, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art.160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și în consecință, a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul apelant, fiul lui și, născut la 13 august 1988 în Carei, jud. S M, CNP -, de cetățenie română, studii 9 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna, nr. 800, jud. S M, în prezent deținut în Penitenciarul Satu Mare, condamnat prin Sentința penală nr. 274/26 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului SMa sumei de 100 lei onorar apărător din oficiu, pe seama avocatei, conform delegației nr. 2214/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Mare examinând sesizarea din oficiu în baza dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a reținut că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul, condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal, tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1, 2 ind. 1 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, condamnare dispusă prin sentința penală nr. 274/26.09.2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, împotriva căreia a declarat apel în termenul prevăzut de lege inculpatul.
A constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul este învinuit că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Măsura preventivă a arestului luată față de inculpat a fost menținută în mod legal și temeinic de instanța de fond.
În consecință, constatând că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, tribunalul a procedat la menținerea măsurii arestului preventiv în cursul judecății în apel, conform dispozițiilor art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 27 octombrie 2008 Tribunalului Satu Mare este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin. 3 Cod procedură penală,curteaconstată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Satu Marea menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art. 5 paragraf I lit. c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 148 lit. f combinat cu art. 160/b alin. 3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat.
De asemenea, este de reliefat că, inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal, tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1, 2 ind. 1 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, condamnare dispusă prin sentința penală nr. 274/26.09.2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, astfel că nici dispozițiile art. 5 paragraful 1 litera a din Convenția d l Strasbourg nu au fost încălcate în prezenta cauză.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile (inserată și în prevederile art.23 din Constituția României), instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală combinat cu art. 141 și art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 litera "b" Cod procedură penală, combinat cu art. 141 Cod procedură penală cu referire la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 13 august 1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 197/Ap din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 03 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie- /10.11.2008
Judec. apel: Gh. -
decizie/3 ex./10.11.2008,
Președinte:Soane Laura MihaelaJudecători:Soane Laura Mihaela, Pătrăuș Elvira Mihaela
