Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 58/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 58
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Silviu judecător
- - judecător
GREFIER:
****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului formulat de recurentul inculpat, casarea încheierii din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț prin care s-a menținut măsura arestului preventiv și solicită revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a recurentului inculpat.
Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și arată că inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, iar prejudiciul a fost recuperat.
Solicită acordarea onorariului pentru asistența juridică din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului, arată că recurentul inculpat este condamnat la instanța de fond la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, reținându-se circumstanțe agravante.
Apreciază încheierea din 20 ianuarie 2010 Tribunalului Neamț prin care s-a menținut starea de arest preventiv ca fiind legală și temeinică, corect motivată și solicită respingerea recursului și obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât este singurul întreținător al familiei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț pronunțată în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1 alin 2 lit. b și c alin. 2/1 lit. b Cp
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 711 din 04.12.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost condamnat inculpatul, născut la data de 18 octombrie 1985 în municipiul P N, județul N, fiul lui și, CNP - -, cu ultimul domiciliu cunoscut în municipiul P N, strada 1 - 1918, numărul 48, - scara B, apartament 22, județul N, 11 clase, muncitor necalificat, fără ocupație, cu antecedente penale), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit. b și c și alin.21lit. b Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a și c, art.76 alin.1 lit. b Cod penal.
În baza art.357 alin.3 Cod procedură penală, s-a interzis inculpatului, în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cod penal, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a computat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 02 iulie 2009 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a fost înregistrat sub nr-, cu termen de soluționare fixat la data de 17.02.2010.
Verificând, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul Neamța constatat că temeiurile pentru care s-a dispus această măsură nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate, ținând seama de gravitatea deosebită a faptelor, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, respectiv de valorile sociale lezate, Tribunalul a apreciat că sunt temeiuri care să conducă la concluzia că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică constă în starea de neliniște în rândul societății, generată de faptul că o persoană învinuită de săvârșirea unor astfel de infracțiuni, este cercetată în stare de libertate. Acest pericol este apreciat în raport de rezonanța produsă de fapte în colectivitatea în care s-au săvârșit, de frecvența infracțiunilor de același gen, săvârșite în această colectivitate, de comportamentul inculpatului, de consecințele produse asupra stării de sănătate a victimei.
Pentru realizarea scopului general prevăzut în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, tribunalul a constatat că este necesară menținerea măsurii preventive a arestării. Pentru realizarea acestui scop, luarea unei măsuri preventive mai puțin severe este insuficientă, datorită gravității și periculozității faptelor de care este învinuit inculpatul, periculozității acestuia și pericolului social pentru ordinea publică pe care l-ar cauza lăsarea în libertate.
Totodată, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că există o hotărâre de condamnare în primă instanță.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, raportat la art. 160 alin. 1 și 3 din același cod, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea nr. 16 din 03.07.2009, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 19 din 03.07.2009, ca fiind legală și temeinică.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul.
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul, prin apărător a invocat netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că nu se impunea menținerea arestului preventiv, întrucât nu constituie un pericol public, solicitând luarea unei măsuri neprivative de libertate.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 385/6 alin 3 Cod Procedură Penală, instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Inculpatul a fost arestat în cursul urmăririi penale prin încheierea din 3.07.2009 a Judecătoriei Piatra Neamț. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art. 143 Cod Procedură Penală și 68/1 Cod Procedură Penală că ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, de tâlhărie.
De asemenea, judecătorul a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv cel prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală reținând că inculpatul este bănuit că ar fi săvârșit prin amenințarea unui cuțit, deposedarea părții vătămate, de un telefon mobil într-un loc public, stare de fapt ce este periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului.
Din materialul probator de la dosar, respectiv Curtea constată că în privința inculpatului există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că acesta ar fi săvârșit infracțiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. b și c alin. 2/1 lit. b Cp pentru care este cercetat. Faptele de tâlhărie din locuri publice, sunt grave și generează un sentiment de nesiguranță a cetățenilor privind securitatea patrimoniilor și bunurilor lor.
Menținerea stării de arest este justificată și prin prisma art. 5 paragraful 1 lit. a CEDO, inculpatul fiind condamnat chiar nedefinitiv de o instanță de judecată independentă și imparțială.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie ", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabila ca s-a săvârșit o infracțiune"măsura luării /menținerii stării de arest este justificata si prin prisma acestei jurisprudențe.
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și faptul că în cauză nu au intervenit elemente noi care să creeze in stanței convingerea că starea de arest nu se mai justifică, instanța constată că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, așa încât este justificată soluția instanței de apel care a menținut starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 160 /b Cod Procedură Penală raportat la art 300/2 Cod Procedură Penală.
De la data la care prima instanță, Judecătoria Piatra Neamța dispus condamnarea inculpatului și până la data de 20.01.2010 nu au intervenit schimbări ale temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive și nici nu au fost invocate astfel de schimbări.
Instanța de control judiciar apreciază, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat, că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurentului inculpat.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art. 385 / 9 al 3 Cod Procedură Penală, Curtea, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod Procedură Penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat, împotriva încheierii din data de 21.01.2010,pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ -onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 al 2 Cod Procedură Penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2010, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch.,
Red.dec.
Tehnored.
22.01.2010
2 ex.
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
