Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 57
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Silviu judecător
- - judecător
GREFIER:
****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului formulat de recurentul inculpat, casarea încheierii din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț prin care s-a menținut măsura arestului preventiv și solicită revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a recurentului inculpat.
Menționează că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul consumului exagerat de alcool, neconștientizând rezultatul faptei, dar acum regretă comiterea faptei.
Solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate întrucât are un copil minor.
Solicită acordarea onorariului pentru asistența juridică din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului, arată că recurentul inculpat este condamnat la instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie.
Apreciază încheierea din 20 ianuarie 2010 Tribunalului Neamț prin care s-a menținut starea de arest preventiv ca fiind legală și temeinică, corect motivată și solicită respingerea recursului și obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât are un copil minor.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin sentința penală nr.368/3.12.2009 a Judecătoriei Târgu Neamț, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208, 209, alin.1, lit.g și cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, constând în aceea că în noaptea de 13/14.09.2009 a sustras bani și bunuri din incinta unui bar.
Totodată s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, luată prin încheierea din data de 14.09.2009 a Judecătoriei Târgu Neamț, în dosarul nr-, măsură ce a fost menținută de instanța de judecată.
În același mod procedat Tribunalul Neamț în calea de atac a apelului declarat de inculpat, dosarul având nr-, când, prin încheierea pronunțată la data de 20.01.2009, a constatat că temeiurile arestării sunt legale și temeinice, pentru următoarele motive:
Pentru infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul social concret rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv furt dintr-un bar prin escaladarea gardului și forțarea sistemelor de închidere a ușii, din persistența infracțională a inculpatului, cu multiple condamnări anterioare pentru fapte similare și chiar mai grave, respectiv tâlhăria, care îi atrag starea de recidivă prevăzută de art.37 lit. a și b Cod Penal, aspecte ce induc premisa că lăsat în libertate, inculpatul ar putea relua conduita infracțională. De altfel, deși a beneficiat de clemență, fiind liberat condiționat din executarea unei pedepse anterioare, acesta a continuat să comită același gen de fapte.
Față de cele reținute mai sus, în baza art.3002Cod Procedură penală raportat la art.160 Cod Procedură penală, instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, la pronunțarea acesteia, în condițiile art.385/4, alin.1, raportat la art.366, alin.4 Cod Procedură Penală, fără a-l motiva în scris.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 Cod Procedură Penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6, alin.3 Cod Procedură Penală, constată următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, vinovăția inculpatului a fost stabilită de prima instanță de judecată, fiind condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani și 8 luni, acesta chiar recunoscând activitatea infracțională reținută în sarcina sa, astfel că, în cauză, se poate spune că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 681Cod Procedură Penală.
Instanța de recurs constată că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a faptei, a generat o stare majoră de indignare, ceea ce constituie probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, în condițiile art.37, lit.a și b Cod Penal, în timpul liberării condiționate, începând cu data de 12.05.2009, are numeroase antecedente penale pentru fapte de același gen, nu are o ocupație stabilă, de natură a-i asigura mijloacele de trai necesare, fiind predispus la comiterea de acte antisociale contra patrimoniului, ori de câte ori are nevoie de resurse materiale, ca în cauza prezentă.
Prin urmare, instanța apreciază că în cauză este incident temeiul prevăzut de art.148, lit.f Cod Procedură Penală, avut în vedere la luarea măsurii, detenția preventivă a inculpatului fiind conformă și cu exigențele impuse de art.5, paragraful 1, punctul 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15, pct.1, lit.b Cod Procedură Penală, constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, ca nefondat.
În baza art.189 Cod Procedură Penală, va dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192, alin.2 Cod Procedură Penală, va obliga recurentul la plata a 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515, pct.1, lit.b Cod Procedură Penală, respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din 20.01.2010,pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
În baza art.189 Cod Procedură Penală, dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192, alin.2 Cod Procedură Penală, obligă recurentul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2010, în prezența inculpatului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch.,
Red.dec.
Tehnored.
22.01.2010
2 ex.
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
