Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 581/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 581/R/2008
Ședința publică din 2 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR - .
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale fără număr din data de 25 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și s-a pus în libertate inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat N din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului solicită a se aprecia în cauză incidența dispozițiilor art. 385/10 alin. 2/1 pr.pen. aspect asupra căruia Curtea arată că se va pronunța în final.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. casarea în parte a încheierii penale atacate și rejudecând cauza solicită a se dispune cu privire la măsura arestului preventiv luată față de inculpatul în sensul menținerii acesteia, prin înlăturarea dispozițiilor de înlocuire.
Apreciază că în cauză sunt întrunite în continuare dispozițiile art. 148 lit. a și f pr.pen. respectiv că ar rezulta acele indicii temeinice,la fiecare termen de judecată pe fond se transformă indiciile în probe de vinovăție, inclusiv cu privire la inculpatul. A observat că în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Cluj se află două sesizări ale DIICOT pentru mai multe acte materiale de înșelăciune, motiv pentru care s-a și dispus prelungirea duratei cercetării judecătorești, având în vedere cel de-al doilea rechizitoriu din februarie 2008, unde sunt cercetate 14 acte de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și cu un prejudiciu de circa 14 miliarde lei vechi. Consideră că în cauză subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. care s-a avut în vedere chiar de la momentul luării măsurii arestului preventiv, cu mențiunea că cât timp inculpatul s-a sustras acest lucru poate afecta judecarea cauzei și executarea pedepsei, existând presupunerea rezonabilă de a se sustrage executării pedepsei. Faptul că inculpatul a prezentat documente din care rezultă că poate presta o muncă în baza unui contract de muncă și că s-au efectuat demersuri pentru și-a stabili domiciliul, consideră că acesta nu a făcut decât să se conformeze mențiunilor din încheierea de ședință din data de 5 august a Tribunalului Cluj, când s-a dispus menținerea măsurii preventive. Apreciază că stabilirea acestui domiciliu și încheierea unui contract de muncă are o credibilitate scăzută în reanalizarea faptelor.
În ceea ce privește rezonanța duratei măsurii arestului preventiv, chiar dacă a trecut o perioadă de 2 ani de la momentul luării măsurii arestului preventiv față de inculpat și până în prezent, Tribunalul Cluj judecă în același dosar al doilea rechizitoriu, eoc auză complexă, iar faptele sunt săvârșite de un grup infracțional organizat, precum și că există și alte probe de administrat în cauza de față. De asemenea, solicită a se avea în vedere și că numărul persoanelor vătămate și a martorilor este mare, putându-se pentru toate aceste motive dispune menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat în cauză. A constatat din motivarea recursului că acesta se referă la o critică de temeinicie, iar un element prezentat de procuror pentru admiterea recursului este că dosarul e complex, iar instanța de fond a fost sesizată cu un al doilea rechizitoriu, cu multe persoane implicate. În opinia sa, în dosar există un al doilea rechizitoriu pentru că Parchetul, în momentul în care s-au apropiat cele 180 de zile de arest preventiv au disjuns cauza, în primul dosar în care fapta a fost dovedită dispunându-se trimiterea în instanță, iar în celălalt dosar se efectuau cercetări. Apreciază că nu poate fi imputat inculpatului acest lucru și nici nu poate constitui un temei al înlăturării încheierii penale atacate.
Referitor la temeiul art. 148 lit. a pr.pen. conform susținerilor Parchetului, există presupunerea rezonabilă că s-ar sustrage cercetărilor și eventual executării pedepsei, însă solicită a se avea în vedere că în acest moment inculpații au fost audiați, fiind arestați de peste 2 ani, iar după această perioadă a se sustrage ar fi nelogic, pentru că ar genera întoarcere în arest. Trebuie dat inculpatului beneficiul de a fi verificat din când în când, mai ales că este un infractor primar și raportat la perioada scursă de la momentul luării măsurii arestului preventiv, iar scopul pedepsei este de reeducare și reabilitare și că, cel puțin teoretic, se poate forma ideea reținerii circumstanțelor atenuante. De asemenea, având în vedere complexitatea cauzei apreciază că singur aceasta nu se va finaliza într-un singur grad de jurisdicție.
În opinia sa, reținerea în continuare a dispozițiilor prev. de art. 148 lit. a pr.pen. este o aberație a Parchetului, care a fost preluată și de către instanțele de judecată, deși singurul act în acest sens este un proces verbal încheiat de Poliția T la un fost domiciliul al inculpatului, din care rezultă că acesta nu mai locuia la adresa respectivă de 7 ani. În aceste condiții, solicită a se constata că există suficiente elemente pentru a se aprecia totala lipsă de actualitate a art. 148 lit. a pr.pen.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. constată că încheierea atacată face o analiză judicioasă a rațiunii pentru care se apreciază că temeiurile arestului preventiv nu mai subzistă. Arată că, este posibilă încheierea unui contract de muncă telefonic, iar obligația înregistrării contractului îi revine angajatorului, deci acest contract este valabil, propus de societatea comercială la care e patron fratele inculpatului. De asemenea, solicită a se avea în vedere că la dosar există o procură pentru a fi depusă la Poliție, pentru a se face domiciliul inculpatului și că la ședința de judecată la care s-au depus aceste acte a fost prezent și un procuror, care nu a ridicat probleme cu privire la acestea.
-a-vis de dispozițiile legale, chiar dacă cauza este complexă, solicită a se reține că inculpatul a colaborat pentru a se lămuri toate aspectele și că doar 3 din totalitatea martorilor care au fost audiați au dat informații cu privire la inculpat, arătând că lucra la calculator sau s-a ocupat cu protocolul. Față de participația efectivă a inculpatului la comiterea faptelor, având în vedere și obligațiile impuse de instanța de fond, consideră că dacă se dă dovadă de clemență, acesta poate fi cercetat în continuare în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită acordarea cuvântului în replica, instanța respingând cererea acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și constatarea că s-a înregistrat la Serviciul Teritorial d e Muncă contractul de muncă semnat.
CURTEA
Prin încheierea penală din 25 septembrie 2008 a Tribunalului, în temeiul art.160 al.3 și 4 rap. la art.3002Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, la data de 09.11.1971 și, fiul lui Romi și, la data de 24.01.1973 aflați în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută și s-a respins, implicit, cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de către inculpatul.
În baza art. 139 al.2 rap. la art. 160 al.2 și 4 rap. la art.3002Cod Procedură Penală s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, la data de 12.11.1973, aflat în Penitenciarul Gherla și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 145 Cod Procedură Penală s-a luat față de inculpatul, fiul lui și, la data de 12.11.1973, măsura obligării de a nu părăsi localitatea T fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, măsură prev. de art.145 Cod Procedură Penală.
Inculpatul locuiește în T bulevardul D nr.98, -.10,.42.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat; b) să se prezinte la Poliția mun. T, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme. S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarea obligație: - să nu se apropie de inculpații și, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - - Serviciul teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al.1 și 3 din 39/2003, cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al.1, 2, 3 și 5, cu aplicarea art.41 al.2 și 37 lit a Cod Penal; fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 293 al.1, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal și art.37 lit.a Cod Penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al.1 și 3 din 39/2003, cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al.1, 2, 3 și 5, cu aplicarea art.41 al.2 și 37 lit a Cod Penal; fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 293 al.1, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal și art.37 lit.a Cod Penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; cu aplicarea art.9 al.2 din 39/2003 și art.18 din 508/2004; și, pentru săvârșirea infracțiunilor constituire a unui grup infracțional organizat, urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al.1 și 3 din 3 9/2003; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al.1, 2, 3 și 5, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; cu aplicarea art.9 al.2 din 39/2003 și art.18 din 508/2004.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă, cel puțin în privința inculpaților și, respectiv cele prev. de art. 143 pr.pen. în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele amintite constau în declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală și de judecată, declarațiile reprezentanților părților vătămate și ale martorilor audiați în faza de urmărire penală, unii dintre aceștia fiind reaudiați și în faza de judecată, și și-au menținut declarațiile date inițial. De asemenea la dosarul cauzei sunt înscrisuri care reprezintă date ce se subsumează noțiunii de indicii de vinovăție, etc. Este de menționat că în dosarul conexat, s-a declanșat cercetarea judecătorească, fiind verificată regularitatea actului de sesizare, aduse la cunoștința inculpaților drepturile și obligațiile procesuale, inculpații au dorit să facă declarații cu referire la învinuirile ce li se aduc, astfel încât instanța a procedat la ascultarea lor, cu privire la cele 14 acte materiale din noul act de sesizare a instanței. De asemenea au fost audiați și martori în privința noilor acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru care sun cercetați inculpații.
Prin urmare, din probele mai sus enumerate pe scurt, reiese că în cauză există motive plauzibile de a crede că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală. Motivele plauzibile, în sensul practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, există atunci când din circumstanțele particulare ale cauzei, pe baza unor date autentice, poate fi convins un observator obiectiv și independent că este posibil ca inculpații să fi comis faptele deduse judecății.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit a Cod Procedură Penală, în sensul că cei doi inculpați, și, au fugit ori s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, pentru considerentele în detaliu explicitate în încheierea ședinței publice din data de 14.05.2008, când a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei trei inculpați și menținută această măsură, iar de la acea dată nu au intervenit modificări de substanță față de inculpații și, cu excepția actelor noi în probațiune depuse de către inculpatul.
Este real că un asemenea temei de arestare nu este perpetuu, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în faza de judecată. Nu mai puțin real este însă că există perspectiva sustragerii de la judecată a inculpaților, în condițiile în care s-au sustras și de la urmărire penală, ori chiar de la executarea pedepsei, în condițiile în care riscă pedepse destul de aspre, în perspectiva în care vor fi găsiți vinovați și condamnați. Această perspectivă este cu atât mai plauzibilă cu cât inculpații, ascultați de către instanță, recunosc formal învinuirile aduse prin rechizitoriu, însă nu par să conștientizeze gravitatea, cel puțin abstractă a faptelor pentru care sunt cercetați.
În privința temeiului prev. de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, instanța a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin însăși periculozitatea faptelor deduse judecății, prin modalitatea în care inculpații au acționat conjugându-și "eforturile" în realizarea scopurilor urmărite, prin crearea unei ierarhii cu roluri bine delimitate în realizarea scopurilor propuse și prin urmările deosebit de "consistente" pe care faptele cercetate le-au produs.
Acest temei de arestare este în concordanță cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a admis că pentru protejarea ordinii publice, în cazul unor infracțiuni, de o anumită gravitate, și ținând seama de o reacție particulară a opiniei publice, care poate fi tulburată, se poate impune detenția preventivă a autorilor, dar numai pe un termen limitat, în funcție de particularitățile cauzei (a se vedea în acest senscauza Letellier contra Franței,Hotărârea nr.207 din 26 iunie 1991).
S-a opinat de către apărarea inculpaților, atât la acest termen de judecată cât și la cele anterioare, că este mult estimată în cauză reacția particulară a opiniei publice, și că soarta inculpaților nu poate fi lăsată la mâna opiniei publice. S-a apreciat însă, în mod general, dar și particular, importanța covârșitoare a reacției opiniei publice la deciziile organelor judiciare, atât timp cât însuși scopul procesului penal este acela al respectării ordinii de drept, ca întreg de reguli și norme menite să asigure individului și întregii societăți democratice o anumită legitimitate acțiunilor general acceptate pentru propășirea binelui comun. Opinia publică este tocmai unitatea de măsură a respectării ordinii de drept, astfel încât atitudinile, reacțiile acesteia, particularizate, de la caz la caz, nu pot fi ignorate.
Pe de altă parte, dar în contextul în care se justifică prelungirea duratei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că inclusiv starea materială precară a inculpaților (a se vedea cauza"Barfuss contra Republicii ",Hotărârea din 31.07.2000), și, spunem noi, lipsa lor de pregătire profesională specializată, reprezintă motive temeinice pentru privarea lor de libertate. În sensul celor mai sus evidențiate sunt și referatele de evaluare psiho - socială efectuate de Serviciile de Probațiune din cadrul de la ultimele domicilii legale ale celor doi inculpați.
Este real că de la arestarea inițială a inculpaților și a trecut aproximativ 2 ani, însă având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența CEDO în definirea caracterului rezonabil al duratei unei măsuri preventive, cum ar fi complexitatea anchetei penale, numărul inculpaților, al părților vătămate și al martorilor chemați să depună în cauză, a celor a căror audiere este în continuare necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, s-a apreciat că durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit o limită care să o poată caracteriza în continuare ca și rezonabilă.
În aceeași ordine de idei, Curtea europeană a arătat că procedura în materia cauzelor care vizează grupuri infracționale organizate, este incontestabil un factor ce atrage o investigatie complexă și de lungă durată.
În același context, este relevantă și poziția apărării, care la termenele de judecată din 23.04.2008 și 14.05.2008 s-a opus vehement audierii unor martori, pe care, până la momentul prezentării lor în instanță, i-a considerat deosebit de relevanți și au fost citați cu mandat de aducere chiar la solicitarea expresă a apărării.
În sensul duratei rezonabile a măsurii arestului preventiv s-a precizat că în cauze oarecum similare ca și complexitate, prin prisma numărului inculpaților, al părților vătămate și al obiectului cauzei, revocarea măsurii arestului a intervenit la circa 2 ani și 2 luni de la arestarea inculpatului (a se vedea dosarul - al Tribunalului Cluj ).
Pe de altă parte nu trebuie omis nici aspectul că cei doi inculpați au fost anterior cercetați și condamnați pentru fapte similare, ceea ce face să sporească pericolul pentru ordinea publică reprezentat de cercetarea lor în stare de libertate, existând posibilitatea să reia acest gen de activități. Acest lucru reiese și din cele declarate de către inculpatul la termenul de judecată din 05.08.2008, unde a arătat că inculpatul la cooptat în grupul infracțional organizat tocmai pentru că față de persoana sa fusese emis anterior un mandat de executarea pedepsei închisorii pentru fapte de același gen, așa că oricum risca să fie "închis".
În plus inculpatul are pe rolul diverselor instanțe din țară cauze similare, ceea ce este o circumstanță menită să accentueze pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea sa în stare de libertate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, în mod special s-a arătat că actele depuse în apărare la termenul de judecată din data de 25.09.2008, nu au reușit să convingă instanța de moralitatea acestuia, de bunul său comportament civic, în condițiile în care din datele oferite de Oficiul Național al Registrului Comerțului, reiese că acesta a avut o activitate sporadică la "cârma" firmei "", retrăgându-se definitiv în anul 2004, iar în privința "", de la preluarea societății, în luna decembrie 2004, aceasta nu a mai depus bilanțul contabil la Registrul Comerțului.
Și în privința declarațiilor xerox sub semnătură privată provenind de la vecinii inculpatului din Bârlad, instanța le privește cu oarecare rezervă, în condițiile în care chiar inculpatul susține că a lipsit de la acea adresă în perioada 2001-2004, fiind în executarea unor pedepse privative de libertate. Pe de altă parte chiar reală să fie situația consemnată în aceste declarații, rămâne neacoperită perioada ianuarie 2005 și până la arestarea sa preventivă în septembrie 2006. Din însăși declarațiile inculpatului rezultă că acesta a locuit în perioada respectivă în G, în C N și apoi în
Prin urmare față de acest inculpat nu s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza arestării preventive, așa cum au fost analizate la termenele de judecată anterioare.
Drept consecință, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, măsură care a fost menținută, respingând implicit cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către inculpatul.
În privința inculpatului, instanța a apreciat, în raport de noile scripte depuse la dosar că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a acestuia.
Astfel, fără a face o analiză de detaliu a întregului probatoriu administrat până în acest moment, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța a reținut numai că, dincolo de contribuția ce particularizează activitatea fiecărui inculpat în parte, și care va fi cuantificată în procesul individualizării judiciare a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, putem spune, fără echivoc, că această contribuție nu este una egală. Ținând seama de activitatea concretă a inculpatului, de rolul său în cadrul grupului organizat, putem spune, în mod particular că pericolul pe care acesta îl reprezintă pentru ordinea publică nu este la fel de substanțial ca în cazul celorlalți doi inculpați.
Așa cum s-a subliniat, inculpatul este singurul care are o pregătire profesională oarecum specializată, ceea ce i-ar putea asigura un loc de muncă destul de bun, și are încheiat un contract de muncă, cu privire la valabilitatea căruia și-a exprimat anterior oarecare semne de întrebare, pe care le menține în oarecare măsură și de această dată, în condițiile în care inculpatul nu a dat detalii despre condițiile negocierii unui asemenea contract. Este real că art.16 al.2 din Codul Muncii instituie o prezumție în favoarea angajatului, pentru situația în care contractul de muncă nu ar fi încheiat în formă scrisă, în condițiile în care apărarea a susținut că inculpatul putea să încheie chiar și telefonic un asemenea contract, s-a arătat însă, ca și la termenele anterioare că tocmai lipsa acestor detalii despre perfectarea contractului a determinat instanță să-și pună oarecare întrebări.
Instanța a luat în considerare și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, prin comparație cu ceilalți doi inculpați, astfel că revocarea măsurii arestării preventive față de acest inculpat ni se pare dreaptă și în raport de un principiu general de drept și anume cel al echității.
Pe de altă parte de la arestarea sa preventivă a trecut un termen de mai bine de doi ani de zile și pentru a evita ca inculpatul să perceapă menținerea unei asemenea măsuri ca pe o veritabilă pedeapsă, este necesar a se dispune revocarea acesteia.
Ținând seama de faptul că și în privința inculpatului există date și indicii că a comis fapte prevăzute de legea penală, în interesul unei mai bune înfăptuiri a justiției, instanța a apreciat că este utilă luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, aceasta fiind localitatea T, în condițiile în care numita și-a dat acordul ca inculpatul să-și stabilească domiciliul în mun. T la adresa unde deține un apartament proprietate personală.
La adresa de mai sus inculpatul nu are stabilit domiciliul în mod legal, însă aici va locui cu acordul proprietarului. În literatura de specialitate referitor la această măsură, s-a arătat că nu este obligatoriu ca inculpatul să aibă în localitatea respectivă domiciliul legal, atâta vreme cât are posibilități de a locui chiar și fără forme legale, importantă fiind doar posibilitatea organelor judiciare de a realiza în optime condiții monitorizarea celui în cauză, permițându-Ie verificarea îndeplinirii măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului.
Împotriva hotărârii, în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către MINISTERUL PUBLIC, DIICOT SERVICIUL TERITORIAL CLUJ.
S-au invocat următoarele: se solicită admiterea recursului, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. casarea în parte a încheierii penale atacate și rejudecând cauza solicită a se dispune cu privire la măsura arestului preventiv luată față de inculpatul în sensul menținerii acesteia, prin înlăturarea dispozițiilor de înlocuire.
În cauză sunt întrunite în continuare dispozițiile art. 148 lit. a și f pr.pen. respectiv că ar rezulta acele indicii temeinice,la fiecare termen de judecată pe fond se transformă indiciile în probe de vinovăție, inclusiv cu privire la inculpatul. A observat că în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Cluj se află două sesizări ale DIICOT pentru mai multe acte materiale de înșelăciune, motiv pentru care s-a și dispus prelungirea duratei cercetării judecătorești, având în vedere cel de-al doilea rechizitoriu din februarie 2008, unde sunt cercetate 14 acte de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și cu un prejudiciu de circa 14 miliarde lei vechi. Consideră că în cauză subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. care s-a avut în vedere chiar de la momentul luării măsurii arestului preventiv, cu mențiunea că cât timp inculpatul s-a sustras acest lucru poate afecta judecarea cauzei și executarea pedepsei, existând presupunerea rezonabilă de a se sustrage executării pedepsei. Faptul că inculpatul a prezentat documente din care rezultă că poate presta o muncă în baza unui contract de muncă și că s-au efectuat demersuri pentru și-a stabili domiciliul, consideră că acesta nu a făcut decât să se conformeze mențiunilor din încheierea de ședință din data de 5 august a Tribunalului Cluj, când s-a dispus menținerea măsurii preventive. Apreciază că stabilirea acestui domiciliu și încheierea unui contract de muncă are o credibilitate scăzută în reanalizarea faptelor.
În ceea ce privește rezonanța duratei măsurii arestului preventiv, chiar dacă a trecut o perioadă de 2 ani de la momentul luării măsurii arestului preventiv față de inculpat și până în prezent, Tribunalul Cluj judecă în același dosar al doilea rechizitoriu, eoc auză complexă, iar faptele sunt săvârșite de un grup infracțional organizat, precum și că există și alte probe de administrat în cauza de față. De asemenea, solicită a se avea în vedere și că numărul persoanelor vătămate și a martorilor este mare, putându-se pentru toate aceste motive dispune menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat.
Curtea,analizând recursul formulat cu luarea în considerare a tuturor aspectelor invocate, cu incidența art. 385/10 al.3 proc.pen.(deci fără a se lua în considerare apărarea inițiată pe disp. art. 385/10 al.2C.proc.pen.), reține următoarele:
Fiind de examinat doar situația inculpatului, este de reprodus că în privința acestuia instanța de fond a apreciat corect că, în raport de noile scripte depuse la dosar că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a acestuia.
Astfel, fără a face o analiză de detaliu a întregului probatoriu administrat până în acest moment, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța a reținut just numai că, dincolo de contribuția ce particularizează activitatea fiecărui inculpat în parte, și care va fi cuantificată în procesul individualizării judiciare a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, fără echivoc, că contribuția acestuia nu este una egală. Ținând seama de activitatea concretă a inculpatului, de rolul său în cadrul grupului organizat, pericolul pe care acesta îl reprezintă pentru ordinea publică nu este la fel de substanțial ca în cazul celorlalți doi inculpați.
Așa cum s-a subliniat, inculpatul este singurul care are o pregătire profesională oarecum specializată, ceea ce i-ar putea asigura un loc de muncă destul de bun, și are încheiat un contract de muncă, chiar formal dar cu respectarea aparentă a tuturor cerințelor legale.
Instanța a luat în considerare și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, prin comparație cu ceilalți doi inculpați, astfel că revocarea măsurii arestării preventive față de acest inculpat ni se pare dreaptă, inclusiv și în raport de un principiu general de drept și anume cel al echității.
Pe de altă parte de la arestarea sa preventivă a trecut un termen de mai bine de doi ani de zile și pentru a evita ca inculpatul să perceapă menținerea unei asemenea măsuri ca pe o veritabilă pedeapsă, este necesar a se dispune revocarea acesteia.
Ținând seama de faptul că și în privința inculpatului există date și indicii că a comis fapte prevăzute de legea penală, în interesul unei mai bune înfăptuiri a justiției, instanța a apreciat cu aceeași corectitudine că este utilă luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, aceasta fiind localitatea T, în condițiile în care numita și-a dat acordul ca inculpatul să-și stabilească domiciliul în mun. T la adresa unde deține un apartament proprietate personală.
Așadar aspectele prezentate de instanța inferioară sunt esențiale și conduc la legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, nu sunt de adus corective, fiind astfel de respins recursul pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit.b proc.pen. Privitor la împrejurarea că față de același inculpat s-a întocmit și un alt dosar penal cu învinuirea de fapte similare, dincolo de orice aserțiuni, este de făcut o interpretare juridică a situației în cuprinsul căreia prezumția de nevinovăție trebuie să primeze.
Văzând și disp. art. 192 al. 3.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către MINISTERUL PUBLIC, DIICOT SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, împotriva încheierii penale din 25 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MR
15.10.08/2 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
