Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 582/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.582/R/2008
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Crișan vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Adela Condrovici
JUDECĂTOR 3: Daniela Sotoc
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 02.02.1946, fiul lui și, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.5364/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 06.11.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârii recurate, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu subzistă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul apreciază că,în cauză nu au intervenit elemente care să conducă la modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, încheierea atacată fiind legală și temeinică, considerente față de care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b din Codul d e procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, născut la data 02.02.1946 în comuna, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.6/2007, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/12.02.2007.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b Cod procedură penală și prev. art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraf I lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara și a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea și modificarea hotărârii recurate, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu subzistă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefundat astfel că va fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și a dispus menținerea stării de arest a inculpatului recurent.
La aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică trebuie avută în vedere și infracțiunea deosebit de gravă pentru care este trimis în judecată inculpatul, respectiv infracțiune de omor.
Este adevărat că, pericolul social al infracțiunii nu se confundă cu starea de pericol pentru ordinea publică, însă nici nu se poate face abstracție de acesta, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului generând în societate un sentiment de insecuritate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 21.11.2008
Judecător fond -
decizie -
3 ex./21.11.2008
Președinte:Marinela CrișanJudecători:Marinela Crișan, Adela Condrovici, Daniela Sotoc
