Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 70/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
INCHEIEREA PENALĂ NR.70//2008
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 13.03.1982, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii de arestare preventivă nr.39/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de arestare preventivă, potrivit art.149/1 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța potrivit art.140/3 alin.3 Cod procedură penală, procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului se arată că, din actele de la dosar rezultă că nu inculpatul este cel care i-a cunoscut, racolat sau a luat legătura cu cetățenii moldoveni. Referitor la infracțiunea de fals, arată că din discuțiile telefonice avute cu inculpatul acesta a declarat că în afară de faptul că l-a transportat pe numitul el nu a avut nici o altă implicație, iar în cauză nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi avut vreo înțelegere sau discuție din care să reiasă că ar fi avut cunoștință despre faptul că persoanele vroiau să plece în străinătate. Mai susține că nu sunt întrunite cumulativ condițiile art.148 Cod procedură penală, inculpatul nu prezintă pericol public și că într-adevăr inculpatul are antecedente penale dar asta nu înseamnă că el trebuie să fie "țapul ispășitor".
Pe de altă parte, susține că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, prezentându-se la organele de urmărire penală când a fost solicitat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Consideră că, inculpatul nu este o persoană interpusă ci a fost liderul grupului infracțional. Rezultă din actele dosarului că inculpatul a luat legătura cu persoanele care au folosit actele false, fiind dovedită vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, iar pe de altă parte inculpatul nu este la primul contact cu legea penală.
Inculpatul, în ultimul său cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de arestare preventivă nr.39/2008 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, născut la 13.03.1982, în T, fiul lui și, cetățenia română, ocupația ziler, situația militară nesatisfăcută, cu domiciliul în T, str.-, bloc 11,.E,.VI,.20, județul T, cu antecedente penale, CNP -, pe o durată de 20 de zile.
S-a dispus ca administrația locului de deținere să primească și să rețină pe inculpat timp de 20 zile cu începere de la 18.11.2008 până la 07.12.2008.
Împotriva acestuia s-a emis mandatul de arestare preventivă conform art.146 alin.12, art.149/1 alin.12 cu referire la art.146 alin.10 Cod procedură penală, art.151 Cod procedură penală, cu începere de la 18.11.2008 până la 07.12.2008.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 de ore începând cu data de 17.11.2008, orele 12.00.
Conform art.137/1 alin.2 Cod procedură penală, despre arestarea inculpatului a fost înștiințată familia prin apărătorul său ales avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul văzând propunerea de arestare preventivă formulată de către procuror și actele de urmărire penală din care rezultă că, prin ordonanța nr. 28/D/P/2008 din 18.11.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul născut la data de 13 MARTIE 1982 in localitatea T, fiul lui - și, cetățenia, ocupația zilier, situația militară nesatisfacută, cu domiciliul in T, str. -, bloc 11,. E, etaj VI,.20, județul T, cu antecedente penale, CNP -, infracțiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.71 al.1 din OUG 105/2001 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art.288 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că, s-a implicat în procurarea unor certificate de naștere și a unor cărți de identitate românești falsificate pe care ulterior le-a remis unui număr de 5 cetățeni din Republica M, aceștia urmând să treacă ilegal frontiera de stat a României. La data de 7 august 2008 în jurul orelor 22.00, pe direcția H-72 la aproximativ 300 metri de linia de frontieră situată în apropiere de localitatea, jud. B, a fost reținut un grup de 6 persoane care intenționa să treacă ilegal frontiera de stat. Grupul de persoane a fost alcătuit din 5 cetățeni din Republica M care erau însoțiți de cetățeanul român, care a avut asupra sa un rucsac în care au fost găsite 5 cărți de identitate românești pe care erau aplicate pozele celor cetățeni moldoveni, precum și 5 certificate românești de naștere, toate având seria - nr. -, certificate care s-au constatat a fi falsificate. Din declarațiile olografe date de cetățenii moldoveni, rezultă că certificatele de naștere și cărțile de identitate românești falsificate au fost procurate în municipiul T de către numitul.
Săvârșirea faptei penale de către inculpat rezultă din următoarele probe: procesul verbal de constatare a flagrantului, procesele verbale de recunoaștere de pe planșa foto, declarația martorului, declarațiile învinuiților, hărțile relaționale a convorbirilor telefonice.
Implicarea inculpatului în activitatea infracțională este reliefată și prin susținerile învinuiților și, surprins alături de cei cinci cetățeni moldoveni în apropierea frontierei de stat a României, dar și prin declarațiile acestora din urmă, care l-au indicat în mod concret ca fiind persoana care le-a înmânat actele de identitate falsificate.
Din întreg materialul probator administrat până în prezent rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina sa, și cu toate că infracțiunile de călăuzire în vederea trecerii ilegale a frontierei de stat pot fi considerate cu un grad de pericol social redus, infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, este deosebit de gravă, în contextul actual al securizării frontierelor de stat a Uniunii Europene.
Pe de altă parte, inculpatul este liberat condiționat din executarea unei pedepse cu un rest de 628 zile dintr-o condamnare anterioară, situație care poate fi valorificată ca o circumstanță personală de agravare, justificând concluziile arătate anterior.
În cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.l lit. Cod procedura penală, în sensul că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din gravitatea faptelor pentru care este acuzat, circumstanțele reale, faptul că inculpatul mai are antecedente penale.
Totodată prin neluarea acestei măsuri s-ar crea în mod evident o stare de insecuritate socială în comunitate și s-ar încuraja comiterea unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.d Cod procedură penală acesta nu va fi reținut întrucât acesta a fost indicat în propunerea de arestare preventivă raportat la împrejurarea că inculpatul este recidivist. În prezent, acest temei al recidivei nu mai este prevăzut de legea procesual penală, astfel încât săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni, ca moment, trebuie raportat la săvârșirea unei fapte penale în cauza pendinte și nu la condamnări anterioare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului a arătat că, din actele de la dosar rezultă că nu el este cel care i-a cunoscut, racolat sau a luat legătura cu cetățenii moldoveni. Referitor la infracțiunea de fals, arată că în afară de faptul că l-a transportat pe numitul el nu a avut nici o altă implicație, iar în cauză nu există probe din care să rezulte că ar fi avut vreo înțelegere sau discuție din care să reiasă că ar fi avut cunoștință despre faptul că persoanele vroiau să plece în străinătate. Mai susține că nu sunt întrunite cumulativ condițiile art.148 Cod procedură penală, neprezentând pericol public.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală Cod procedură penală va fi respins.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art. 5 paragraf I lit. c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, reținându-se în fapt că, s-a implicat în procurarea unor certificate de naștere și a unor cărți de identitate românești falsificate pe care ulterior le-a remis unui număr de 5 cetățeni din Republica M, aceștia urmând să treacă ilegal frontiera de stat a României. La data de 7 august 2008 în jurul orelor 22.00, pe direcția H-72 la aproximativ 300 metri de linia de frontieră situată în apropiere de localitatea, jud. B, a fost reținut un grup de 6 persoane care intenționa să treacă ilegal frontiera de stat. Grupul de persoane a fost alcătuit din 5 cetățeni din Republica M care erau însoțiți de cetățeanul român, care a avut asupra sa un rucsac în care au fost găsite 5 cărți de identitate românești pe care erau aplicate pozele celor cetățeni moldoveni, precum și 5 certificate românești de naștere, toate având seria - nr. -, certificate care s-au constatat a fi falsificate. Din declarațiile olografe date de cetățenii moldoveni, rezultă că certificatele de naștere și cărțile de identitate românești falsificate au fost procurate în municipiul T de către numitul.
În cauză, condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectată încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, este de reliefat că probele strânse până în acest moment nu sunt de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că există temeiurile de arestare preventivă a inculpatului a stabilit că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia în starea de arest preventiv cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, născut la 13.03.1982 împotriva încheierii penale nr.39 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 2.12.2008
Judecători fond -
-
2 ex./2.12.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Condrovici Adela
