Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 583/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.583/R/2008
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Crișan vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Adela Condrovici
JUDECĂTOR 3: Daniela Sotoc
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la 22.11.1978, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prev. de art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 6.11.2008 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În susținerea recursului se arată că, inculpatul este arestat de peste 1 an de zile, fiind depășit termenul rezonabil iar, pe de altă parte, consideră că pericolul concret pentru ordinea publică prin trecerea unui anumit interval de timp ajunge să se diminueze.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică. Consideră că cele două condiții care justifică măsura arestului preventiv sunt întrunite în speță, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistând și în prezent, fiind dovedit pericolul social, considerente față de care apreciază că se impune menținerea stării de arest.
Apărătorul inculpatului recurent avocat, în replică, susține că arestarea preventivă în opinia CEDO nu trebuie luată, respectiv menținută în anticiparea unei pedepse privative de libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului fiul lui G și, născut la 22 noiembrie 1978 în localitatea H, județul C, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.53/M/11.12.2007 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.46/M/2007.
Onorariul apărătorului din oficiu, conform împuternicirii avocațiale din oficiu nr. 5151/28.10.2008, în sumă de 100 lei, s-a dispus a fi virat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.1030/26.09.2008 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr- pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 al.1 - 209 alin.1 lit.i Cod penal la o pedeapsă de 4 ani 6 luni pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 la o pedeapsă de 1 an 3 luni închisoare, iar apoi în baza art. 33 lit.a și 34 al.1 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele mai sus menționate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 Cod penal. De asemenea, în temeiul art. 61 al.1 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 996 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 70/2005 a Judecătoriei Oradea, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani 10 luni închisoare.
Împotriva sentinței mai sus menționate, a declarat apel inculpatul, având termen fixat pentru data de 17 noiembrie 2008.
Văzând că, prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului iar până în prezent, în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, acestea subzistând în continuare, tribunalul va reține că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care va dispune menținerea stării de arest.
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 29 octombrie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art. 300/2 și art. 160/b Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, născut la 22 noiembrie 1978, fiul lui G și al,deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, măsură dispusă în baza încheierii penale nr. 53/ M din 11 decembrie 2007 Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 46/m/2007.
În motivarea încheierii s-a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului și în continuare menținerea măsurii, nu s-au modificat, subzistând în continuare, astfel că privarea de libertate se justifică în continuare și în consecință s-a menținut starea de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând casarea ei, în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii de îndată în libertate a inculpatului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În susținerea recursului a învederat instanței că este arestat de peste 1 an, fiind depășit termenul rezonabil iar pe de altă parte pericolul concret pentru ordinea publică ajunge să se diminueze, prin trecerea unui anumit interval de timp.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 indice 6 și art. 385 indice 14 Cod de procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat este nefondat și va fi respins, în consecință.
Potrivit art. 160 /b alin. 1 Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii aretării preventive iar în cazul în care apreciază că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Din încheierea recurată se reține că instanța de apel a procedat la efectuarea susmenționatelor verificări și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, impunându-se astfel privarea de libertate a inculpatului.
Curtea apreciază că în raport de natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care fapta s-a săvârșit, persoana inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, instanța de apel motivând în mod corect că pentru aceleași considerente nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv.
În ceea ce privește susținerea că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă recurentul ar urma să se diminueze cu trecerea timpului, se impune a fi analizată raportat la persistența în conduita infracțională a recurentului recidivist postcondamnatoriu.
De asemenea, raportat la dispozițiile art. 136 Cod de procedură penală, Curtea consideră că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se impune menținerea măsurii arestării preventive a acestuia.
Față de aceste aspecte Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent,împotriva sus arătatei încheieri penale.
a fi în culpă procesuală, obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare din recurs, în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
hotărâre - jud.- -
În concept - 26.11.2008
Judecători -;
hotărâre -
2 ex./28.11.2008
Președinte:Marinela CrișanJudecători:Marinela Crișan, Adela Condrovici, Daniela Sotoc
