Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 59/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat, din oficiu
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul depune la dosar un memoriu prin care solicită să fie pus în libertate sub control judiciar.
Inculpatul este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Conform dispozițiilor art. 385 alin. 1 ind. 1 cod pr. penală, a jurisprudenței CEDO cauza Tierce c/a, precum și recomandarea Consiliului Europei - Serviciul de executare, instanța pune în vedere inculpatului dreptul acestuia de a fi ascultat de către instanța de recurs. De asemenea instanța de recurs pune în vedere inculpatului prevederilor dispozițiilor art. 70 cod pr. penală, respectiv dreptul la "tăcere", precum și aspectul că dacă consimte să fie ascultat, tot ceea ce va declara, va putea fi folosit împotriva lui în soluționarea prezentei cauzei. Inculpatul dă o declarație consemnată separat la dosar.
Instanța pune în discuție cererea de liberare sub control judiciar.
Reprezentantul din oficiu al inculpatului solicită trimiterea cererii instanței competente.
Reprezentanta parchetului solicită trimiterea cererii instanței competente - Tribunalul Hunedoara.
Instanța, raportat la dispozițiile speciale dispune disjungerea cererii și înaintarea ei la instanța competentă Tribunalul Hunedoara cu adresă.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., reprezentantul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, desființarea încheierii pronunțate de instanța de fond și, în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă. Arată că temeiurile care au dus la arestare nu mai subzistă iar atât urmărirea penală cât și cercetarea penală au fost terminate. Inculpatul este elev în clasa a 11 este minor și are posibilitatea să-și dea tezele și să promoveze.
Reprezentanta parchetului solicită în temeiul art. 141 respingerea ca inadmisibil și dacă se referă recursul la menținerea arestării respingerea ca nefondat având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii. A comis 28 de acte materiale și sunt incidente și prevederile art. 5 din CEDO.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală la 13.05.2009 în dosar nr- a fost menținută, în baza art. 160, art. 3002și art. 160 lit. h alin. 3 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului.
De asemenea a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cererea de înlocuire a aceleiași măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 324/2009 a Judecătoriei Devas -a pronunțat o soluție de condamnare cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și că arestarea preventivă nu a depășit o durată rezonabilă.
Totodată s-a reținut că probele administrate până în această fază relevă că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv limita de pedeapsă pentru faptele de care este învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din multitudinea actelor materiale săvârșite într-o perioadă scurtă în condițiile unei atente pregătiri. În plus, sunt întrunite și condițiile art. 148 lit. d Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul care a solicitat casarea acesteia și revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu mai subzistă, inculpatul este minor și dorește să-și continue studiile.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 și art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 524/2009 a Judecătoriei Deva la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 și următoarele Cod penal (28 de acte materiale).
În baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1261/2007 a Judecătoriei Deva urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 de ore începând cu data de 08.10.2008 iar prin încheierea penală nr. 5/CC/9.10.2008 a Judecătoriei Deva, s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 19 zile, arestare care a fost ulterior prelungită și menținută.
Cu ocazia arestării preventive au fost avute în vedere prevederile art. 143 și 148 alin. 1 lit. d și f Cod procedură penală.
Potrivit art. 3002Cod procedură penală, raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță din actele dosarului Curtea constată că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel, față de soluția de condamnare în primă instanță, în mod corect a reținut tribunalul că subzistă bănuiala legitimă că inculpatul recurent a comis faptele pentru care este cercetat, a căror pedeapsă prevăzută de lege este mai mare de 4 ani.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt întrunite cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală având în vedere modul de comitere a faptei (un număr de 28 acte materiale) și existența unei condamnări anterioare.
Existența unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitivă, constituie de altfel prin prisma aplicării art. 5 din CEDO un motiv în plus care justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, în mod legal și temeinic tribunalul a menținut arestarea preventivă, dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive, instanța reține că potrivit art. 139 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale.
Or, așa cum s-a arătat, temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat astfel încât să justifice înlocuirea măsurii, motiv pentru care critica inculpatului se privește a fi nefondată și sub acest aspect.
Având în vedere că din examinarea unui cauzei nu rezultă nici existența unui motiv de casare care să fie luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
Creța
Red.
Tehnored. 2 ex/19.05.2009
apel,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
A I, 15 mai 2009
Către,
Tribunalul Hunedoara
Alăturat vă înaintăm spre competentă soluționare cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, cerere formulată în dosarul Curții de APEL ALBA IULIA nr- cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva încheierii penale din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Anexămcopie a practicalei hotărârii penale nr. 59/2009 și cererea inculpatului.
Cu deosebită considerație,
Președinte complet, Grefier,
- - Creța
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
