Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 58/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 58/2009

Ședința publică de la 14 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 3: Marius Aurel

Grefier Creța

Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - Procuror

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul împotriva încheierii penale din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosar nr- și inculpatul împotriva încheierii penale din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:

- Inculpatul recurent asistat de av. ales și av. of..

- Inculpatul asistat de av. ales în substituirea av..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care av. solicită să se constate încetarea delegației de apărător din oficiu și să se aplice protocolul dintre Ministerul Justiției și.

Instanța pune în discuție posibilitatea de a se pronunța printr-o singură decizie asupra recursurilor celor doi inculpați împotriva încheierilor din data de 6 mai 2009 respectiv 11 mai 2009.

Reprezentanta inculpaților arată că este de acord ca instanța să se pronunțe printr-o singură decizie având în vedere că acestea sunt cereri accesorii formulate în cursul derulării procesului.

Reprezentanta DIICOT arată că fiecare cerere are mersul ei și are un termen de soluționare. Consideră că în cauză este vorba de 2 dosare care ar trebui să se judece separat. Există și posibilitatea ca cele două dosare care se vor forma să se conexeze.

Instanța apreciază că soluționarea celor două cereri se poate face în același dosar raportat la împrejurarea că încheierile nu poartă număr și au fost pronunțate în același dosar respectiv -. Disjungerea nu este oportună în contextul în care au fost înaintate prin aceeași adresă de înaintare iar soluționarea recursului s-ar face tot astăzi.

Conform dispozițiilor art. 385 alin. 1 ind. 1 cod pr. penală, a jurisprudenței CEDO cauza Tierce c/a, precum și recomandarea Consiliului Europei - Serviciul de executare, instanța pune în vedere inculpatului dreptul acestuia de a fi ascultat de către instanța de recurs. De asemenea instanța de recurs pune în vedere inculpatului prevederilor dispozițiilor art. 70 cod pr. penală, respectiv dreptul la "tăcere", precum și aspectul că dacă consimte să fie ascultat, tot ceea ce va declara, va putea fi folosit împotriva lui în soluționarea prezentei cauzei.

Inculpatul recurent a consimțit să dea declarație, după care instanța procedează la audierea acestuia, declarația fiind consemnată separat în proces verbal atașat la dosarul cauzei.

De asemenea, inculpatul a consimțit să dea declarație, după care instanța procedează la audierea acestuia, declarația fiind consemnată separat în proces verbal atașat la dosarul cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.

Av., reprezentanta inculpaților recurenți arată că înțelege să pună concluzii pentru ambii inculpați relevând aspectele care îi diferențiază.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierilor atacate respectiv punerea în libertate.

Încheierile sunt netemeinice și nelegale iar motivația conform căreia trebuie menținută măsura arestării preventive este nefondată. Instanța de fond motivează prin faptul că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. Cererea de liberare condiționată presupune tocmai preexistența arestării preventive iar scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberare provizorie sub control judiciar și pe cauțiune.

În ce privește pericolul social s-a reținut că inculpatul prezintă pericol social concret. În temeiul art. 148 lit. f pericolul concret trebuie dovedit iar gradul de pericol social generic al unei infracțiuni nu poate constitui temei pentru menținerea măsurii.

Instanța a reținut de asemenea că ar fi vorba de infracțiuni grave dar dacă ar fi vorba de infracțiuni pedepsite cu pedeapsa de la 5-20 ani ar fi fost inadmisibilă liberarea sub control judiciar sau pe cauțiune. Infracțiunea cea mai gravă - traficul de migranți se pedepsește cu pedeapsa de la 2 la 7 ani ca și uciderea din culpă sau vătămarea corporală - infracțiuni care se judecă în stare de libertate.

Ținând cont că regula este judecarea în libertate apreciază că simplul fapt că este vorba de infracțiuni anchetate de DIICOT nu justifică respingerea cererilor de liberare sub control judiciar sau pe cauțiune. Se presupune, de asemenea, că inculpații vor continua activitatea infracțională dacă vor fi puși în libertate dar nu este o legătură atât de strânsă între inculpați.

Cât privește pe și argumentul că are un copil minor justifică cererea. De abia acum acesta conștientizează înseamnă lipsa lui de acasă și nu există rațiuni pentru care s-ar putea crede că ar comite infracțiuni sau ar influența mersul anchetei.

Din probatoriu rezultă că acesta este complet și punerea în libertate nu ar afecta strângerea de probe.

În plus, suma depusă ca și cauțiune - 10.000 asigură un comportament adecvat al inculpatului

În practica CEDO regula este libertatea persoanei - cineva care nu a fost condamnat definitiv poate fi judecat în libertate.

Inculpatul are sesiune de examene la facultate, are posibilitatea de a-și susține examenele restante și faptul că a terminat 4 ani de facultate sunt motive suficiente pentru admiterea cererii.

Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor și arată că nimeni nu ar garanta respectarea de către inculpați a obligațiilor impuse. Faptul că inculpatul are un copil nu însemnă că trebuie să primească un premiu din partea instanței pentru acesta iar societatea comercială pe care o deține poate fi administrată de altcineva. În ce-l privește pe inculpatul acesta este și în stare de recidivă post condamnatorie și în plus este restanțier și pe anul IV și pe anul

În concluzie, lăsarea în libertate nu este o modalitate dorită pentru interesul justiției și solicită respingerea cererilor.

Inculpatul având ultimul cuvânt arată că el nu a făcut decât să cazeze pe cineva și a întors un favor.

Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că nu-l cunoaște decât pe.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față:

Constată că prin încheierea din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 160/8a al. 6.C.P.P. respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, deținut în Penitenciarul M, inculpatul fiind obligat să plătească 10 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea penală din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în același dosar s-a dispus în baza art. 160/8a respingerea C.P.P. cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, deținut în Penitenciarul M; în baza art. 160/5 al. 4 lit. f s C.P.P.-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei consemnată la CEC-BANK -Sucursala D cu nr. -/2, chitanța seria - nr. -/07.05.2009, recipisă depusă la grefa instanței și înregistrată sub nr. 61/11.05.2009 în Registrul de valori a Tribunalului Hunedoara. Inculpatul a fost obligat la 10 lei cheltuieli judiciare către stat.

În motivările acestor încheieri se reține următoarele:

În urma deliberării, asupra cererii de liberare provizorie, instanța constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2009 din data de 16 aprilie 2009, al DIICOT-Biroul Teritorial Hunedoara, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: 1., cetățean, fiul lui și, născut la data de 01.01.1966 pentru comiterea infracțiunilor prev.de

- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003

- art.71 al.1 din OUG nr.105/2001

- art.26 rap.la Cod Penal art.288 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2

Cod Penal

- art.26 rap.la Cod Penal art.293 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2

Cod Penal

- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal, cu aplic.art.33 lit.a

Cod Penal

2., fiica lui și, născut la data de 12.04.1985 pentru comiterea infracțiunilor prev.de

- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003

- art.71 al.1 din OUG nr.105/2001

- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 cu Cod Penal aplic.art.33 lit.a

Cod Penal

3., fiul lui și, născut la data de 25.10.1977 pentru comiterea infracțiunilor prev.de

- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art.37 lit.a și b

Cod Penal

- art.71 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.37 lit.a și b

Cod Penal

- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a și b Cod Penal, cu aplic.art.33 lit.a

Cod Penal

4. -, fiul lui G și, născut la data de 02.03.1973 pentru comiterea infracțiunilor prev.de

- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003

- art.26 rap.la Cod Penal art.71 al.1 din OUG nr.105/2001

- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal, cu aplic.art.33 lit.a

Cod Penal

5. -, fiul lui și, născut la data de 17.02.1985 pentru comiterea infracțiunilor prev.de

- art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art.37 lit.a

Cod Penal

- art.288 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a

Cod Penal

- art.26 rap.la Cod Penal art.293 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a

Cod Penal

- art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a

Cod Penal

- art.26 rap.la Cod Penal art.71 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.37 lit.a Cod Penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod Penal

Inculpații au fost arestați preventiv la data de 26.01.2009, prin încheierea penală nr. 5/2009 a Tribunalului Hunedoara pe o durată de 29 de zile, în dosarul -, arestarea fiind prelungită anterior prin încheierea nr.9/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr- de la 24.02.2009 la 25.03.2009 și prin încheierea penală nr.14/2009 pronunțată în dosarul nr-, începând cu data de 26.03.2009, prelungire care expiră la data de 24.04.2009.Conform art. 160 și 300/1 Cpp starea de arest preventiv a inculpaților a fost menținută prin încheierea din data de 22.04.2009.

Prin încheierea penală nr.5 din 26.01.2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 lit. f Cod proc. penală, pentru infracțiunile prev. de art. 71 al.1 din OUG nr.105/2001 aprobată prin Legea nr.243/2002 și prev.de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003.

Temeiurile avute în vedere la data arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent, iar pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a acestuia.

În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța reține că acesta nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările comiterii faptelor, consecințele negative ale acestora, precum și din gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, gravitate care rezidă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor - 5-20 ani și 2-7 ani și din caracterul trans-frontalier al infracțiunilor puse in discuție. Apreciem că raportat la împrejurările în care au fost comise faptele există pericolul concret ca lăsat in libertate inculpatul să continue activitatea de îndrumare și călăuzire a migranților.

Susținerile inculpatului cu privire la situația dificilă a familiei sale care are venituri doar din alocația copilului minor și că se va prezenta la toate termenele de judecată, nu justifică cercetarea acestuia în stare de libertate.

Privarea de libertate a inculpatului a fost făcută de către judecătorul delegat cu soluționarea măsurilor preventive în temeiul prev. de art. 148 lit. C.P.P. respectiv că există suspiciuni rezonabile ca a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai de 4 ani, iar lăsarea sa in libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de migranți prev.de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, complicitate la infracțiunea de trafic de migranți prev. de art.26 Cod penal rap.la art.71 al.1 din OUG nr.105/2001 și complicitate la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat prev.de art.26 Cod penal rap.la art.20 Cod penal comb.cu art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, iar măsura luată față de inculpat respectă principiul proporționalității in raport de interesul general al societății. Cu alte cuvinte, la situația dată în concret primează interesul general față de interesul individual al inculpatului.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat preventiv este o infracțiune de pericol, ceea ce înseamnă că legiuitorul a considerat că este într-atât de periculoasă încât trebuie sancționată penal cu pedepse foarte mari. Ca atare, lăsarea în libertate a persoanelor despre care există indicii că au comis infracțiunea imputată ar înfrânge scopul legiferării și ar recrea starea de pericol existentă în momentul arestării preventive.

În ceea ce privește circumstanțele personale și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nici aceste aspecte nu legitimează liberarea inculpatului sub control judiciar.

Arestarea preventivă a inculpatului a fost menținută prin încheierile penale din 19.02.2009, 16.03.2009 și 22.04.2009, iar de la ultima menținere nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului sub control judiciar. În speță, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 al. 1 Cpp, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 al.2 Cpp.

Prin încheierea penală nr.5 din 26.01.2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 lit. f Cod proc. penală, pentru infracțiunile prev. art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art.37 lit.a Cod Penal, art.288 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, art.26 rap.la Cod Penal art.293 al.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, art.26 rap.la Cod Penal art.20 comb.cu Cod Penal art.70 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, art.26 rap.la Cod Penal art.71 al.1 din OUG nr.105/2001, cu aplic.art.37 lit.a

Cod Penal

Conform prevederilor art. 160/5 Cpp la dosar s-a depus cauțiunea în sumă de 10.000 lei consemnată la CEC-BANK - Sucursala D sub nr.-/2, cu chitanța seria - nr.-/07.05.2009, recipisă depusă la grefa instanței și înregistrată sub nr.61/11.05.2009 în Registrul de valori al Tribunalului Hunedoara.

Susținerile inculpatului cu privire la situația studiilor sale universitare, la dorința de a susține examenele restante și că se va prezenta la toate termenele de judecată, nu justifică cercetarea acestuia în stare de libertate.

Astfel, instanța constată că inculpatul s-a dezinteresat de studii în condițiile în care are trei restanțe în anul IV și trei restanțe în anul În plus perioada de susținere a examenelor restante a expirat în 10.05.2009.

În ceea ce privește circumstanțele personale și faptul că nu intenționează să mai săvârșească alte infracțiuni, nici aceste aspecte nu legitimează liberarea provizorie a inculpatului pe cauțiune.

Arestarea preventivă a inculpatului a fost menținută prin încheierile penale din 19.02.2009, 16.03.2009 și 22.04.2009, iar de la ultima menținere nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului. În speță, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 al. 1 Cpp, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 al.2 Cpp, referitoare la necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, prezumție întărită în considerarea statutului de recidivist a inculpatului.

Împotriva acestor încheieri au declarat recurs în termen, nemotivat, inculpații și.

În motivarea recursurilor, personal și prin apărătorul ales inculpații au solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea încheierilor atacate și punerea lor în stare de libertate.

În motivarea recursurilor s-a susținut că încheierile atacate sunt netemeinice și nelegale iar motivările conform cărora trebuie menținută măsura arestării preventive a inculpaților sunt nefondate.

Se arată că instanța de fond a motivat respingerile cererilor formulate de inculpați prin aceea că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. Cererile de liberare provizorie presupun tocmai preexistența arestării preventive iar scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberare provizorie sub control judiciar și pe cauțiune.

În ce privește pericolul social s-a reținut că inculpații prezintă pericol social concret. În temeiul art. 148 lit. f pericolul concret trebuie dovedit iar gradul de pericol social generic al unei infracțiuni nu poate constitui temei pentru menținerea măsurii.

În ce-l privește pe inculpatul și argumentul că are un copil minor justifică cererea. De abia acum acesta conștientizează înseamnă lipsa lui de acasă și nu există rațiuni pentru care s-ar putea crede că ar comite infracțiuni sau ar influența mersul anchetei. De asemenea, probațiunea este completă și punerea în libertate a inculpaților nu ar afecta strângerea de probe.

În plus, suma depusă ca și cauțiune - 10.000 de către inculpatul recurent este o garanție a comportamentului adecvat al inculpatului, cu atât mai mult cu cât inculpatul are sesiune de examene la facultate, are posibilitatea de a-și susține examenele restante și faptul că a terminat 4 ani de facultate sunt motive suficiente pentru admiterea cererii.

S-a invocat și practica CEDO potrivit căreia regula este libertatea persoanei - iar cineva care nu a fost condamnat definitiv poate fi judecat și în stare de libertate.

Curtea de Apel examinând recursurile declarate de către inculpații și prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:

Cererile formulate de către inculpații recurenți sunt neîntemeiate în raport cu faptele pentru care sunt cercetați și pentru care s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive.

Curtea constată că inculpații recurenți au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni legate de traficul de migranți, fapte presupus a fi fost săvârșite împreună cu alți inculpați, cu toții fiind constituiți într-un grup infracțional organizat. Faptele presupus a fi săvârșite au caracter transfrontalier și implică un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică prin însăși natura lor și la acest aspect s-a referit instanța de fond atunci când a considerat că faptele de care sunt acuzați inculpații recurenți sunt fapte grave care implică un grad ridicat de pericol public. Chiar prin faptul că inculpații recurenți, împreună cu alți inculpați - aflați și ei în stare de arest preventiv, au organizat o rețea de transport a unor cetățeni necomunitari spre țările Uniunii Europene - eludând condițiile legale de obținere a vizelor de către aceștia, implică un grad ridicat de pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât inculpații ar fi săvârșit aceste fapte în scopul obținerii de venituri ilegale.

Chiar dacă cererile formulate de inculpații recurenți îndeplinesc condițiile de admisibilitate, instanța este în măsură să aprecieze dacă cererile formulate sunt întemeiate.

Analizând actele existente la dosarul cauzei, în mod corect instanța de fond a apreciat că în această fază a desfășurării procesului penal cererile inculpaților și nu sunt întemeiate și în consecință le-a respins.

La fel, instanța de fond a constatat în mod corect că temeiurile care au condus la luarea inițial a măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, condițiile cerute de art. 148 lit. f fiind C.P.P. îndeplinite, atât sub aspectul sancțiunii penale ce se aplică faptelor presupus a fi fost săvârșite de inculpați cât și sub aspectul pericolului social concret pentru ordinea publică.

Curtea constată că circumstanțele personale ale inculpaților recurenți nu influențează în această fază a procesului penal starea de arest preventiv a acestora esențiale fiind, așa cum s-a mai arătat, existența condițiilor legale a arestului preventiv. În plus, inculpatul recurent este recidivist nefiind la prima confruntare cu legea penală iar depunerea unei cauțiuni nu este în măsură să garanteze că inculpatul nu s-ar implica în alte activități ilegale. Împrejurarea că inculpatul este student și susține că ar avea în această perioadă examene de dat nu este un temei pentru punerea în libertate a inculpatului cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că acesta nu și-a dat examenele nici atunci când se afla în stare de libertate.

Referitor la situația familială grea invocată de inculpatul recurent, aceasta nu este nici ea un motiv de punere în libertate a inculpatului, atâta timp când în cauză subzistă temeiurile care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive.

Este adevărat că potrivit CEDO starea de libertate este regula iar excepția este judecarea persoanelor în stare de arest preventiv, dar jurisprudența CEDO admite măsuri preventive atunci când există indicii temeinice și probe că inculpații ar fi săvârșit fapte grave, fapte care prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, așa cum este situația inculpaților recurenți și.

Față de cele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. inculpaților și vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 105 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent conform disp. art. 3 din Protocolul Ministerului Justiției cu UNBR în sumă de 25 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosar nr-.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.

Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 105 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2009.

Președinte, Judecător, Judecător

- - - - - -

Grefier,

Creța

Red.

Tehnored. /2ex./20.05.2009

Președinte:Sanda Trif
Judecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel

#Judecator Sanda Trif

Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 58/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 58/2009. Curtea de Apel Alba Iulia