Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 68/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 68/2009
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petiționarul împotriva rezoluției adoptate la 22.01.2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr. 690/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a rezoluției pronunțate.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
În deliberare, constată că prin plângerea formulată și înregistrată la această C sub dosar penal nr- petentul a solicitat desființarea rezoluției emise la 19 decembrie 2008 în dosar nr. 690/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, soluție menținută prin rezoluția adoptată în dosar nr. 37/II/2/2009 adoptată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
În expunerea motivelor plângerii sale, petentul relevă că procurorul nu a dat curs cererii în probațiune formulate de către el și care viza audierea tuturor persoanelor indicate în plângere, iar soluția adoptată se fundamentează pe un probatoriu incomplet.
Curtea arată că la data promovării plângerii petiționarul era încarcerat în Penitenciarul
În cursul procedurilor petentul a fost liberat condiționat, însă, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-și susține plângerea.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentat, conform art. 2781al. 7 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Prin rezoluția adoptată la data de 19 decembrie 2008 în dosarul nr. 690/P/2008 în temeiul art. 228 al. 4 rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul, ofițer în cadrul Penitenciarului M, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 261 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Persoana vătămată a formulat plângere penală față de numitul pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, fapte prev. și ped. de art. 246, 261 Cod penal, arătând că făptuitorul în calitate de ofițer în cadrul Penitenciarului - M, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, prin constrângere, a încercat să determine mai mulți deținuți să dea declarații neconforme cu realitatea cu ocazia cercetării disciplinare a petentului, precum și împrejurarea că deși a fost organul constatator al abaterii disciplinare a participat la comisia de disciplină, caz în care, în opinia petentului era incompatibil.
Din actele premergătoare urmăririi penale a reieșit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, deoarece sancțiunea aplicată petentului a fost urmare a unei abateri de la regulile de conduită în interiorul unității de deținere, faptă stabilită în mod cert cu ocazia cercetării prealabile. Cu ocazia audierii persoanelor indicate de către persoana vătămată în dovedirea susținerilor sale, s-a stabilit că nu au existat încercări din partea ofițerului de natură să influențeze rezultatul anchetei administrative.
Totodată s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu deoarece chiar dacă făptuitorul a participat în calitate de membru la cercetarea și aplicarea sancțiunii disciplinare petentului, această împrejurare nu este de natură a conferi caracter penale, ci eventual ar putea constitui un caz de nulitate al anchetei administrative, în situația în care se constată o încălcare a dispozițiilor legale cu privire la comportamentul acestei comisii.
2. Prin rezoluția dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr. 37/II/2/2009 la 22.01.2009 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea promovată de petentul împotriva rezoluției sus menționate, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția contestată procurorul de caz a reținut că există un impediment la pornirea acțiunii penale, respectiv, cel indicat de dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală: ofițerul de pază a dispus în limitele prerogativelor ce i le recunoaște legea.
Petentul, în plângerile sale, a propus două depoziții, respectiv a lui și a lui.
A fost examinată cauza, s-au efectuat verificări suplimentare și s-a reținut că rezoluția procurorului este temeinică și legală.
În mod întemeiat ofițerul a organizat și efectuat controlul la cameră, din reglementările în vigoare rezultă că administrația penitenciarelor, prin agenții săi, are autoritate deplină să organizeze programele de reeducare și instrucție a deținuților, control desfășurat este consecința recunoașterii acestei autorități administrative legitime.
În mod indubitabil petentul a fost surprins cu bunuri ce nu erau permise la deținere, măsurile luate se încadrează în limita deciziilor legale pe care le poate lua administrația penitenciarului.
Nu există date, informații, indicii, dovezi din care să rezulte că ofițerul de penitenciar, când a dispus în legătură cu ordinea în programul specific al deținutului a fost de rea credință, acesta și-a desfășurat activitatea profesională în limitele prerogativelor ce i le conferă legea și regulamentele de aplicare a acesteia.
Nici persoana vătămată nu poate furniza date suficient de relevante din punctul de vedere al acuzelor aduse, cele indicate în plângerile sale sunt nemulțumiri rezultate din perceperea și înțelegerea personală interesată a evenimentelor, persoanele indicate de petent pentru a furniza date și informații suplimentare nu confirmă versiunea lui.
3. Curtea reține că aspectele critice vizate de petiționar sunt neconforme cu realitatea obiectivă din cauză, procurorul a stabilit o bază factuală corectă, întemeiată pe depoziții testimoniale ale persoanelor prezente la incident.
4. Curtea arată, contrar susținerilor petiționarului, că soluția se fundamentează pe un probatoriu suficient adoptării unei soluții legale în cauză și care a clarificat concret derularea evenimentelor.
5. În sensul celor reținute mai sus, au fost administrate probele necesare stabilirii unei situații de fapt corecte și s-a apreciat, în urma evaluării judicioase a acestora că în cauză nu există motive pertinente și suficiente de a bănui orice încălcare a regulamentului sau depășirea prerogativelor date de lege de către intimatul.
6. Curtea reține că în cauză nu rezultă, mai presus de orice dubiu, exercitarea cu rea credință a atribuțiilor de serviciu de către intimat; fiind unanim recunoscut că acesta l-a surprins pe petent cu bunuri ce nu erau permise la deținere, iar sancțiunea corespunde întrutotul normelor cuprinse în regulament.
7. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul petiționarului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției adoptate la 22.01.2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr. 690/P/2008.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă petiționarul să plătească statului suma de 320 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Tehnored.
2 ex./22.05.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu
