Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR 6/MP
Ședința publică din data de: 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Damian Mitea
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
Judecător: - -
Grefier:
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror - - din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații-și - ambii deținuți în Arestul Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
.În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 516/2010, emisă de Baroul Constanța și recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu ,în baza împuternicirii avocațiale nr. 515/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivate conform art. 38510cod pr. penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat, pentru recurentul inculpat, arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii din data de 20.01.2010 a Tribunalului Constanța, prin care s-a respins cererea cu privire la judecarea acestuia în stare de libertate, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.f) Cod pr. penală, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și în prezent, nu există probe temeinice că lăsarea în libertate a recurentului inculpat ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică. Invocă în apărare prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la pronunțarea unei hotărâri definitive potrivit dispozițiilor art.5 ind. 2 din codul d e procedură penală, precum și disp. art. 5 ind. 2 lit.c din CEDO.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin restrictivă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, solicită judecarea acestuia în stare de libertate, având în vedere starea de minorat atât în prezent cât și la data comiterii presupusei infracțiuni. Apreciază că inculpatul a încercat să înlăture un conflict ivit între și partea vătămată, coinculpatul a recunoscut cu ocazia primei declarații, că a agresat-o pe partea vătămată, dar ulterior a retractat-o pentru a-și salva astfel situația iar din declarația martorului, dată în faza urmăririi penale rezultă că ambii inculpați au agresta-o pe victimă.
În concluzie, solicită admiterea recursului și să se dispună lăsarea în libertate inculpatului, având în vedere că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, ea poate fi înlocuită cu una mai puțin restrictivă de libertate și anume cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor formulate de cei doi inculpați și a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Constanța, care avut în vedere că inculpații au fost inițial cercetați pentru tentativă de omor, dar având în vedere că urmare a loviturilor, partea vătămată a decedat, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Solicită a se avea în vedere poziția adoptată de inculpatul, care a încercat să părăsească țara, instigăndu-l în acest sens și pe coinculpatul minor dar și intenția acestuia de a influența martorii, prin intermediul concubinei, toate aceste aspecte vin să accentueze pericolul grav pentru ordinea publică ce l-ar putea prezenta lăsarea în libertate a celor doi inculpați.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, precizează că din toate acuzațiile ce i se aduc nu este nimic adevărat, nu a intenționat să părăsească țara, avea deja cumpărat cu ceva timp înainte biletul de avion, nu a influențat martorii, nici nu ar fi putut să o facă din penitenciar și solicită să fie judecat în stare de libertate.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este acuzat pe nedrept, nu a influențat ancheta, nu prezintă pericol social și dorește să fie judecat în stare de libertate pentru a fi alături de familie.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 20.01.2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- în baza art. 300/1 alin. 1 Cod proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și și în baza art. 300/1 alin. 3 Cod proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și
Prima instanță a respins ca nefondate cererile formulate de inculpați privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că indiciile temeinice din care rezultă această presupunere verosimilă sunt evidențiate de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesele verbale de sesizare a organelor de poliție și de verificare a stării victimei la spital; procesul -verbal de sesizare a organelor de poliție de către și; rapoartele medico -legale ( din care rezultă că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat stării toxico-septice prin bronhopneumonie, complicație directă a unui politraumatism toracico-abdominal, cu multiple fracturi costale, contuzii pulmonare și ruptură de pulmon stâng, contuzie fisură hepatică, contuzii intestinale; leziunile pot data din 31.10.2009, au putut fi produse prin aplicarea de lovituri multiple, repetate, cu corpuri dure și comprimare între corpuri dure și planuri dure și au legătură de cauzalitate cu moartea);procesele- verbale de transcriere convorbirilor telefonice interceptate ale inculpaților și;procesul -verbal din 03.11.2009 privind verificarea mesajului SMS transmis de inculpatul către inculpatul ;procesele- verbale de confruntare; depozițiile martorilor, și - -;declarațiile inculpaților.
Din declarația martorului, care a perceput întregul conflict, precum și din declarațiile inculpaților, a rezultat că victima a venit la masa inculpaților și a făcut propuneri obscene de factură homosexuală către inculpatul, ceea ce a determinat reacția extrem de violentă a acestuia, care a aplicat pumni și picioare peste tot corpul, a sărit cu genunchii pe pieptul victimei. Inculpatul ar fi aplicat de asemenea lovituri victimei în zone vitale ale trunchiului. Martorul a mai susținut că inculpații se odihneau fumând câte o țigară, apoi continuau seria de lovituri.
Ultimele lovituri aplicate de inculpați ar fi fost percepute și de martorul, care, potrivit propriilor depoziții, ar fi sesizat starea gravă în care se afla victima, chemând la fața locului pe mama victimei.
implicare inculpatului este susținută de declarațiile acelorași martori, cât și de conduita inculpatului, care, după depistare, a transmis două mesaje pe telefonul mobil al inculpatului, prin care îi solicita să plece pentru câteva zile pentru a apuca să vorbească, întrucât a fost prins de organele de poliție.
Este incident și cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod pr. pen. având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată - detențiunea pe viață alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani- precum și pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților asupra cărora planează suspiciunea comiterii faptei. Instanța are în vedere gravitatea faptei prin natura ei, modul concret de acțiune - prin cruzimi, un timp îndelungat, prin aplicarea unor lovituri puternice, în reprize, aproape pe întregul corp, cu consecința lezării unor organe vitale - ce demonstrează o violență deosebită din partea presupușilor autori, impactul și rezonanța puternic negativă la comiterea unei fapte atât de grave, ce determină o stare de dezaprobare firească din partea societății civile și reclamă o reacție promptă și fermă din partea organelor judiciare, datele privind persoana fiecărui inculpat, conduita manifestată de inculpatul, care a intenționat să părăsească țara, fiind depistat de organele de poliție la data de 03.11.2009 pe aeroportul Băneasa, atitudinea aceluiași inculpat care în sms-ul interceptat îl sfătuiește pe coinculpat să fugă, împrejurarea că ulterior luării măsurii arestării preventive, s-ar fi încercat influențarea martorilor și,prin amenințare sau oferirea unor sume de bani, de persoane din anturajul inculpatului, respectiv inculpații cercetați în stare de libertate.
Luarea măsurii arestării preventive corespunde și scopului acestei măsuri, reglementat de art. 136 Cod pr. penală, urmărindu-se asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal -printr-o bună administrare a probelor în acuzare și în apărare și a altor probe, dacă instanța le va considera necesare-evitarea denaturării probelor- cunoscînd atitudinea procesuală adoptată de cei doi inculpați până în prezent - împiedicarea sustragerii de la judecată.
Totodată, măsura arestării respectă exigențele art. 5 pct.1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, deoarece asupra inculpaților planează bănuiala că au comis o faptă gravă, astfel fiind necesară apărarea ordinii publice,a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 25.01.2010, cu ocazia dezbaterilor, de către apărătorii inculpaților.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin restrictivă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu; s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și în prezent, nu există probe temeinice că lăsarea în libertate a recurentului inculpat ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică, invocându-se în apărare prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la pronunțarea unei hotărâri definitive potrivit dispozițiilor art.5 ind. 2 din codul d e procedură penală, precum și disp. art. 5 ind. 2 lit.c din CEDO
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond, lăsarea în libertate inculpatului, având în vedere că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, ea poate fi înlocuită cu una mai puțin restrictivă de libertate și anume cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu; s-a solicitat să se aibă în vedere starea de minorat atât în prezent cât și la data comiterii presupusei infracțiuni, faptul că inculpatul a încercat să înlăture un conflict ivit între și partea vătămată, precum și faptul că inculpatul a recunoscut, cu ocazia primei declarații, că a agresat-o pe partea vătămată, dar ulterior a retractat-o pentru a-și salva astfel situația iar din declarația martorului, dată în faza urmăririi penale rezultă că ambii inculpați au agresta-o pe victimă.
Examinând încheierea recurată, în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile celor doi inculpați nu sunt fondate, pentru următoarele:
Prin ordonanțele procurorului din data de 03.11.2009, date în dosar nr. 2167/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Constanța, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i penal, reținându-se că în noaptea de 31.10.2009,între orele 05,30- 07,30, în barul Q situat la etajul I al Complexului din zona a Municipiului C pe fondul unui conflict spontan, inculpații au agresat- în mod violent pe victima ,de 39 de ani, prin lovire repetată cu pumnii și picioarele în toate zonele corpului, cu excepția extremității cefalice,într-o acțiune conjugată prin care i-au pus acesteia viața în primejdie, prin șoc mixt hemoragic și traumatic, hemotorax bilateral și emfizem subcutanat masiv,cu fenomene de insuficiență respiratorie acută (cu multiple fracturi costale) pentru care a necesitat de urgență tratament medico-chirurgical și de terapie intensivă,pentru susținerea funcțiilor vitale, cu un pronostic vital rezervat exprimat de medicul legist la examinarea persoanei vătămate în spital.
Prin ordonanța procurorului din data de 04.11.2009, dată în același dosar, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpaților și din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i penal în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i și la art. 176 lit. a penal, reținându-se că la data de 04.11.2009, ora 11:10, persoana vătămată a decedat în secția de terapie intensivă a Spitalului Clinic Județean de Urgență C și că uciderea victimei a fost săvârșită prin cruzimi, victima fiind agresată cu brutalitate și ferocitate timp de 2 ore, cu provocarea de suferințe și chinuri prelungite.
Ținând seama de actele aflate la dosar, de stadiul urmăririi penale și raportat la probele administrate în cauză până la acest moment, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât în mod corect instanța de fond a constatat că există probe temeinice care justifică presupunerea că cei doi au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită astfel cerința art. 143.proc.pen. și a reținut că se impune reținerea temeiului prev. de art. 148 lit. f C.P.P. având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată,constând în închisoare de 15 la 25 de ani precum și pericolul social concret pentru ordinea publică, ce rezultă din modalitatea în care a fost comisă fapta - prin cruzimi, timp îndelungat,prin aplicarea în reprize a unor lovituri puternice în organe vitale, inclusiv prin săritura asupra toracelui victimei, prin torturarea acesteia; față de atitudinea manifestată de inculpatul care în sms-ul interceptat îl sfătuiește pe coinculpat să fugă, raportat la valorile sociale majore încălcate constând în integritatea fizică și viața, față de datele personale ale fiecărui inculpat.
Susținerea inculpatului, în sensul că nu a lovit victima ci doar că a intervenit pentru a aplana conflictul dintre victimă și inculpatul nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză până în prezent.
Astfel, Curtea reține că din declarațiile martorului care a perceput întregul conflict precum și din declarațiile inculpaților, a rezultat că victima a venit la masa inculpaților și a făcut propuneri obscene de factură homosexuală către inculpatul, ceea ce a determinat reacția extrem de violentă a acestuia, care a aplicat pumni și picioare peste tot corpul, a sărit cu genunchii pe pieptul victimei; inculpatul a aplicat de asemenea lovituri victimei în zone vitale ale trunchiului; martorul a mai arătat că inculpații se odihneau fumând câte o țigară și continuau seria de lovituri, ignorând țipetele de durere ale victimei, la un moment dat chiar arzând-o cu țigara pe limbă și în; la final, inculpatul minor l-a amenințat pe martor să nu divulge nimic întrucât altfel "îți dăm omor și ție", după cum acesta s-a exprimat.
Ultimele lovituri aplicate de inculpați au fost percepute și de martorul care în final a găsit telefonul victimei în buzunarul acesteia și i-a chemat mama.
Un alt indiciu privind vinovăția inculpatului reiese din faptul că, în momentul în care a fost reținut de către organele de poliție, inculpatul i-a trimis două mesaje tip SMS cu următorul conținut:
1. "tireazăte pt câteva zile k să apucăm să vb k";
2. "ma luat garda frate".
Din conținutul acestor mesaje, Curtea apreciază că rezultă indicii temeinice că și inculpatul a fost implicat în agresarea victimei, inculpatul anunțându-l atât de demersurile organelor de poliție privind prinderea lor cât și de necesitatea de a-și coordona declarațiile care urmează a le da amândoi.
Vinovăția inculpatului reiese din declarația martorului, coroborată cu declarațiile inculpatul, care nu a făcut referiri la implicarea martorului în agresarea victimei ( astfel cum a susținut inculpatul ) arătând că a fost cel care s-a bătut cu victima timp de o oră, lovind-o și cu un box.
Mijloacele de probă expuse mai sus privind existența presupunerii rezonabile a săvârșirii de către cei doi inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor, în sensul art. 143.proc.pen. sunt avute în vedere alături de alte probe precum procesul-verbal de constatare a faptei încheiat de poliție, procesul-verbal de constatare a leziunilor, declarațiile martorei mama victimei, ale martorilor, -,care fundamentează concluzia că există elemente certe ce dau conținut bănuielii legitime privind comiterea de către ambii inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală, în sensul art. 143 Cod proc.pen. art. 68/1 Cod proc.pen.
Curtea reține că în mod temeinic instanța de fond constat că se impune reținerea temeiului arestării preventive prev. de art. 148 lit. f pentru C.P.P. ambii inculpați, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată,constând în închisoare de 15 la 25 de ani precum și pericolul social concret pentru ordinea publică, ce rezultă din modalitatea în care a fost comisă fapta - prin cruzimi, timp îndelungat,prin aplicarea în reprize a unor lovituri puternice în organe vitale, inclusiv prin săritura asupra toracelui victimei, prin torturarea acesteia; față de atitudinea manifestată de inculpatul care în sms-ul interceptat îl sfătuiește pe coinculpat să fugă, raportat la valorile sociale majore încălcate constând în integritatea fizică și viața, față de datele personale ale fiecărui inculpat, respectiv faptul că inculpatul are antecedente penale ( dând astfel dovadă de perseverență infracțională ) iar inculpatul, deși este minor și la primul conflict cu legea penală, ferocitatea cu care sunt indicii că a acționat alături de inculpatul, potențialul violent de care acesta este capabil pe fondul consumului de alcool, amenințările proferate la adresa martorului pentru a nu depune mărturie, sunt aspecte de natură a justifica sentimentul de temere pe care l-ar resimți societatea prin punerea inculpaților în libertate.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, această măsură preventivă fiind singura de natură a asigura scopul prevăzut de art. 136 Cod proc.pen. privind buna administrare a probelor în prezentul dosar.
Prin urmare, Curtea constată că nu sunt temeinice solicitările celor doi inculpați de respingere a propunerii de luare a măsurii arestării preventive și de luare față de ei a măsurii preventive a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, în condițiile art. 149 indice 1 alin. 12 rap. la art. 146 alin. 11 indice 1.proc.pen.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2010 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de câte 200 lei.
În baza art.189 cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu - avocat (100 lei) și avocat (100 lei) se avansează din fondurile în favoarea Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
În baza art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați 05.11.1986 și 03.06.1993, împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2010 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de câte 200 lei.
În baza art.189 cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu - avocat (100 lei) și avocat (100 lei) se avansează din fondurile în favoarea Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
Grefier,
Jud fond
Red jud rec -
2ex/01.02.2010
Președinte:Marius Damian MiteaJudecători:Marius Damian Mitea, Dan Iulian Năstase
