Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 43/
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
Judecător - - -
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.04.1970, -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 52/2009 emisă de către Baroul București.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea, în baza art. 301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă mai au alte cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și potrivit art. 38513cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul în susținerea recursului, avocat, arată că inculpatul a declarata recurs împotriva încheierii din data de 18.01.2010 a Tribunalului Constanța, considerând că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice păstrarea acesteia și în continuare.În referire la dispozițiile art. 148 lit.f) cu cele două condiții imperative, apreciază că cea de a doua condiție nu mai subzistă, prin prisma pericolului public, având în vedere documentele depuse la dosar ce emană de la autoritățile locale( primăria, și poliția comunei ) și care nu dovedesc că inculpatul ar prezenta un pericol public concret pentru comunitatea respectivă.
Privarea de libertate a inculpatului ar fi fost legitimă dacă ordinea publică ar fi fost amenințată în vreun fel de pedeapsa ce o va primi pentru faptele comise de către inculpat. Cercetarea judecătorească este aproape de final, inculpatul nu mai poate influența martorii și nici buna desfășurarea a procesului penal, sens sens în care solicită a se avea în vedere disp. art. 5 pct 3 din CEDO care reclamă judecarea inculpatului într-un timp rezonabil iar împrejurarea că în cauză s-au acordat nejustificat mai multe termene nu poate fi imputabilă inculpatului.
De reținut este și atitudinea provocatoare a părții vătămate, cercetat, în stare de libertate, într-un proces penal aflat pe rolul ICCJ B pentru tentativă la omor, însă de această dată în calitate de inculpat, iar pentru egalitate de tratamente s-ar impune ca și inculpatul să fie judecat în stare de libertate.
Față de aceste considerente,solicită solicită admiterea recursului și să se dispună judecarea acestuia în stare de libertate, având în vedere lipsa antecedentelor penale și faptul că are un loc de muncă și doi copii decare nu s-a putut îngriji, dată fiind starea de arest a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Constanța, ce a reținut în mod corect că temeiurile ce au determinat luarea acesteia subzistă, respectiv art. 148 lit.f) Cod pr. penală și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului raportat și la modalitatea săvârșirii infracțiunii, urmările grave produse dar și la valorile sociale lezate și rezonanța negativă în rândul comunității.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și dorește să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din 18.01.2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.3002cod procedură penală rap. la art.160 alin.3 cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a respins ca nefondată, cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a apreciat că, și la acest moment procesual, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, împrejurare în care se impune în continuare menținerea acestei măsuri.
În acest sens s-a arătat că, sunt întrunite cerințele prev. de art.143 cod procedură penală, în sensul că în conformitate cu dispozițiile art.681cod procedură penală, în cauză continuă să existe indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă de natură penală, în speță cea pentru care este cercetat.
Totodată, s-a considerat că, deși de la momentul în care se reține că ar fi fost comisă infracțiunea, a trecut o perioadă de aproximativ 9 luni de zile, și la acest moment sunt întrunite cumulativ cele două cerințe prev. de art.148 alin.1 lit.f cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Se face trimitere la gradul deosebit de ridicat al infracțiunii reținute, determinat de natura acesteia, de împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi acționat inculpatul, de urmările produse, rezonanța socială a acestui gen de fapte, sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, s-a apreciat că, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.139 alin.1 cod procedură penală, nejustificându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, motiv pentru care s-a respins cererea formulată în acest sens de inculpat, prin apărător.
În raport atât de dispozițiile art.136 cod procedură penală, cât și de jurisprudența CEDO în materie, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent.
În acest sens se relevă că, nu mai subzistă cea de-a doua condiție impusă de dispozițiile art. 148 lit. f, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta în raport de documentele depuse la dosar ce emană de la autoritățile locale, respectiv, primărie, parohie și poliția comunei.
Se consideră că, rivarea p. de libertate a inculpatului ar fi fost legitimă dacă ordinea publică ar fi fost amenințată în vreun fel de prezența inculpatului în comunitate.
Se relevă că, cercetarea judecătorească este aproape de final, inculpatul nu mai poate influența martorii și nici buna desfășurarea a procesului penal, sens în care solicită a se avea în vedere disp. art.5 pct.3 din CEDO care reclamă judecarea inculpatului într-un timp rezonabil iar împrejurarea că în cauză s-au acordat nejustificat mai multe termene nu poate fi imputabilă inculpatului.
De reținut este și atitudinea provocatoare a părții vătămate, cercetat, în stare de libertate, într-un proces penal aflat pe rolul ICCJ, pentru tentativă la omor, însă de această dată în calitate de inculpat, iar pentru egalitate de tratamente s-ar impune ca și inculpatul să fie judecat în stare de libertate.
Se solicită a se avea în vedere lipsa antecedentelor penale și faptul că are un loc de muncă și doi copii de care nu s-a putut îngriji, dată fiind starea de arest a acestuia.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, fiind incidente, și la acest moment procesual dispozițiile art.143 cod procedură penală și art.148 lit. f cod procedură penală.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei, de potențialul violent al inculpatului, care pe fondul unei stări conflictuale și a unei dorințe de răzbunare a exercitat acte de violență extremă asupra părții vătămate.
Același pericol social rezidă și din faptul că, inculpatul, pentru a fi sigur că acțiunea sa va avea reușită a antrenat în activitatea infracțional și alte persoane, incitând la violență din insistența și determinarea cu care a acționat inculpatul în sensul că a urmărit partea vătămată deși aceasta a încercat să scape prin fugă și după ce aceasta a căzut la sol a continuat să-îi aplice mai multe lovituri până ce aceasta și-a pierdut cunoștința.
Totodată, în același sens este și faptul că, incidentul a fost provocat de inculpat, a avut o amploare însemnată, un impact puternic asupra comunității locale, o rezonanță negativă și a condus la un sentiment de nesiguranță, de insecuritate în rândul populației locale.
Față de aceste aspecte, rămân fără efect circumstanțele personale favorabile inculpatului, respectiv, lipsa antecedentelor penale și comportamentul corespunzător, anterior comiterii faptei, de vreme ce, a probat că, poate provoca și întreține relații conflictuale pe fondul cărora manifestă o violență extremă.
În raport de aceleași considerente, apreciem ca neîntemeiată și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În consecință, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate, și întrucât nu au fost identificate și alte motive de nelegalitate și netemeinicie, care să fie luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct.1 lit. cod procedură penală, va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul.
În baza art. 192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurent inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge ca nefundat, recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și născut la data de 11.04.1970), împotriva încheierii de ședință din data de 18.01.2010 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
Grefier,
Jud fond I
Red jud rec
2ex/29.01.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Marius Cristian Epure
