Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 60/R/2008
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din data de 17 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de:
- luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1, 2.pen. raportat la art. 77 alin. 1 din Legea nr. 78/2000;
- luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1.pen. raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. N, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Reprezentanta Parchetului depune în scris motivele de recurs spre a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Instanța comunică un exemplar de pe motivele de recurs și apărătorului inculpatului.
Reprezentanta Parchetului arată că susține recursul declarat în cauză, solicitând admiterea acestuia, considerând că soluția pronunțată de Tribunalul Cluj de revocare a măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul și înlocuire a acesteia este neîntemeiată. Învederează instanței că, criticile vizează aspectele avute în vedere de instanța de fond, care a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, stima de care se bucură și care rezultă din faptul că a obținut în trei rânduri mandatul de primar al comunei, considerând că aceste aspecte au înclinat balanța în favoarea inculpatului și astfel nu se poate reține că acesta ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că s-a omis a se reține că în calitatea sa inculpatul a înțeles să încalce cu bună știință atribuțiile legale, iar criteriile personale al inculpatului nu pot reprezenta criterii hotărâtoare în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, acestea nefiind circumstanțe de natură a înlătura pericolul pentru ordinea publică. Referitor la stima de care se bucură inculpatul, apreciază că acest element nu este de natură a înlătura infracțiunea reținută în cauză și nici că durata măsurii arestului preventiv nu se poate reține că s-ar putea transforma în pedeapsă cât timp termenul rezonabil prevăzut de CEDO nu este îndeplinit. Mai mult, raportat la probele administrate în cauză există cel puțin suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune gravă, măsura menținerii arestării preventive fiind justificată și conformă cu dispozițiile art. 5 CEDO.
Solicită a se avea în vedere că prevederile art. 148 lit. f pr.pen. își găsesc aplicabilitatea în cauză raportat la natura și gravitatea faptei, pericolul pentru ordinea publică fiind unul constant.
Constată că instanța de fond a mai avut în vedere și principiul echității, în situația în care în alte cauze cu același obiect inculpații sunt cercetați în stare de libertate, însă consideră că nu se poate face un paralelism între o cauză și alta în lipsa unor comparații obiective a mijloacelor de probă, a elementelor de fapt rezultate din cuprinsul unor dosare, în condițiile în care tot ca un principiu de drept este consacrată și răspunderea personală, instanța de judecată fiind ținută și de limitele cu care a fost sesizată, soluționarea unei cauzei trebuind să se regăsească prin raportare la acestea.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, care a manifestat dispreț față de dispozițiile legale, consideră că temeiul arestării prev. de art. 148 lit. f pr.pen. n-a încetat, fiind incident în cauză, astfel că solicită admiterea recursului și menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului.
Apărătorul inculpatului, analizând recursul declarat în cauză, solicită a se aprecia că este nefondat și a se proceda la respingerea acestuia. În parcurgerea memoriului depus la dosar de reprezentanta Parchetului a constatat că două elementele critice sunt aduse încheierii atacate, respectiv greșita apreciere a circumstanțelor săvârșirii faptei și circumstanța axată pe calitatea inculpatului. Se susține, totodată, că fapta în sine ar trebui să fie suficientă pentru susținerea în continuare a măsurii privative de libertate a inculpatului, însă consideră că toate elementele reținute de către instanța de fond sunt atât judicioase cât și foarte bine argumentate. De asemenea, în temeiul art. 136 alin. 8.pr.pen. se critică elementele legate de antecedența penală, vârsta și fapta, care însă se au în vedere și la momentul luării măsurii arestului preventiv cât și la judecarea pe fond a cauzei.
Apreciază, având în vedere memoriul Parchetului depus la dosar, că este prea mult susținerea că inculpatul ar reprezenta autoritatea publică și că s-a folosit de această calitate pentru săvârșirea infracțiunii, raportat la faptul că infracțiunea de luare de mită are un caracter special, respectiv că dacă inculpatul nu ar fi avut calitate specială cerută de lege nu ar fi existat această încadrare juridică.
De asemenea, constată că în memoriul Parchetului se face referire la afectarea încrederii în autoritățile publice, însă consideră că nu se poate masca pericolul pentru ordinea publică prin faptul că cetățenii s-ar simiți lezați dacă organele de cercetare nu și-ar face datoria, mai ales că organele de cercetare au reacționat repede și astfel s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Chiar dacă fapta dedusă judecății este gravă, inculpatul este arestat de 7 luni, perioadă care a avut un impact asupra psihicului acestuia, solicită a se avea în vedere că nu este vorba de o infracțiune de violență, împotriva patrimoniului și că există infracțiuni precum furtul și înșelăciunea care sunt mai pedepsite.
Consideră că în acest moment nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar argumentul că fapta prezintă pericol social nu este contestat, inculpatul asumându-și vinovăția. Referitor la percepția societății asupra persoanei inculpatului, învederează instanței că la dosarul cauzei există depuse niște liste cu semnături care susțin o anumită poziție, respectiv că nu s-ar simți lezați cetățenii dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. S-a susținut că pericolul pentru ordinea publică ar rezulta din reacția societății, dar solicită a se avea în vedere că semnăturile depuse la dosar aparțin colectivității comunei, care nu s-ar simți lezată dacă inculpatul ar fi liber, gravitatea faptei deduse judecății este una rațională dar fapta a fost recunoscută, cercetarea în cauză a fost finalizată, iar inculpatul este arestat de 7 luni, măsura având caracter atât preventiv cât și de sancționare. Nu crede că politica de corupție se face prin exemplu, pentru că la nivel național există cauze unde pe aceeași politică se au în vedere alte măsuri.
Pentru aceste considerente, pe care de altfel le-a invocat la fiecare termen de judecată, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că i s-a întins o cursă de care nu și-a dat seama, fiind o întâmplare nefericită pe care o regretă. Solicită respingerea recursului și cercetarea în stare de libertate întrucât nu este un pericol pentru ordinea publică și că a încercat să îmbunătățească situația comunei, inclusiv prin atragerea unor investitori ca și Nokia.
CURTEA
Prin încheierea pronunțată în data de 17.01.2007 în cadrul dosarului nr- a Tribunalului Cluj, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b Cod Procedură Penală s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, la data de 26.11.1943 în de,jud. C, prin Incheierea penală 80/C/28.07.2007 a Tribunalului Cluj, și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În temeiul art.145 s C.P.P.-a luat față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței de judecată, până la solutionarea definitivă a cauzei.
Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:
a) să se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) să se prezinte la Postul de Poliție, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de cate ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-au impus inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu părasi localitatea să respecte următoarele obligații:
a) să nu se apropie de persoana vătămată, inculpatul, martorii, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
b) să nu se afle în locuința persoanei vătămate.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta masura arestarii preventive.
În temeiul art.192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate de stat au rămas
în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr. 80/C/28.07.2007 a Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 al. 1 și 2 Cod Penal, rap. la art. 7 al. 1 din 78/2000,reținându-se ca temeiuri ale arestării dispozițiile art. 143.pr.pen. în sensul că există indicii că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală și există presupunerea că inculpatul a comis-o și cele prev. de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că fapta pentru care inculpatul este cercetat este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din modul de comitere a faptei, calitatea pe care o avea inculpatul la data comiterii infracțiunii, rezonanța pe care fapta a generat-o și care constă într-o stare de indignare, dezaprobare și insecuritate socială.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că inculpatul, în calitatea sa de primar și președinte al comisiei de fond funciar, ar fi pretins suma de 18.000 euro, din care a și primit 13.000, pentru a semna procesul verbal de punere în posesie al numitului asupra unui teren în care denunțătorul, avea interes financiar.
În cauză s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, iar prin încheierea penală din data de 23 august 2007 s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, conform dispozițiilor art. 3001, raportat la art. 160/b pr.pen, la primirea dosarului.
Măsura a fost verificată și menținută în mod legal la termenele de judecată din 20.09.2007 și 12.11.2007.
La termenul din 11.12.2007 instanța, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a revocat măsura și a luat față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prin decizia penală nr. 75 8/R/17.12.2007 Curtea de Apel Cluja admis recursul declarat de DNA și verificând legalitatea și temeinicia măsurii a menținut-
Procedând la o nouă verificare, instanța, făcând o analiză formală a probelor de la dosar, fără prejudicierea fondului cauzei, apreciază că la dosar există indicii și probe că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, aceleași indicii conducând la presupunerea că inculpatul a comis-
În ceea ce privește temeiul ce a stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului, impus de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, s-a apreciat că în prezent acesta nu se mai regăsește și nu poate impune privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Potrivit textului de lege mai invocat, arestarea inculpatului se poate dispune în situația în care inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește prima teză a textului, aceasta subzistă fără dubiu, pedeapsa pentru fapta pentru care inculpatul este cercetat este închisoare mai mare de 4 ani.
Cea de a doua teză a literei f de la art.148 Cod Procedură Penală, instanța a apreciat că nu este prezentă în speță, cel puțin la acest moment, în cauză nu există probe că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În literatura de specialitate și practica judiciară în materie, s-au exprimat opinii diferite și contradictorii. În ultima perioadă practica s-a cristalizat, în sensul că s-a conchis că pericolul concret pentru ordinea publică nu poate și nu trebuie confundat cu pericolul social concret al faptei, deși nu poate fi disociat complet de acesta, mai ales în cazul infracțiunilor de pericol, cum este cea de față.
Într-o definiție generică, s-a arătat că ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. Ori așa fiind, s-ar putea afirma că inculpatul prin fapta pentru care este cercetat a atentat tocmai la normala funcționare a instituțiilor statului, contribuind la imaginea negativă de corupție generalizată ce există în acestea.
Revenind însă la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul prin lăsarea sa în libertate, în practica judiciară s-a mai exprimat și opinia că unul din criteriile ce trebuie analizate pentru a demonstra existența acestui pericol se referă la persoana inculpatului. Ținând seama de elementele ce-l caracterizează pe inculpatul, s-a apreciat că acestea conduc univoc la ideea că acesta, liber fiind cercetat, nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel inculpatul este în etate de 64 ani, este bolnav, așa cum rezultă din actele medicale de la filele 188-191, chiar dacă bolile de care suferă nu împiedică executarea măsurii preventive a arestării, nu posedă antecedente penale, aflându-se la prima confruntare cu legea penală. DNA a susținut că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu are relevanță, deoarece el nici măcar nu putea candida pentru funcția de primar, calitate de care s-a folosit la comiterea faptei, dacă ar fi posedat asemenea antecedente, aspect ce nu este real. La momentul la care inculpatul a candidat pentru funcția de primar, acesta ar fi putut poseda antecedente penale atâta timp cât nu avea aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, în speță a celor de la art.64 al. 1 lit.a,b Cod Penal.
În plus, inculpatul se bucură de stima concetățenilor săi, fiind considerat un bun gospodar, context în care a obținut trei mandate de primar, pe timpul cărora a derulat mai multe proiecte pentru îmbunătățirea infrastructurii aflată la dispoziția comunității în fruntea căreia se afla, așa cum reiese din declarația inculpatului.
Nu mai puțin real este și faptul că fenomenul corupției a cunoscut o recrudescență fără margini, țara noastră fiind percepută de mai multe organizații neguvernamentale care acționează pe aceste coordonate, ca cea mai coruptă din Uniunea Europeană, fenomenul corupției fiind generalizat la toate nivelurile decizionale și în toate domeniile de activitate publică. Totuși persoana inculpatului, fapta pentru care este cercetat, modul de comitere al acesteia, funcția pe care o îndeplinea inculpatul și activitățile în legătură cu care s-au realizat acțiunile alternative specifice infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, nu pot să concretizeze un pericol pentru ordinea publică determinat de punerea inculpatului în libertate. Aceasta cu atât mai mult cu cât acesta a fost arestat preventiv după intervenția promptă a organelor de urmărire penală, astfel încât opinia publică a primit satisfacția eficienței reprimării fenomenului infracțional. Inculpatul a fost arestat preventiv timp de circa 6 luni, și chiar dacă nu am putea vorbi despre depășirea unei durate rezonabile a arestării, în concordanță cu criteriile consacrate de jurisprudența CEDO, totuși nu putem accepta ca o măsură preventivă să se transforme în percepția celui prevenit într-o veritabilă pedeapsă.
În ceea ce privește durata arestării preventive, fără implicații sub aspectul noțiunii de termen rezonabil, într-o hotărâre recentă pronunțată de Tribunalul Târgu Mureș, definitivă, nepublicată, în dosar nr. unic - s-a dispus punerea unui inculpat în libertate după un arest preventiv de 3 luni de zile, socotindu-se că rezonanța socială negativă pe care o avea fapta și făptuitorul la data comiterii acesteia este mult diminuată la un interval de timp de 3 luni de zile de la comitere, cu impact direct asupra pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpatului.
Concluzionând, și cumulativ cu aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, ca și criteriu relativ obiectiv de a cuantifica pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpatul lăsat în libertate, nu mai există temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, astfel încât măsura arestării, deși legală nu mai este temeinică, așa că instanța a procedat la revocarea ei, conform art.300/2 rap. la art. 160/b Cod Procedură Penală. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere un principiu general de drept, și anume cel al echității. Ori echitabil este ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate atâta timp cât în numeroase alte cauze, de mare corupție, intens mediatizate, inculpații sunt judecați în stare de libertate, în unele situații fără a se propune măcar arestarea preventivă a acestora de către organele de urmărire penală.
Apărătorul inculpatului a solicitat instanței de judecată în subsidiar verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării, să procedeze cala termenul de judecată din 11.12.2007 și să înlocuiască această măsură cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. S-a apreciat că în condițiile verificării arestării, conf. art.300/2 și art.160/b Cod Procedură Penală, când nu se impune menținerea măsurii arestării, ceea ce atrage implicit revocarea ei, nu se mai poate vorbi de înlocuirea arestării cu altă măsură preventivă, cele două soluții fiind ireconciliante și fundamentate pe temeiuri diferite. Nimic nu poate împiedica însă instanța să ia o asemenea măsură, subsidiară ca și gravitate celei a arestării, mai ales când s-a pus în discuție părților eventualitatea înlocuirii uneia cu alta.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj prin care s-au invocat următoarele:
Soluția instanței de fond este una netemeinică, ea fiind rezultatul unei greșite aprecieri a circumstanțelor care caracterizează fapta comisă și a elementelor definitorii pentru pericolul pentru ordinea publică pe care-l reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel, privitor la persoana inculpatului este de luat în considerare calitatea sa de exponent și reprezentant al comunității locale, într-o astfel de funcție a înțeles să încalce cu bună știință normele legale în schimbul plății unei considerabile sume de bani.
Aspectele vizând lipsa antecedentelor penale sau stima de care se bucură din partea concetățenilor sunt împrejurări ce se anulează prin activitatea infracțională desfășurată.
Nu se poate reține ca temei al punerii în libertate nici împrejurarea că durata de circa 6 luni care s-a scurs din momentul arestării ar constitui un pericol ca aceasta să se transforme într-o veritabilă pedeapsă atâta vreme cât termenul rezonabil impus de Convenția Europeană și dezvoltat in jurisprudența Curții nu s-a împlinit, persistă indiciile grave de vinovăție din partea inculpatului, arestarea fiind conformă cu scopul instituit prin art.5 din Convenția Europeană.
De asemenea, textul art.148 lit.f pr.pen. este unul de aplicabilitate evidentă în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite.
Curtea analizând recursul formulat, motivele exprese invocate în susținerea acestuia, reține următoarele:
Prin încheierea penală nr. 80/C/28.07.2007 a Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 al. 1 și 2 Cod Penal, rap. la art. 7 al. 1 din 78/2000,reținându-se ca temeiuri ale arestării dispozițiile art. 143 pr.pen. în sensul că există indicii că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală și există presupunerea că inculpatul a comis-o și cele prev. de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că fapta pentru care inculpatul este cercetat este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din modul de comitere a faptei, calitatea pe care o avea inculpatul la data comiterii infracțiunii, rezonanța pe care fapta a generat-o și care constă într-o stare de indignare, dezaprobare și insecuritate socială.
Sub aspectul stării de fapt este de consemnat că inculpatul, în calitatea sa de primar și președinte al comisiei de fond funciar, ar fi pretins suma de 18.000 euro, din care a și primit 13.000, pentru a semna procesul verbal de punere în posesie al numitului asupra unui teren în care denunțătorul avea interes financiar.
În cauză s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, iar prin încheierea penală din data de 23 august 2007 s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, conform dispozițiilor art. 3001, raportat la art. 160/b pr.pen, la primirea dosarului.
Măsura a fost verificată și menținută în mod legal la termenele de judecată din 20.09.2007 și 12.11.2007.
La termenul din 11.12.2007 instanța, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a revocat măsura și a luat față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prin decizia penală nr. 75 8/R/17.12.2007 Curtea de Apel Cluja admis recursul declarat de DNA și verificând legalitatea și temeinicia măsurii a menținut-
Procedând la o nouă verificare, instanța, făcând o analiză formală a probelor de la dosar, fără prejudicierea fondului cauzei, a apreciat că la dosar există indicii și probe că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, aceleași indicii conducând la presupunerea că inculpatul a comis-
În ceea ce privește temeiul ce a stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului, impus de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, s-a apreciat că în prezent acesta nu se mai regăsește și nu poate impune privarea în continuare de libertate a inculpatului. În consecință s-a dispus revocarea arestării și luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu obligațiile adiacente menționate.
Raportat la subzistența indiciilor cerute de art. 143.proc.pen. nu sunt de făcut comentarii, au fost evidențiate de instanța de fond, nu au fost contestate. Arestarea inculpatului s-a dispus pentru situația în care inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește prima teză a textului, aceasta subzistă fără dubiu, pedeapsa pentru fapta pentru care inculpatul este cercetat este închisoare mai mare de 4 ani.
Cea de a doua teză a literei f de la art.148 Cod Procedură Penală, instanța de fond a apreciat că nu este prezentă în speță, în cauză nu există probe că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sunt corecte evidențierile că pericolul concret pentru ordinea publică nu poate și nu trebuie confundat cu pericolul social concret al faptei, deși nu poate fi disociat complet de acesta, mai ales în cazul infracțiunilor de pericol.
Într-o definiție generică, ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Analizând însă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul prin lăsarea sa în libertate, aspectele de detaliu se impun a fi prezentate. Ținând seama de elementele ce-l caracterizează pe inculpatul, este de apreciat că acestea conduc univoc la ideea că acesta, liber fiind cercetat, nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel inculpatul este în etate de 64 ani, este bolnav, așa cum rezultă din actele medicale de la filele 188-191, chiar dacă bolile de care suferă nu împiedică executarea măsurii preventive a arestării, nu posedă antecedente penale, aflându-se la prima confruntare cu legea penală (la momentul la care inculpatul a candidat pentru funcția de primar, acesta ar fi putut poseda antecedente penale, atâta timp cât nu avea aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, în speță a celor de la art.64 al. 1 lit.a,b Cod Penal.)
În plus, inculpatul se bucură de stima concetățenilor săi, fiind considerat un bun gospodar, context în care a obținut trei mandate de primar, pe timpul cărora a derulat mai multe proiecte pentru îmbunătățirea infrastructurii aflată la dispoziția comunității în fruntea căreia se afla, aspecte ce rezultă din cuprinsul unor declarații regăsite la dosar, listele cu semnături înaintate de consăteni.
Nu mai puțin real este și faptul că fenomenul corupției a cunoscut o recrudescență fără margini, țara noastră fiind percepută de mai multe organizații neguvernamentale care acționează pe aceste coordonate, ca cea mai coruptă din Uniunea Europeană, fenomenul corupției fiind generalizat la toate nivelurile decizionale și în toate domeniile de activitate publică. Totuși persoana inculpatului, fapta pentru care este cercetat, modul de comitere al acesteia, funcția pe care o îndeplinea inculpatul și activitățile în legătură cu care s-au realizat acțiunile alternative specifice infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, nu pot să concretizeze un pericol pentru ordinea publică determinat de punerea inculpatului în libertate. Aceasta cu atât mai mult cu cât acesta a fost arestat preventiv după intervenția promptă a organelor de urmărire penală, astfel încât opinia publică a primit satisfacția eficienței reprimării fenomenului infracțional. Inculpatul a fost arestat preventiv timp de mai bine de 6 luni și chiar dacă nu putem vorbi despre depășirea unei durate rezonabile a arestării, în concordanță cu criteriile consacrate de jurisprudența CEDO.
Prin prisma celor evidențiate, aspectele ce caracterizează persoana inculpatului ca și criterii relativ obiective de a cuantifica pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpatul lăsat în libertate, se poate evidenția că nu mai există temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, astfel încât măsura arestării, deși legală nu mai este temeinică instanța de fond dispunând luarea unei măsuri preventive mai blânde. Instanța de fond a procedat la revocarea măsurii arestului conform art.300/2 rap. la art. 160/b Cod Procedură Penală deși procesual ar fi avut posibilitatea legală de înlocuire directă a măsurii arestului atâta vreme cât în esență a vorbit de schimbarea temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestului în condițiile art. 139 al.1 proc.pen.
Așadar, în condițiile descrise aspectul punerii în libertate a inculpatului din starea de arest preventiv în care se află constituie o necesitate. Nu pot fi înlăturate în niciun caz aspectele de detaliu vizând aprecierile privitoare la persoana inculpatului, întregul context în care s-a derulat fapta dar mai ales durata mai mare de 6 luni ce s-a scurs din momentul arestării sale.
Dacă pentru început, mai ales în contextul în care organele judiciare din România trebuie să manifeste fermitate față de persoanele care comit fapte ce țin de domeniul corupției, s-a necesitat luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, cu timpul, pe perioada prelungirii acesteia, ecoul faptelor penale pretins comise a fost estompat și se poate ajunge la concluzia că inculpatul nu mai prezintă acel pericol concret pentru ordinea publică inițial ce să necesite privarea sa de libertate.
Consecințele izolării pe o perioadă relativ îndelungată a inculpatului de societate s-au și dovedit că au fost un factor pozitiv atâta vreme cât inculpatul și-a modificat radical pozițiile procesuale, de la starea inițială de reclamare a întinderii unei "curse" până la pozițiile actuale când manifestă regret asupra evenimentelor nefericite petrecute, există o susținere serioasă a sa din partea familiei, cadru în care se necesită a fi astfel reintegrat după timpul de îndepărtare scurs.
Cadrul legal permițând o apreciere din partea instanței de recurs,fiind până la urmă într-un recurs al Parchetului ce vizează și aspectele generale de intrare în legalitate a hotărârii atacate, Curtea constată că împotriva inculpatului, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, se impune a se lua și obligația de a nu exercita funcția de primar în exercitarea căreia a săvârșit fapta. Textul legal incident este art.145 al.1/2 lit.f pen. măsura fiind absolut necesară în contextul derulării pretinselor fapte imputate inculpatului pe care acesta le-ar fi săvârșit în calitatea sa de primar. Obligativitatea aplicării acestei măsuri rezultă și din analiza cadrului legal incident în materie, respectiv art. 71 din Legea nr. 215/2001 republicată, în sensul că,conform al.(1) "Mandatul primarului se supendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunica de îndată de către instanta de judecata prefectului care, prin ordin, constata suspendarea mandatului", aspect ce s-a și îndeplinit în cauză. Al.(2) "Ordinul de suspendare se comunică de îndată primarului", al. (3) "Suspendarea durează până la încetarea situației prevăzute la alin. (1)", așadar fără trimitere la obligația art. 145 al.1/2 lit. f proc.pen. s-ar fi putut discuta asupra unei eventuale reintegrări în funcție.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului în măsura în care nu este arestat în altă cauză, cu menținerea restului dispozițiilor încheierii atacate, soluția procedurală fiind aceea de admitere a recursului pe considerentele art. 385/15 pct. 2 lit. d CX.prc.pen. de casare doar în parte a încheierii atacate cu privire numai la omisiunea impunerii obligației menționate.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cpp admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 17 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj pe care o casează în parte doar cu privire la omisiunea impunerii obligației prev. de art.145 alin.12 lit.f Cpp și în consecință:
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea impune inculpatului, fiul lui și, la data de 26.11.1943 în de,jud. C, și obligația de a nu exercita funcția de primar în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului - dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
