Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 601/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.601/R/2008
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Greoza Gheorghe
JUDECĂTOR: - G - președintele instanței
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent, născut la 20.02.1972, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivare arată că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului și chiar dacă inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, s-a ajuns ulterior la concluzia că viața victimei nu a fost pusă în pericol și s-a dovedit și faptul că incidentul a avut loc în câmp. Mai arată că există contradicții între declarațiile celor doi martori audiați și declarația părții vătămate care arată că aceasta l-a lovit pe inculpat pe când martorii susțin că nu partea vătămată l-a lovit pe inculpat. De asemenea solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a fost sincer recunoscând și regretând fapta, că a fost provocat de victimă, că nu este recidivist, are copii minori care necesită ajutorul său, apreciind că judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că instanța de fond a dispus în mod corect menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat întrucât în speță există atât indicii că inculpatul a comis faptele, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pe deplin dovedit și rezultând din reacția societății în cazul lăsării acestuia în libertate, iar pe de altă parte temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și acestea reclamă menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că are 5 copii minori.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 13 noiembrie 2008 dată de Tribunalul Bihor în baza art.300 raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, ns. la 20.02.1972 în com. Vadu, jud. B, CNP -, deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luată față de acesta prin încheierea nr. 18 din 07.05.2008 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.22/2008.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora reținut că inculpatul a fost arestat la data de 7 mai 2008 prin încheierea nr. 18/2008, în baza căreia s-a emis mandatului de arestare preventivă nr. 22/2008 de către Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat. În speță este îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptei, locul săvârșirii infracțiunii și sentimentul de insecuritate generat de faptă în comunitate.
La stabilirea existenței pericolului concret pentru ordinea publică instanța a avut în vedere existența acelui element de insecuritate în rândul societății, generată de rezonanța socială negativă a faptului că o persoană asupra căreia planează acuzația comiterii unei infracțiuni deosebit de gravă este cercetată în stare de libertate, precum și mijloacele de săvârșire a faptei.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederilor art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiilor art. 5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 13 noiembrie 2008 Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și că a fost provocat de victimă, nu este recidivist, are copii minori care necesită ajutorul său, apreciind astfel că judecarea sa în stare de libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prev. de art. 385/9 Cod procedură penală, se constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului social trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și cele referitoare la faptă, aceasta fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsurii cu o altă măsură preventivă, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, iar în baza art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală combinat cu art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 20.02.1972, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - -
red.dec. jud../27.11.2008
jud.fond
tehnored. dec. GM/2 ex./28.11.2008
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Greoza Gheorghe
