Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIE NR. 620/R/MF
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
dr. - procuror
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de detenție, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului - inculpat să ia legătura cu acesta.
Avocat, pentru recurentul - inculpat și
reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, nici excepții de invocat înaintea acordării cuvântului.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond punerea în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Solicită instanței a se avea în vedere că a trecut aproape un an de zile de la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea și liniștea publică.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, declarat de inculpat, ca nefondat și de menținere a încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere fapta săvârșită de inculpat care împreună cu alți doi inculpați au exercitat acte de violență fizică și psihică asupra părții vătămate minore, în urma căreia aceasta a rămas însărcinată.
Aceste aspecte sunt de natură a duce la concluzia că nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea și liniștea publică.
Recurentul - inculpat -, având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului și punerea în libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, n baza art.300/2 și art.160/ Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, și
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 13 mai 2009, fost înregistrat rechizitoriul nr. 522/P/2008 din 11 mai 2008, prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.197 alin.1, 2 lit. a și alin.3 Cod penal, art.197 alin.1, 2 lit. a și alin.3 Cod penal. cu aplic. art.33 lit.a Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 alin.1, 2 lit. a și alin. 3 Cod penal, art. 26 Cod penal rap.la art.197 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal; G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin.1, 2 lit.a și alin.3 Cod penal, și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal, rap. la art.197 alin.1 și 3 Cod penal.
In fapt, s-a reținut că, în noaptea zilei de 13/14 august 2008, inculpații, și G au întreținut fiecare un raport sexual normal cu minora, în vârstă de 14 ani, prin constrângere fizică și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și exprima voința. Cu această împrejurare, inculpatul Gam ai întreținut, în aceleași condiții, și un raport sexual oral cu victima.
De asemenea, în actul de sesizare, s-a mai reținut că, în data de 25 noiembrie 2008, inculpatul, ajutat fiind de inculpații și, a mai întreținut un raport sexual normal cu minora, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința.
Potrivit art. 160 alin. 1 Cod pr.penală în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în alin. 3 din același text se arată că, în cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea de ședință nr.77/CC/26.11.2008 a Tribunalului Argeș, pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se, în motivarea hotărârii, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, iar inculpatul (dar și ) se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, fapte pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru inculpatul G s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile, prin încheierea de ședință nr.28/CC/22.04.2009, considerându-se că măsura preventivă se impune în raport de disp. art.148 lit.f Cod pr.penală.
Instanța a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Astfel, a apreciat instanța de fond, sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod pr.penală, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni (art 68/1 Cod pr.penală) că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, aceasta rezultând din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.
De asemenea, s-a constatat că își au în continuare aplicabilitate în speța de față dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, inculpații fiind cercetați pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol concret pentru ordinea publică este demonstrată de gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, infracțiunea de viol fiind una cu un grad ridicat de pericol social, rezonanța socială pe care o generează săvârșirea unor astfel de fapte, ceea ce implică cu necesitate, în opinia instanței, o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare, inclusiv prin menținerea în stare de arest a inculpaților.
Gradul de pericol social, a apreciat instanța de fond, subzistă în condițiile în care faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale au fost săvârșite de cei trei inculpați asupra unei părți vătămate minore, asupra căreia au exercitat acte de violență fizică și psihică. S-a mai adaugat faptul că partea vătămată a mai trecut și prin experiența traumatizantă a unei întreruperi de sarcină generată exact de activitatea delictuoasă a celor trei inculpați, dar și faptul că asupra aceleiași părți vătămate inculpații au exercitat acte de amenințare pentru ca aceasta să nu denunțe cele întâmplate. Aceste aspecte sunt de natură să convingă instanța că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar fi oportună în acest moment, în condițiile în care această măsură nu exclude o doză semnificativă de exemplaritate.
Totodată, având în vedere momentul procesual în care se află cauza, s-a considerat de instanța de fond, în acord și cu practica, că interesul public al menținerii ordinii trece înaintea dreptului inculpaților deținuți provizoriu la libertate.
Menținerea stării de arest se impune, a apreciat instanța de fond, și din rațiuni ce țin de buna desfășurare a procesului penal care nu a intrat încă în faza cercetării judecătorești.
Față de cele de mai sus, în baza art.160/b și art.300/2 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații, și
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând punerea sa în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. S-a invocat, totodată, depășirea termenului rezonabil.
Recursul este nefondat.
Inculpatul în cauză a fost arestat preventiv prin încheierea nr.77/CC din 26 noiembrie 2008, Tribunalului Argeș, pe o perioadă de 29 zile, reținându-se în motivare presupusa săvârșire a infracțiunii de complicitate la viol, faptă pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Existența unor "temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunii și riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei măsuri preventive adecvate", a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Kudla Poloniei, apreciind asupra întinderii protecției oferite de convenția menționată și acest fapt a fost avut în vedere și de către instanța care a dispus asupra arestării preventive.
Din examinarea încheierii recurate și a lucrărilor dosarului, rezultă că instanța fondului a aplicat corespunzător prevederile legale ale art.160/b și art.300/2 Cod pr.penală, referitoare la menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului.
In cauză se mențin temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Temeiul de arestare, în speță art.148 lit.f Cod pr.penală, trebuie corelat și cu alte prevederi legale care reglementează desfășurarea procesului penal și anume cel care vizează scopul acesteia și al măsurilor preventive.
In acest sens, potrivit art.1 Cod penal, legea penală apără împotriva infracțiunilor, printre alte valori supreme și întreaga ordine de drept, iar potrivit art.136 Cod pr.penală, măsurile preventive asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată.
Curtea constată, în acord cu argumentele pertinente reținute de prima instanță, că în speță, dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, își găsesc în continuare aplicabilitatea în sensul că, inculpatul este într-adevăr cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Intr-adevăr, pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul (respectiv complicitate la infracțiunea de viol - victima fiind o minoră), de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
La stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Intrucât încheierea atacată este conformă cu dispozițiile legale evocate, motivarea din recursul inculpatului, în sensul că detenția preventivă ar fi depășit termenul rezonabil nu este justificată, în raport de stadiul cauzei, de complexitatea acesteia, de numărul inculpaților implicați și de poziția lor procesuală.
Față de aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 23 martie 1989, în, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
4 noiembrie 2009
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Marius
