Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 621/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PE NALĂ NR. 621/R/MF
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă C de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul - inculpat G, în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale numărul 4043 din 2.10.2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - inculpat G, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Potrivit art.172 alin.7 cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului - inculpat să ia legătura cu acesta.
Avocat -, pentru recurentul - inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat înaintea acordării cuvântului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat -, pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul G, ca nefondat și de menținere a ncheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere fapta comisă de acesta, respectiv faptul că este trimis în judecată pentru trafic de persoane minore.
Recurentul - inculpat G, având ultimul cuvânt potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, n baza art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, iar în baza art.300/2 și art.160/ Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților G și.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 50D/P/2007 al - Biroul Teritorial Argeș, a fost investită cu judecarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpații G și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prev. și ped. de art.13 alin.1,3 din Legea nr.678/2001.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpații G și, veri primari, fără ocupație, s-au hotărât să câștige facil sume de bani prin racolarea unor tinere minore, care datorită vârstei, nivelului de instruire, stării materiale precare, lipsei de experienței de viață, naivității, pot fi induse în eroare și determinate să se prostitueze.
Prin încheierea nr.40/CC/08.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe o perioadă de 29 de zile, iar prin încheierea nr.46/CC/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost menținută prin încheierile ulterioare.
În ceea ce privește starea de arest, tribunalul a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 3002Cod pr.penală, rap. la art.160 Cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art 3002Cod pr.penală rap. la art.160 Cod pr.penală, instanța de fond a reținut că, având în vedere specificul obligațiilor ce decurg de exercitarea acțiunii penale și ținând seama de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești apare necesară, uneori, luarea sau menținerea anumitor măsuri procesuale inclusiv a celor restrictive de libertate.
În speța de față, instanța a apreciat că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților G și.
Astfel, a apreciat instanța de fond, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod pr.penală, existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, acestea rezultând din declarațiile martorilor și ale părților vătămate.
De asemenea, tribunalul a constatat, că în cauză se regăsesc condițiile cerute de art. 148 lit. f Cod pr.penală, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Interpretând dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, prin raportare la normele legii fundamentale dar și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică, raportându-ne la circumstanțele faptei, de o gravitate deosebită ce a implicat folosirea de violențe asupra părților vătămate minore, exploatarea acestora în scopul obținerii de beneficii materiale, la persoana inculpaților și la atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală. Lăsarea în libertate a inculpaților ar avea un impact negativ în societate, vis-a-vis de natura faptelor imputate, mai ales că luarea și mai apoi menținerea unei asemenea măsuri nu exclude o doză semnificativă de exemplaritate.
Măsura arestării, a constatat tribunalul, se mai impune și din motive ce țin de buna desfășurare a procesului penal de față care se află încă în faza cercetării judecătorești, mult îngreunată datorită lipsei la termenele de judecată stabilite, ori a părților vătămate, ori a martorilor din actele de urmărire penală.
Instanța a mai constatat că, cel puțin, inculpatul G nu și-a epuizat potențialul agresiv, iar acest lucru se desprinde din analiza cererilor sale de eliberare sub control judiciar, în cuprinsul cărora acesta a folosit un limbaj violent la adresa părților vătămate, aspect de natură să convingă instanța asupra persistenței pericolului pe care inculpatul îl reprezintă în continuare pentru ordinea publică.
S-a considerat, că starea de arest nu a depășit un termen rezonabil, iar această concluzie a instanței are la bază circumstanțele cauzei deduse judecății de unde se remarcă îndeosebi gravitatea faptelor imputate, dar și dificultățile generate de operațiunea de administrare a materialului probator.
Pentru aceste considerente, instanța a menținut, în baza art. 300/2 și art. 160/b alin.3 Cod pr.penală, starea de arest a inculpaților G și, apreciind, pe cale de consecință, că nu se impune înlocuirea acestei măsuri.
Cu privire la noua cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, înregistrată la data de 23.09.2009, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.1602alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Deși în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă, în raport de motivele ce au determinat arestarea preventivă, și anume aceea că lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Chiar procedura liberării, a apreciat tribunalul, presupune mai multe etape de verificare, în finalul cărora instanța urmează a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată în raport și cu motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
În speța de față, s-a constatat, așadar, că din punct de vedere formal ar fi îndeplinite condițiile referitoare la cuantumul pedepsei însă, la analiza temeiniciei cererii, s-a apreciat că inculpatul este o persoană periculoasă, fapt ce rezultă din natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor în care au fost implicate părți vătămate minore, profitându-se de naivitatea și situația socială nefavorabilă a acestora care provin din familii dezorganizate. S-a mai constatat, în continuare, din partea inculpatului, atitudinea de dispreț față de părțile vătămate, cărora însă legea nu le interzice participarea în procesul penal în această calitate, considerate de acesta drept scursura societății, atitudine de natură să convingă asupra stării de pericol pentru ordinea publică pe care ar reprezenta-o punerea în libertate a inculpatului, fie și sub control judiciar.
Instanța a constatat, că la datele de 27.11.2008, 16.12.1008, 10.03.2009, 21.04.2009, 21.07.2009 s-a mai pronunțat asupra unor astfel de cereri și a apreciat că de la această dată nu au intervenit elemente noi, nu s-a încheiat administrarea probatoriilor, deși s-au întreprins din partea instanței suficiente demersuri, și în plus subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa încât liberarea provizorie a acestora ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal și ar avea un impact negativ în comunitatea de unde provin părțile.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că facultatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie se raportează și la natura infracțiunii presupus a fi comise și la periculozitatea acesteia, instanța a apreciat că în speță inculpatul nu poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, așa încât, cererea cu acest obiect a fost respinsă ca nefondată.
Impotriva încheierii sus-menționate a formulat recurs inculpatul G, susținând că nu mai subzistă în acest moment motivele care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv. A arătat, că sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi liberat provizoriu sub control judiciar.
Recursul este nefondat.
Cu privire la legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a apreciat corect că în speță există probe și indicii temeinice în ceea ce privește vinovăția inculpatului, cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea apreciază că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, față de inculpatul G, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani, iar probele administrate în cauză până la acest moment, constituie probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire pretinsei fapte și urmările produse în urma săvârșirii acesteia.
Instanța constată, de asemenea, că infracțiunea de care se face vinovat inculpatul - trafic de persoane minore - prezintă un grad de periculozitate extrem, mai ales prin consecințele dramatice asupra părților vătămate traficate.
Astfel de infracțiuni au înregistrat o amploare deosebită în ultimul timp, iar acest fenomen infracțional implică cu necesitate o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare, inclusiv prin menținerea în stare de arest a inculpatului.
Așadar, rezonanța socială este mare, iar infracțiunile pretins a fi comise deosebit de grave, astfel încât prin prisma aspectelor menționate anterior se impune în continuare menținerea arestului preventiv a inculpatului.
Constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și invocând aplicarea în cauză a dispozițiilor art.136, art.143 și art.148 lit.f Cod pr.penală, se impune, pe cale de consecință, respingerea recursului ca nefondat.
Sub aspectul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ale cărei temeiuri sunt distincte, față de cele care determină arestarea preventivă, curtea observă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege (art.160/2 și urm. Cod pr.penală), câtă vreme s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite.
Ca atare, încheierea pronunțată de Tribunalul Argeș este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 11 februarie 1983 în municipiul Câmpulung, județul A, domiciliat în aceeași localitate, str.G-ral nr.5, bloc 8,.A,.28, -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
4 noiembrie 2009
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Marius
