Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 622/R/MF
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
dr. - procuror
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat aflat în stare de detenție, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului - inculpat să ia legătura cu acesta.
Avocat, pentru recurentul - inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat înaintea acordării cuvântului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, arată că își întemeiază recursul în baza dispozițiilor art.3859pct.9 cod procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că a trecut un an și zece luni de la data arestării acestuia, cauza nu este una complexă, sunt 7 părți vătămate care au fost citate însă nu s-au prezentat.
Pe de altă parte, arată că în cauză nu se mai impun temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului și nici nu au apărut altele noi, are în întreținere patru copii minori, și nu există temerea că inculpatul lăsat în libertate ar împiedica bunul mers al desfășurării procesului penal.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat și de menținere a încheierii Tribunalului Argeș, ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu s-au modificat și nici nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului.
Trebuie avut în vedere că inculpatul constituie un pericol pentru ordinea publică, consecințele faptei sale, acesta a antrenat în activitatea infracțională și membrii familiei sale, în cauză sunt mai mulți inculpați cercetați, acesta fiind inițiatorul, iar punerea sa în libertate ar conduce la reluarea activității infracționale.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim Cod procedură penală, apreciază că este victima unei înscenări a soției sale, are patru copii minori în întreținere, solicitând punerea în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, în baza art 300/2 și 160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la 25 decembrie 1981, în Găești, județul D, domiciliat în, sat, CNP -, respingându-se, totodată, și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pe fondul cauzei, dispunându-se amânarea acesteia pentru data de 10 noiembrie 2009.
Pentru a dispune, în legătură cu starea de arest, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.47D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș, inculpatul, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.12 al.2 lit.a, art. 13 al.1,3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal, art. 329 al.1 cu aplic.art. 33 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul a racolat prin răpire și lipsire de libertate, în baza unei rezoluții infracționale unice, pe părțile vătămate minore, și, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerșetoriei și a prostituției. De asemenea, s-a mai reținut, că același inculpat le-a determinat în baza unei rezoluții infracționale unice pe părțile vătămate (minora) și să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale în suma de 120.000 euro și 80.000 RON. Totodată, inculpatul a recrutat, împreună cu părinții și frații săi, pe C - persoana cu handicap fizic și l-a răpit în seara de 12.03.2008, în scopul exploatării lui ca cerșetor și s-a asociat împreună cu părinții, frații și lui, asociere în cadrul căreia au săvârșit infracțiuni de trafic de persoane.
Prin încheierea nr.19/CC/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 de zile, reținându-se ca temei al acestei măsuri art.148 lit.f Cod pr. penală.
Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, conform art.3002Cod pr.penală rap. la art.160 Cod pr.penală, a apreciat că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.
Astfel, a apreciat tribunalul, este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 Cod pr.penală, existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, tribunalul a constatat, că în cauză se regăsesc condițiile cerute de art.148 lit.f Cod pr.penală, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a reținut, că prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni ca cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, (trafic de persoane majore și minore, proxenetism), pot provoca o anumită tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie, neîmpărtășind susținerile apărării că astfel de fapte nu prezintă un pericol social sporit.
In continuare, tribunalul menționează, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și pentru valorile sociale ocrotite de aceasta, pericol pus în evidență și de modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise faptele reținute în sarcina acestuia, prin promisiuni fictive de căsătorie, în cazul persoanelor de sex feminin, din care cele mai multe erau minore, la care adaugă și desfășurarea în timp a activității infracționale, numărul mare al persoanelor implicate care fac parte chiar din aceeași familie, implicarea unor persoane minore, scopul urmărit prin săvârșirea acestor infracțiuni - obținerea unor câștiguri care constituie sursele principale ce le asigură venituri substanțiale și fără muncă.
Totodată, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică, tribunalul a apreciat că relevantă este și amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen infracțional, rezonanța negativă a acestui gen de infracțiuni, sentimentul de nesiguranță pe care îl generează în rândul societății civile o eventuală lăsare în libertate a persoanelor cercetate pentru asemenea fapte.
Totodată, susține tribunalul, pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent, constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale sau a influențării părților sau martorilor din cauză, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient.
Cu referire la termenul rezonabil, tribunalul precizează că, chiar dacă arestarea preventivă a inculpatului durează din data de 14.03.2008, totuși nu s-a depășit durata rezonabilă a acesteia. Cu privire la durata rezonabilă a detenției, CEDO a subliniat în jurisprudența sa, că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă raportat, între altele, la circumstanțele fiecărui caz în parte. Or, instanța a apreciat că în activitatea ei de a administra în mod nemijlocit întregul material probator administrat în faza de urmărire penală a întâmpinat dificultăți ce au condus la prelungirea în timp a cauzei, din motive neimputabile tribunalului, având în vedere natura acestei cauze și complexitatea acesteia.
Față de cele de mai sus, în baza art.300/2 și 160/b Cod pr.penală, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, constatând că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, și, în consecință, a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, pe de o parte, că s-a depășit durata arestului preventiv, încălcându-se, astfel, termenul rezonabil, având în vedere că a trecut un an și 10 luni de la data arestării, iar, pe de altă parte, nu se mai impun nici temeiurile inițiale care au determinat arestarea și nici altele noi, urmând a se lua în considerare și faptul că are în întreținere 4 copii minori și nu există temerea că lăsat în libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele de vor urma:
Astfel, cu privire la prima critică invocată, și anume depășirea duratei rezonabile a arestării preventive, curtea constată, la fel ca și tribunalul, că deși a trecut aproape un an și 7 luni de la luarea măsurii arestării preventive, și anume de la data de 14 martie 2008 - nu un an și 10 luni cât susține apărarea -, totuși o atare prelungire în timp a duratei arestării preventive, poate fi justificată prin raportare și la alte criterii în funcție de care este apreciată depășirea termenului rezonabil, reliefate de jurisprudența națională și europeană, cum ar fi complexitatea cauzei, luându-se în considerare că în cauză sunt trimiși în judecată, alături de recurent, alți 6 inculpați, există, de asemenea 7 părți vătămate, cauza fiind amânată de mai multe ori pentru audierea inculpaților, a părților vătămate, a martorilor care nici nu s-au prezentat de fiecare dată la termenele fixate, tribunalul depunând, de fiecare dată, demersuri în baza rolului activ pentru ca activitatea de cercetare judecătorească să se desfășoare în condițiile legii, la aceste termene.
Cu referire la cealaltă critică invocată, vizând faptul că nu mai subzistă pericolul pentru ordinea publică ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nici această critică, în mod just nu a fost primită de tribunal, întrucât prin deosebita gravitate a faptelor reținute în sarcina inculpatului, de trafic de persoane majore și minore, în vederea practicării prostituției și a cerșetoriei pentru obținerea de foloase materiale, așa cum au fost descrise nuanțat de tribunal în considerentele enunțate, și prin eventuala reacție a publicului că organele îndreptățite de lege nu ar acționa suficient de ferm împotriva unor asemenea fapte, dacă inculpatul este pus în libertate - reacție ce poate persista și la acest moment deși a trecut un anumit timp de la data săvârșirii pretinsei activități infracționale -, toate aceste situații sau împrejurări invocate conduc la concluzia că temeiurile inițiale vizând pericolul concret pentru ordinea publică ce au stat la baza arestării, subzistă și în prezent, impunându-se, în consecință, menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă în această cauză, în privința inculpatului.
Totodată, în mod corect tribunalul a constatat, în același timp, că este îndeplinită nu numai condiția prevăzută la art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul existenței unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, dar și cealaltă condiție cumulativă a prevederilor art.143 Cod pr.penală, în sensul că există suficiente probe sau indicii care conduc la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Cât privește celelalte critici invocate, cu referire la împrejurarea că se impune punerea sa în libertate și pentru faptul că are 4 copii minori în întreținere sau că nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, toate aceste aspecte nu pot fi circumscrise obiectului prezentei cauze, care constă în analiza instituției procesuale a menținerii arestării preventive, ce urmează a fi raportate exclusiv, numai la prevederile art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, așa cum corect au fost invocate de tribunal și care nu vizează aceste aspecte din ultima critică invocată.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care-l va obliga, potrivit art.192 alin.2 Cod pr.penală, la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Marius
- - -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/9 noiembrie 2009
Jud.fond
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Marius
