Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 620
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arestare preventivă față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului după datele de stare civilă.
Interpelat fiind inculpatul arată că menține recursul formulat și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate. Prin încheierea recurată instanța de fond a verificat și menținut măsura de arest preventiv față de inculpatul reținând că temeiurile inițiale, respectiv cele prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. În fapt instanța consideră că existența indiciilor temeinice prev. de art. 143 Cod procedură penală justifică menținerea măsurii arestării preventive. Art. 143 Cod procedură penală reglementează doar condițiile reținerii, în schimb arestarea preventivă conform art. 148 Cod procedură penală presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor de la reținere cât și a unor cazuri speciale.Măsura de arest preventiv este cea mai gravă măsură ce poate fi luată față de o persoană. Chiar dacă ar fi întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, măsura nu poate fi menținută atâta timp căt nu sunt întrunite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală. În cauză au apărut elemente noi, deoarece prin încheierea din 30 septembrie 2009, instanța de apel admis criticile apărării și a constatat că expertiza medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei este lovită de nulitate. Expertiza medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei a stat la baza trimiterii inculpatului în judecată. Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2008, Judecătoria Vaslui a reținut că pericolul social a fost dovedit tocmai prin alcoolemia pe care inculpatul o avea în sânge, ori la acest moment singurul mijloc de proba care venea în susținerea acestui fapt a fost anulat. La dosar au rămas doar două probe: rezultatul alcool-test și rezultatul buletinului de analiză toxicologică, probe pe care nici parchetul nu le a avut în vedere la întocmirea rechizitoriului. În concluzie instanța nu putea menține arestarea preventivă și pentru infracțiunea prev. de art. 178 al.3 Cod penal, arestare care fusese dispusă tocmai pentru forma agravantă. Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, apărarea a susținut că în art. 148 lit. f Cod procedură penală legiuitorul, referindu-se la om pedeapsă a închisorii cu o limită mai mare de 4 ani, a instituit un pericol potențial mai mare, care să justifice luarea măsurii preventive. În cauza de față, pericolul potențial a căpătat nota concretă prin individualizarea pedepsei de către instanța de fond. Pedeapsa stabilită inculpatului este mai mică decât limita prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală. S-ar putea pune problema că pedeapsa inculpatului ar putea fi agravată, dar în cauză au declarat apel doar inculpatul și părțile civile -dar cu mențiunea că apelul lor vizează doar latură civilă. Nici a doua condiție a pericolului concret pentru ordinea publică nu este realizată, odată cu trecerea timpului acest pericol s-a estompat, la acesta dată nemaifiind de actualitate. Cât privește termenul rezonabil, a trecut deja un an și o lună de la luarea măsurii, nu 10 luni cum greșit a reținut instanța de apel în încheierea recurată, la acest moment fiind executată aproape din pedeapsă.
Solicită a se avea în vedere că în ultimele două săptămâni inculpatul pierdut două ființe dragi, respectiv tatăl și bunicul și ar dori să fie alături de familia sa.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Vaslui la data de 7.10.2009 este legală și temeinică. Elementul de noutate invocat de apărare cu privire la refacerea expertizei medico-legale a calculului-retroactiv al alcoolemiei, nu poate conduce la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii d arest preventiv nu mai subzistă.Din buletinul de analiză chimică și toxicologică existent la dosar rezultă că inculpatul avea o anumită alcoolemie, chiar dacă parchetul nu și-a întemeiat acuzarea pe acel buletin. Nu se poate aprecia că încadrarea juridică dată faptei va fi alta și că va fi înlăturată agravanta prev. de alin. 3 din art. 178 cod penal.Temeiurile inițiale subzistă și în prezent, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Av. solicitând cuvântul în replică arată că singurul temei avut în vedere la luarea măsurii preventive a fost cel referitor la nivelul alcoolemiei, temi care a fost reținut și în toate încheierile prin care s-a dispus menținerea măsurii.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pentru alături de mama sa care trece printr- grea încercare deoarece a murit tatăl său.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
Curtea,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr- s-a constatat că măsura arestării preventive luată prin Încheierea nr. 26 din data de 18.09.2008 a Judecătoriei Vaslui, mandat de arestare nr. 28/U din 18 septembrie 2008 împotriva inculpatului, fiul lui și, 21.12.1980 în Muntenii de, jud. V -, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Iași, este legală și temeinică.
În baza disp. art. 300 ind.2 raportat la art. 160 ind. b alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Vasluia reținut că prin adresa nr- din 30.06.2009, Judecătoria Vasluia înaintat Tribunalului Vaslui dosarul nr- privind pe inculpatul pentru soluționarea apelului formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.765 din 11.06.2009.
Întrucât față de inculpatul, prin sentința penală nr. 765 din 11.06.2009, s-a dispus menținerea arestării preventive, tribunalul a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Astfel, Tribunalul a reținut că, prin Încheierea nr. 26 din 18.09.2008, dată în dosarul nr- al Judecătoriei Vaslui, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor din culpă faptă prev. și pedepsită de art. 178 Cod penal.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vasluis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor din culpă prev. de art. 178 alin. 2, 3, 5 Cod penal, pe parcursul cercetării judecătorești la fond procedându-se la verificarea, periodic, în termenul prevăzut de art. 160 ind. b Cod procedură penală, a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Prin sentința penală nr. 765/11.06.2009 a Judecătoriei Vaslui, s-au dispus, în latură penală, următoarele:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpat, prin apărător, din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2, 3 și 5 Cod penal, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. 2570/P/2008, în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 5 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 74 alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului .
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 18.09.2008 la zi, inculpatul fiind arestat preventiv prin Încheierea de ședință nr. 26 din data de 18.09.2008, pronunțată de către judecător din cadrul Judecătoriei Vaslui în dosarul nr-, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 28/U/18.09.2008, în prezent inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Iași.
Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului apelant urmează a se face, desigur, numai după finalizarea judecății, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, dar și în fața instanței de fond, pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Cu privire la pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - condiție a arestării preventive prevăzută de disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală - instanța apreciază că acest pericol derivă din împrejurările în care ar fi comisă fapta dedusă judecății, dar și din urmările produse,fiind vorba de o infracțiune care s-a soldat cu un număr de trei victime, comisă pe fondul consumului de băuturi alcoolice (inculpatul avea 1,85 g%o alcoolemie în sânge ) și amploarea acestui fenomen infracțional. Nu se poate susține că nu ar prezenta pericol social fapta săvârșită de către inculpatul în condițiile în care fapta dedusă judecății este o infracțiune din culpă, deoarece unul dintre elementele complexului infracțional, respectiv conducerea în stare de ebrietate, a fost comis cu intenție.
Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului este de actualitate și la acest moment procesual, fiind relevat tocmai de gravitatea faptei și de urmările acestei fapte, importanța valorilor sociale ocrotite de lege, impactul negativ pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului - este vorba despre sentimentul de insecuritate socială cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte, și al fermității aplicării ei, pe de altă parte. în aplicarea legii este un element care poate constitui una din premisele asigurării ordinii de drept și ea poate rezulta și din modul concret în care organele judiciare își îndeplinesc atribuțiile prevăzute de lege.
În considerarea celor arătate nu se poate aprecia că măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil sau că impactul social negativ al faptei presupus a fi comise de către inculpatul s-ar fi atenuat odată cu timpul scurs de la arestarea inculpatului, chiar dacă de la arestarea acestuia a trecut o perioadă de 10 luni. Instanța are în vedere în acest sens și faptul că prezenta cauză are un grad destul de ridicat de complexitate - tocmai în raport de natura faptei reținută în sarcina inculpatului, de împrejurările în care această faptă ar fi fost comisă, de numărul părților civile, de necesitatea de a lămuri cauza sub toate aspectele de fapt, în acest sens acordându-se la judecata pe fond 10 termene de judecată, tocmai în scopul de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă pe care le consideră necesare, tribunalul apreciind în acest context că nu au existat perioade de stagnare a cercetării judecătorești.
De asemenea, chiar dacă nu se poate aprecia că este necesară menținerea stării de arest preventiv pentru ca inculpatul să nu se sustragă de la executarea pedepsei aplicată de către prima instanță - aspect contestat de inculpat prin apărător - tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este o restrângere a libertății persoanei recunoscută de CEDO în scopul bunei desfășurări a procesului penal, subsumată însă respectării riguroase a garanțiilor procesuale recunoscute persoanei acuzate. Luarea unei astfel de măsuri față de o persoană nu este echivalentă cu încălcarea prezumției de nevinovăție, persoana arestată având aceleași drepturi procesuale ca și o persoană cercetată în stare de libertate, nefiindu-i încălcat în nici un fel dreptul la apărare, având posibilitatea de a-și administra probe în dovedirea nevinovăției chiar dacă se află în stare de arest preventiv. În jurisprudența Curții (, 28 octombrie 1994, Murray c- ), se apreciază că faptele ce au dat naștere la bănuielile în legătură cu săvârșirea unei fapte incriminate de normele interne nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație. În considerarea celor arătate, instanța apreciază că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Pentru a se putea lua măsura arestării preventive, condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică este insuficientă, fiind necesar să fie îndeplinită cumulativ și condiția pedepsei închisorii prevăzute de lege, în sensul că, aceasta trebuie să fie mai mare de 4 ani, condiție care este îndeplinită în cauză.
Cu referire la aspectele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii pronunțată de instanța de fond și care vizează, printre altele, modalitatea administrării unor probe și criteriile care au condus la stabilirea pedepsei de 4 ani închisoare, aspecte invocate de inculpat prin apărător, tribunalul a reținut că acestea nu pot fi analizate în cadrul unei sesizări privind verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, ci urmează a fi avute în vedere la soluționarea apelurilor. La acest moment instanța are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă sau nu și dacă ele impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică și apreciind că în interesul bunei desfășurări a procesului penal este necesară, în continuare, privarea de libertate a inculpatului tribunalul a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatul, măsură pe care a menținut-o și care va fi verificată, sub aspectul legalității și al temeiniciei, în termenul prevăzut de disp. art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea Tribunalului pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului promovat inculpatul, prin intermediul apărătorului său ales, a solicitat admiterea recursului și judecarea în stare de libertate. A susținut inculpatul că instanța consideră că existența indiciilor temeinice prev. de art. 143 Cod procedură penală justifică menținerea măsurii arestării preventive, însă acest text de lege reglementează doar condițiile reținerii, în timp ce arestarea preventivă conform art. 148 Cod procedură penală presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor de la reținere, cât și a unor cazuri speciale. Măsura de arest preventiv este cea mai gravă măsură ce poate fi luată față de o persoană, și, chiar dacă ar fi întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, măsura nu poate fi menținută cât timp nu sunt întrunite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Mai susține inculpatul că în cauză au apărut elemente noi, sens în care a invocat încheierea din 30 septembrie 2009 prin care instanța de apel admis criticile apărării și a constatat că expertiza medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei este lovită de nulitate, expertiza medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei fiind cea care a stat la baza trimiterii sale în judecată. Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2008, Judecătoria Vaslui a reținut că pericolul social a fost dovedit tocmai prin alcoolemia pe care el o avea în sânge, ori la acest moment singurul mijloc de probă care venea în susținerea acestui fapt a fost anulat. La dosar au rămas doar două probe: rezultatul alcool-test și rezultatul buletinului de analiză toxicologică, probe pe care nici parchetul nu le a avut în vedere la întocmirea rechizitoriului.
Față de acestea, inculpatul a arătat că instanța nu putea menține arestarea preventivă și pentru infracțiunea prev. de art. 178 al.3 Cod penal, arestare dispusă tocmai pentru forma agravantă.
Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, în art. 148 lit. f Cod procedură penală legiuitorul, referindu-se la o pedeapsă a închisorii cu o limită mai mare de 4 ani, a instituit un pericol potențial mai mare, care să justifice luarea măsurii preventive. În cauză, pericolul potențial a căpătat nota concretă prin individualizarea pedepsei de către instanța de fond, or, pedeapsa care i-a fost aplicată este mai mică decât limita prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Consideră inculpatul că nu este îndeplinită nici a doua condiție a pericolului concret pentru ordinea publică, întrucât, odată cu trecerea timpului, acest pericol s-a estompat, nemaifiind de actualitate. Cât privește termenul rezonabil, a invocat faptul că a trecut deja un an și o lună de la luarea măsurii arestării preventive și nu 10 luni cum greșit a reținut instanța de apel în încheierea recurată, la acest moment fiind executată aproape din pedeapsă.
În plus, inculpatul a solicitat a se avea în vedere că în ultimele două săptămâni pierdut două ființe dragi, respectiv tatăl și bunicul.
Verificând actele și lucrările dosarului penal nr- al Tribunalului Vaslui prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul promovat este nefondat.
Fiind investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, Tribunalul Vasluia procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului și a constatat în mod corect că aceasta este legală și temeinică.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. "f" Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
În cadrul verificărilor impuse la dispozițiile art. 3002Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă de Judecătoria Vaslui prin încheierea de ședință nr. 26 din data de 18.09.2008, reținându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
În luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au avut în vedere probele administrate în cauză, faptul că este vorba despre o infracțiune care s-a soldat cu un număr de trei victime, comisă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în contextul în care inculpatul avea 1,85 g%o alcoolemie în sânge, aspecte care conduc la aprecierea îndeplinirii și la acest moment a condițiilor impuse de art. 143 Cod procedură penală.
Cu prilejul analizei menținerii stării de arest preventiv, instanța nu poate proceda la o argumentație în concret a temeiniciei și legalității fiecăreia dintre probele administrate în această cauză, însă, probatoriul administrat până la acest moment - cercetarea judecătorească în apel nu s-a finalizat - oferă indicii temeinice în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală.
În același timp, în cauză se menține cazul de arestare preventivă a inculpatului prev. de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text.
Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar, pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului continuă să-l prezinte rezultă din analiza datelor oferite de probele administrate în cauză - natura și importanța valorilor sociale lezate, gravitatea faptei și de urmările ei, impactul negativ pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului, care ar atrage sentimentul de insecuritate socială, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și continuă să justifice privarea de libertate a inculpatului, ca o măsură de apărare a ordinii publice și de aducere a acuzaților în fața instanței pentru buna desfășurare a procesului penal.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentale și actuale, cât și de necesitățile asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză.
Pentru considerentele expuse anterior, legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MUNELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECPTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.10.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Dan Anton, Otilia Susanu
