Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 626/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 626/2009
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr- la data de 15.10.2009.
La apelul nominal făcut în cauză de prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin încheierea penală din 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, în baza dispozițiilor art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. pen.
În considerente, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Din probele administrate până în prezent, s-a reținut că rezultă indicii respectiv presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată și pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unei infracțiuni de o gravitate sporită este cercetată în stare de libertate.
Potrivit art. 139 al. 2 Cpp măsura arestării preventive se revocă atunci când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice măsura arestării preventive.
Însă, în cazul de față, la luarea măsurii arestării față de inculpatul au fost respectate toate dispozițiile Cpp incidente în materie, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, nu au dispărut, ci se mențin în continuare.
În raport de cele arătate, în temeiul art.300 ind.2 raportat C.P.P. la art.160/ b C.P.P. instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului, în prezent deținut în A.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând a fi pus în libertate deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu subzistă și în prezent, iar inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen. instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 3 Cod pr. pen. constatăm că temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență gravă, și anume tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal. Se reține că la data de 6.03.2009 i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu o bucată de lemn și apoi cu muchia părții metalice a unui topor, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Raportat la modul în care s-a reținut comiterea faptelor, recunoscut de inculpat, considerăm că soluția instanței de menținere a stării de arest este temeinică.
Atitudinea cooperantă a inculpatului și împrejurarea că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, sunt circumstanțe pe care instanța le va putea valorifica odată cu soluționarea pe fond a cauzei,
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
- fi obligat inculpatul, în baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 15.10.2009 în dosarul nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. /2 ex./21.10.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
