Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 642/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (965/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.642/
Ședința publică de la 28 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat A în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/27.04.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 30 martie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, nu se mai mențin iar temeiurile noi nu au fost evidențiate.
Totodată solicită a se avea în vedere că potrivit jurisprudenței O, se consideră că după trecerea unui anumit interval de timp de la momentul arestării, nu se mai poate prelungii măsura preventivă.
Consideră că inculpatul aflat în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și mai mult menționează că acesta a recunoscut numai că s-a aflat la locul incidentului.
Apreciază că inculpatul nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal, se va prezenta la toate termenele ce se vor acorda.
Menționează că inculpatul are o familie numeroasă al cărei unic întreținător era și care acum se află în mare impas material.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, consideră încheierea din 30 martie 2009 ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere gravitatea faptei comise, precum și modalitatea de comitere a acesteia și mai mult faptul că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă post executorie.
Apreciază că aflat în libertate inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică, avându-se în vedere infracțiunea comisă, lipsa unui loc de muncă și faptul că s-a folosit în comiterea infracțiunii de tâlhărie de un minor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că minorul de care a făcut vorbire reprezentantul parchetului este fiul său și el luat răspunderea asupra sa pentru a nu fi arestat copilul. Arată că din anul 2006 nu a mai comis nici o infracțiune.
Solicită a se avea în vedere că are 7 copii în întreținere, că nu prezintă pericol și că pedeapsa ce i s-a aplicat este pre mare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpat este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 raportat la art.211 alin.1 și 2lit.c și alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, constând în aceea că în data de 5.12.2008, în jurul orei 15.00, în timp ce se aflau pe str. - sector 5, învinuitul asistat de inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate un lanț de aur cu pandantiv în greutate de 12 grame.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și dispunerea continuării cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat, și anume art.26 raportat la art.211 alin.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, constând în aceea că a smuls de la gâtul părții vătămate un lanț din aur cu pandantiv, urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia (într-un loc public și prin contribuția sa, asigurând scăparea inculpatului minor care a sustras lanțul de aur al părții vătămate), precum și circumstanțele personale ale acestuia (neavând loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale). Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent la plata a 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./26.05.2009
05 Iunie 2009
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru, Niculina
