Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (829/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.641/
Ședința publică de la 28 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.292/R/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent, personal, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Recurentului petent, având cuvântul, arată că a depus la dosar toate probele de care dorește a se servii în susținerea recursului.
Arată că a formulat recurs la Judecătoria sectorului 1 și mai apoi la Tribunalul București, unde nu i s-a strigat cauza deși era prezent în sală și consultase dosarul înaintea ședinței de ședință.
Arată că are 291 de dovezi, că de 18 ani se judecă cu aceste persoane, în spatele cărora se află altcineva care a făcut tot felul de interpretări și portițe de a-i scăpa.
Menționează avut curajul să critice parchetul, că a depus petiției la Secția 5 și Primăria sectorului 1.
Arată că are cazierul curat și nu dorește a fi victima acestor persoane, de rea credință, în spatele cărora au stat 3 procurori, numitul, solicită a i se analiza dosarul.
Menționează că se trage de timp și parchetul tergiversează soluționarea cauzei, solicită i se analiza dosarul cu atenție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.
Arată că petentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri definitive.
Petentul, personal, arată că nu dorește a- fi pătat cazierul și ca adevărații vinovați să scape nevinovați.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.59 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, în dosar nr-, s-a respins plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 3.03.1929, CNP -, în contradictoriu cu intimatul, ca neîntemeiată.
In temeiul art. 2781alin.8 lit."a" Cod procedură penală au fost menținute ordonanța cu numărul 14127/P/19.05.2008 și rezoluția 2737/II-2/09.09.2008 emise de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B,
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 3471/II-2/2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B a înaintat spre soluționare plângerea formulată de petentul, prin care acesta a solicitat infirmarea soluției de respingere a plângerii dispusă prin rezoluția nr.l4127/P/2007, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr.l4127/P/2007. Plângerea a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 11.11.2008 sub nr-.
In motivarea plângerii, petentul a criticat activitatea organelor judiciare, referitoare la soluționarea unor dosare penale și civile, în care a fost implicat împreună cu numiții și, evocând activitățile ilegale săvârșite de către aceștia din urmă. Petentul a susținut că cele două persoane menționate au ocupat abuziv o parte din terenul pe care îl deține; de asemenea, acesta a solicitat efectuarea unei anchete corecte, cinstite și legale, în vederea deconspirării ilegalităților comise de intimații și.
Instanța de fond a constatat că, în urma cercetărilor efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 14127/P/2007 s-a dispus, prin ordonanța nr. 14127/P/2007 din data de 19.05.2008, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 100 de lei, față de învinuitul, reținându-se că, față de împrejurările comiterii faptei, aceasta nu prezintă un grad de pericol social al unei infracțiuni, respectiv al infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal.
La data de 11.08.2008 petentul a formulat plângere împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 14127/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, prin rezoluția din data de 09.09.2009 (f 19 ), cu motivarea că în mod corect s-a apreciat că faptele cercetate nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, considerând că s-a stabilit corect cuantumul amenzii aplicate.
Împotriva rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B de respingere a plângerii, petentul a formulat, în condițiile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, plângerea care formează obiectul prezentei cauze.
In soluționarea acestei plângeri, potrivit art. 2781alin. 7. proc. pen. prima instanță a constatat că în data de 16.09.2007 între învinuitul și partea vătămată a izbucnit o altercație datorită neînțelegerilor ce privire la delimitarea proprietăților vecine ale acestora. După cum rezultă din declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu cele ale martorilor și, învinuitul a luat un topor în mână, amenințându-1 pe, fiind însă calmat de fiul său,.
Nici petentul, în calitate de învinuit, și nici fiul acestuia, anterior amintit, nu au negat aspectele relevate în declarațiile martorilor și pârtii vătămate, astfel încât instanța a reținut existența faptei, înlăturând declarațiile primilor doi, din ansamblul probatoriului, datorită subiectivismului manifestat și dedus din relația lor de rudenie.
Insă, pentru ca o faptă să fie considerată infracțiune, prima instanță a apreciat că trebuie să îndeplinească cumulativ condiții statuate de art. 17 din Codul penal: să prezinte pericol social; să fie săvârșită cu vinovăție; să fie prevăzută de legea penală.
Având în vedere aceste dispoziții, instanța de fond a constatat că, față de circumstanțele speței, pericolul social este minim, insuficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune. Astfel, împrejurările producerii faptei, respectiv starea emoțională ridicată a petentului, determinată de divergențele dintre el și partea vătămată, urmarea produsă, respectiv crearea unui prejudiciu minor, de ordin moral, conduita socială a petentului înainte de săvârșirea faptei, dedusă din lipsa vreunei consemnări în cazierul judiciar, converg spre concluzia amintită.
Cu alte cuvinte, fapta săvârșită este lipsită, în concret, de importanță, prin pericolul social minim pe care îl prezintă, iar pentru combaterea ei nu este necesară aplicarea unei pedepse.
Așa fiind, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 181din Codul penal, potrivit cărora "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni".
In ceea ce privește motivele invocate în plângere, instanța a apreciat că acestea nu au putut fi avute în vedere, întrucât nu reprezintă veritabile critici aduse soluției atacate, ci nemulțumiri ale petentului fără consecințe juridice, care, nu pot constitui temeiuri pentru schimbarea soluției procurorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, recurs motivat în scris dar nesusținut oral la termenul de judecată din data de 02. 03. 2009, întrucât recurentul deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță. Acesta a solicitat, în esență, casarea sentinței penale recurate și rejudecând în fond, să se dispună achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 193 Cod penal, arătându-se că nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, arătând că dimpotrivă, intimatul este cel care de ani de zile a săvârșit o serie abuzuri și agresiuni împotriva sa.
Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art. 385/ 6 alin. 3.C.P.P. Tribunalul a apreciat că recursul este nefondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
In mod corect s-a apreciat că petentul a săvârșit fapta cercetată, dar pericolul concret nu evidențiază o periclitare a valorilor sociale ocrotite, față de circumstanțele reținute pericolul social fiind minim, insuficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune. Astfel cum a reținut și instanța de fond, împrejurările producerii faptei, respectiv starea emoțională ridicată a petentului, determinată de divergențele dintre acesta și partea vătămată, urmarea produsă, respectiv crearea unui prejudiciu minor, de ordin moral, conduita socială a petentului înainte de săvârșirea faptei, dedusă din lipsa vreunei consemnări în cazierul judiciar, converg spre concluzia amintită.
Ca urmare, prin decizia penală nr.292/R din 2.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.59 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, în dosar nr-.
A fost obligat recurentul-petent la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs petentul criticând-o pe motiv că la judecata în fond, deși a fost prezent, nu s-a făcut apelul părților că, durata soluționării litigiilor între părți se întinde pe o perioadă de peste 18 ani și că demersurile autorităților nu au fost coerente și imparțiale și au condus la tergiversarea soluționării cauzei sale.
Curtea, analizând hotărârea atacată, constată că sentința penală nr.59 din 21.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, a rămas definitivă prin decizia penală nr.292/R/2.03.2009, pronunțată de Tribunalul București.
Pentru a reține astfel, se au în vedere disp.art.2781alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora împotriva hotărârii de respingere a plângerii, petentul poate formula recurs.
Ca urmare, se constată că în materia plângerii îndreptate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, legiuitorul a recunoscut și reglementat doar două grade de jurisdicție, hotărârea fondului putând fi cenzurată exclusiv în calea de atac a recursului care va devolua întreaga cauză.
În acest context, în baza art.38515pct.1 lit.a teza II Cod procedură penală și art.2781alin.10 Cod procedură penală, noul recurs promovat de petent împotriva hotărârii definitive apare ca fiind inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.292/R din 2.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă petentul recurent la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./16.05.2009
- II. -;
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru, Niculina
