Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 642/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 642/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr. 81/CC din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații-recurenți, și, în stare de arest, asistați de apărători aleși, avocat și avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpaților-recurenți, după ce le-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpaților-recurenți, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea în stare de libertate a inculpaților. Arată că nu s-a stabilit un prejudiciu real al faptei, iar fapta nu a fost premeditată. De asemenea, arată că nu este vorba de un grup organizat, inculpații cunoscându-se datorită faptului că erau vecini de bloc, iar cu privire la infracțiunea de tâlhărie, nu există probe din care să rezulte existența acestei infracțiuni. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpaților în stare de libertate. Precizează că DIICOT a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru a se obține raportul de constare tehnico-științifică, însă inculpații nu ar putea împiedica efectuarea acestuia. De asemenea, s-a solicitat audierea martorilor pentru infracțiunea de tâlhărie, însă pentru această faptă nu a fost începută urmărirea penală. Mai arată că simplul fapt că este vorba de cinci persoane, nu înseamnă că aceste persoane constituie un grup organizat, iar pe de altă parte, infracțiunea de furt cu consecințe deosebit de grave nu este probată. Totodată, arată că infracțiunea de spălare de bani nu există, iar punerea în libertate a inculpaților nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, activitățile inculpaților fiind bine determinate, prejudiciul fiind precizat la 800.000 Ron, pe baza constituirilor de părți civile, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost stabilite și s-au menținut.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și punerea în libertate, arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate și arată că nu sunt probe care să ateste vinovăția sa.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.81/CC din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara.
S-a dispus prelungirea stării de arest a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 16.09.1980, în B jud. B, cu domiciliul în B- -.2. A.20 jud. B, CNP-, în prezent deținut în Arestul IPJ T;, fiul lui și, născut la data de 27.04.1982 în B, jud. B, cu domiciliul în B- -.1.B.31, jud. B, CNP-, în prezent deținut în Arestul IPJ T;, fiul lui și, născut la data de 26.10.1981 în B jud. B, cu domiciliul în B- -.1. D.3, jud. B, CNP-, în prezent deținut în Arestul IPJ T;, fiul lui și, născut la data de 27.08.1982 în B, jud. B, cu domiciliul în B- -1. C.18 jud. B, CNP-, în prezent deținut în Arestul IPJ T;, fiul lui si, născut la data de 07.01.1981 în jud. B, cu domiciliul în B- - 3, Sc. B Ap.10 jud. B, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ T,
cu încă 30 zile, începând cu data de 17.06.2009 până la data de 16.07.2009.
În baza art.139 alin.1 raportat C.P.P. la art.1451a C.P.P. fost respinsă cererea formulată de inculpați prin apărătorii lor privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 10.06.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara a solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpații, și, cu o durată de 30 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, furt cu consecinte deosebit de grave și spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208, 209 alin. 1 lit. a, și alin. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 23 lit. a,c, din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal totul cu aplicarea art. 33 lit. a p, constând în aceea că în perioada 2007 - 2009, împreună cu alte persoane, au constituit, aderat și sprijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani. În perioada analizată acest grup a sustras și a încercat să sustragă prin efracție mai multe seifuri cu bani din bancomate situate în localitatea județul T, loc. jud. B, loc. jud. M, loc. M jud. S, loc. jud. O, loc. jud. B N, loc. jud. B și alte localități din țară. Prejudiciul cauzat părților vătămate Bank, Bank, însumează aproximativ 800.000 lei ron. Banii obținuți din această activitate infracțională au fost spălați prin transferarea prin intermediul diferitelor conturi bancare și achiziții de bunuri imobile prin persoane interpuse, pentru a le ascunde adevărata proveniență.
Organele de urmărire penală au mai arătat că prin încheierea penală nr.35/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de:, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.28/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.29/21.03.2009, față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.30/21.03.2009,față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.31/21.03.2009, pentru o perioadă de 29 de zile,de la data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.
Prin Încheierea nr.37/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a luat măsura arestării preventive față de emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.32/21.03.2009 pentru o perioadă de 29 de zile din data de 21.03.2009 până la data de 18.04.2009.
Prin încheierea nr. 51/CC/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a prelungit măsura arestării preventive fata de toți inculpații cu 30 de zile de la data de 18.04.2009 până la data de 17.05.2009.
S-a reținut că în cauza de la ultima prelungire și până în prezent au fost administrate mai multe probe (aplicări sechestru, audieri martori, reaudierea inculpatului, efectuarea mai multor percheziții informatice, dispunerea efectuării de constatări tehnico-științifice) care se găsesc la dosarul de urmărire penală în vol.12-19.
În final s-a arătat că ținând seama de complexitatea cauzei și necesitatea completării materialului de urmărire penală, se impune prelungirea arestării preventive a inculpaților cu încă 30 de zile, urmând a se efectua următoarele acte procedurale: obținerea raportului de expertiză neuropsihiatrică solicitat de inculpatul, a raportului de constatare tehnico-științifică pe urmele de pilitură, a raportului de constatare tehnico-științifică pe aparatele de la Institutul de Tehnici Înalte, audierea unor martori, obținerea răspunsului de la în raport cu tranzacțiile suspecte ca fiind spălare de bani, obținerea raportului de constatare tehnico-științifică a profilului ADN, prezentarea materialului de urmărire penală.
În opinia organelor de urmărire penală, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică raportat la întregul material de urmărire penală. Astfel, dosarul de urmărire penală privește fapte de o gravitate deosebită, iar lăsarea în libertate a inculpaților cercetați pentru asemenea fapte poate suscita o tulburare a ordinii publice. Pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, și printr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor, cum se întâmplă în cazul infracțiunilor din prezentul dosar și care prin natura, prin modul de săvârșire sau prin frecvența lor, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități. Majoritatea inculpaților au comis în mod repetat acțiuni de sustragere de bunuri în mod organizat, iar unii dintre ei au comis faptele având anterior comise fapte penale pentru care au și fost arestați.
În concluzie, organele de urmărire penală au arătat că în cauză există nu numai motive verosimile de a se bănui că inculpații au săvârșit fapte penale, ci și dovezi certe că lăsarea lor în libertate va determina o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în organele de justiție.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.100/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 12/D/P/2009 emisă la data de 20.03.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, furt cu consecinte deosebit de grave și spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208, 209 alin. 1 lit. a, și alin. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 23 lit. a,c, din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, reținându-se în sarcina inculpaților că în perioada 2007 - 2009, împreună cu alte persoane, au constituit, aderat și sprijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani. În perioada analizată acest grup a sustras și a încercat să sustragă prin efracție mai multe seifuri cu bani din bancomate situate în localitatea județul T, loc. jud. B, loc. jud. M, loc. jud. S, loc. jud. O, loc. jud. B N, loc. jud. B și alte localități din țară. Prejudiciul cauzat părților vătămate Bank, Bank, însumează aproximativ 800.000 lei ron. Banii obținuți din această activitate infracțională au fost spălați prin transferarea prin intermediul diferitelor conturi bancare și achiziții de bunuri imobile prin persoane interpuse, pentru a le ascunde adevărata proveniență..
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpaților, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.35/CC/21.03.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpaților, și, în consecință fiind emise și mandatele de arestare preventivă nr.28-31 din data de 21.03.2009 ale Tribunalului Timiș.
Ulterior, prin încheierea penală nr.37/CC/21.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și față de inculpatul, în privința acestuia fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.32/21.03.2009 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
S-a reținut că este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei, însă, s-a apreciat că în momentul analizei stării de arest a inculpaților, instanța trebuie să țină seama de eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, s-a reținut că Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Examinând dosarul de urmărire penală, Tribunalul Timișa constatat că din datele existente rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte, astfel că s-a constatat că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În acest sens, instanța de fond a observat declarațiile inculpaților, și, care au recunoscut faptul că au încercat să sustragă, prin efracție, banii dintr-un bancomat situat în comuna, jud. B, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de percheziție, rapoartele întocmite de organele de poliție, declarațiile martorilor și în special a martorului, imaginile video, rapoartele de constatare tehnico-științifică, toate acestea confirmând și posibila implicare a inculpaților și în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Or, toate aceste elemente existente la dosarul de urmărire penală, în opinia tribunalului, reprezintă suficiente indicii care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații, și să fie implicați în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.
În condițiile în care prima instanță a apreciat că în prezenta cauză există indicii în legătură cu implicarea inculpaților în posibila săvârșire a unor fapte prevăzute de legea penală, Tribunalul Timișa analizat îndeplinirea celeilalte cerințe prevăzute de art.148 alin.1 lit.f S C.P.P.-a reținut că în momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpați, judecătorul a apreciat că, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei (mai multe persoane împreună, pe timp de noapte, în mod organizat, prin efracție), rezultă cu evidentă că cercetarea acestora în stare de libertate reprezintă un pericol real pentru ordinea publică.
De asemenea, judecătorul a mai considerat că pericolul pentru ordinea publică, pe care lăsarea inculpaților în stare de libertate îl reprezintă, constă ci și în împrejurarea că fapta lor a creat un puternic sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice, referitor la păstrarea și respectarea proprietății, astfel încât prezervarea ordinii publice impune arestarea preventivă a acestora.
Or, analizând actele existente la dosar, tribunalul a constatat că aceste aspecte nu s-au modificat, continuând să justifice privarea de libertate a celor cinci inculpați.
S-a considerat că este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, existând date potrivit cărora cei cinci inculpați este posibil să fie implicați în desfășurarea unor activități infracționale organizate, specializate în sustragerea unor sume mari de bani din bancomate.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de implicarea mai multor persoane în comiterea unor fapte grave referitoare la păstrarea și respectarea dreptului de proprietate, unul dintre drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a celor cinci inculpați, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea acțiuni, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
În acest sens s-a reținut că, așa cum s-a arătat deja anterior în cauză, noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal. Inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, a recunoscut posibilitatea ca, atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă, să se poată dispune privarea de libertate a autorului, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În consecință, raportându-se la datele existente în dosarul de urmărire penală, la numărul persoanelor implicate în activitatea presupus infracțională, la modalitatea în care acestea au acționat, la urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, tribunalul a apreciat că toate aceste împrejurări reprezintă tot atâtea elemente că lăsarea în libertate a inculpaților va contribui doar la sporirea sentimentului de temere și insecuritate pentru ceilalți cetățeni, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că în momentul de față cercetările nu sunt finalizate, probatoriul nu este administrat în întregime, iar poziția inculpaților este contradictorie. În acest context, s-a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate, în momentul de față, ar putea avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, astfel că menținerea lor în arest apare ca fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal, evitându-se astfel riscul intrării în contact a tuturor persoanelor cercetate în prezenta cauză în vederea realizării unei poziții comune.
În ceea ce privește efectuarea de cercetări față de inculpați sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie, tribunalul a constatat că acest aspect nu poate justifica prelungirea măsurii arestului preventiv, și, în consecință, nu va fi avut în vedere, pentru simplul motiv că în prezenta cauză nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru comiterea acestei infracțiuni. Până în momentul de față organele de urmărire penală nu au acționat potrivit dispozițiilor art.238 privind C.P.P. extinderea acțiunii penale și cu privire la alte fapte, astfel încât, în condițiile în care acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare, starea de arest nu poate fi justificată doar sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, în temeiul art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f C.P.P. Tribunalul Timișa admis propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara și a dispus prelungirea arestării preventive a celor cinci inculpați pentru o perioadă de 30 de zile.
În condițiile în care s-a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, tribunalul, pentru aceleași considerente, a respins cererile inculpaților, formulate prin apărătorul lor, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interdicției de a nu părăsi tara.
Împotriva încheierii penale nr.81/CC din 15.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs inculpații, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 17.06.2009, sub nr-. Recursurile nu au fost motivate în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul cetățenilor.
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestora.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu se poate considera că prelungirea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Nu au fost analizate apărările inculpaților cu privire la vinovăția acestora raportat la faptele imputate,existența grupului organizat,existența prejudiciului, deoarece aceste aspecte pot fi puse în discuție la soluționarea acțiunii penale și nu cu ocazia soluționării prelungirii măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași motive a respins și cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.81/CC din 15.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 34515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr. 81/CC din 15.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2009.
pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflat în, semnează
președinte secție,
-
Grefier,
Red. 22.06.2009
Tehnored. 24.06.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Ion
