Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 643/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 643
Ședința publică din data de 1.08.2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frațilescu
JUDECĂTORI: Paul Mihai Frațilescu, Florentin Teișanu Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui si, născută la data de 20 ianuarie 1985, in prezent aflată in Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din data de 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în temeiul art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei,iar in temeiul art. 139 s C.P.P.- respins ca neîntemeiată cererea de revocare a arestării preventive si de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea de domiciliu formulată de inculpată.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta inculpată, personal și asistată din oficiu de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 942/1.08.2008 eliberată de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurenta inculpată aflată in stare de arest.
Avocat pentru recurenta inculpată și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească încheiată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurenta inculpată, susține că aceasta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 17.07.2008 dată de Tribunalul Prahova, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, întrucât din punctul său de vedere această încheiere este nelegală, dat fiind faptul că nu sunt probe sau indicii din care să rezulte să se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei in continuare si mai mult decât atât, s-a depășit termenul rezonabil de 1 an si 6 luni in care se poate judeca o persoană in stare de arest preventiv.
Susține totodată că, martorii au fost audiați, astfel încât nu există temerea că inculpata i-ar putea influența in situația in care ar fi judecată in stare de libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova si pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală si temeinică, întrucât în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva inculpatei măsura arestării preventive impun in continuare privarea de libertate a acesteia.
Solicită totodată, a se avea in vedere si complexitatea cauzei, precum si faptul că dosarul a suferit numeroase amânări datorită împrejurării că inculpații au înțeles să invoce o excepție de neconstituționalitate.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt, susține că este arestată de mai mult de un an de zile, că împotriva sa nu există probe, singura probă fiind o declarație a unui coinculpat, declarație care nu este confirmată de nici o altă probă si solicită să fie judecată in stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Luând în examinare actele și lucrările dosarului constată:
Prin încheierea de ședință din 17.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, s- menținut măsura arestării preventive a inculpaților A (fiul lui și, născut la 04 noiembrie 1980), (fiul lui G și, născut la 05 aprilie 1984), (fiul lui și, născut la 08 septembrie 1986), toți deținuți în Penitenciarul Ploiești și (fiica lui și, născută la 20 ianuarie 1985), deținută în Penitenciarul, conform art.3002rap. la art.160bcod proc. penală.
Prin aceeași încheiere in temeiul art. 139 s C.P.P.-au respins ca neîntemeiate cererile de revocare a arestării preventive si de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea de domiciliu formulate de inculpați.
Pentru a hotărî astfel, s-a motivat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 cod proc. penală, în sensul existenței unor indicii temeinice și probe verosimile pentru a considera că inculpații au comis infracțiunile incriminate prin Legea nr.143/2000 si pentru care au fost trimiși în judecată.
Pe de altă parte, s-a apreciat că sunt întrunite și cerințele cumulative înscrise sub art.148 alin.1 lit.f) din același cod, întrucât infracțiunile imputate sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Atare pericol reiese din modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea acestui gen de infracțiuni, crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membrii ai societății prin posibilitatea de a fi atins dreptul personal nepatrimonial la sănătate, dar și reacția negativă a populației în cazul în care împotriva unor astfel de făptuitori organele abilitate nu reacționează eficient.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs,în termenul legal, inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că această încheiere este nelegală, dat fiind faptul că nu sunt probe sau indicii din care să rezulte să se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei in continuare si mai mult decât atât, s-a depășit termenul rezonabil de 1 an si 6 luni in care se poate judeca o persoană in stare de arest preventiv.
S-a susținut totodată că, martorii au fost audiați, astfel încât nu există temerea că inculpata i-ar putea influența in situația in care ar fi judecată in stare de libertate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova si pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Curtea verificând încheierea atacată in raport de actele si lucrările dosarului, de criticile recurentei inculpate, va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta a fost trimisă în judecată, alături de alți trei inculpați, prin rechizitoriu nr.7/D/P/2007 din 8 iunie 2007 întocmit de -Biroul Teritorial Prahova pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, inițiere, organizare și conducere a unui grup infracțional profilat pe traficul de atari droguri, prev. și ped. de art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000, art.10 din Legea nr.143/2000 și art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplicarea art.33 lit.a cod penal, fapte sancționate cu închisoarea de până la 20 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului unor drepturi.
Prin același act de sesizare s-a disjuns cauza, dispunându-se continuarea separată a cercetărilor față de alți șapte învinuiți puși sub acuzare pentru fapte de același gen, întâmpinându-se dificultăți în administrarea probatoriului, deoarece se sustrag de la urmărirea penală, fiind plecați din țară.
În esență, în sarcina inculpatei s-a reținut că în perioada 2004-2007, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, având reședința pe teritoriul statului spaniol, în orașul Madrid, ar fi traficat cocaină (în modalitatea deținerii), drog de mare risc.
De asemenea, în intervalul respectiv, aceasta ar fi inițiat, organizat și condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional profilat pe același trafic, folosind, în principal, drept cărăuși, cetățeni români, care pentru sume importante în euro ar fi acceptat să plaseze cocaină în mai multe țări din spațiul european, respectiv Spania, Luxemburg, Belgia, Olanda, Suedia, în final, introducând atari droguri și în România.
S-a mai stabilit că după ce mare parte a membrilor rețelei constituite a fost arestată atât în Spania cât și în România (în prezenta cauză), respectiv la începutul lunii martie 2007 recurenta inculpată s-a întors în țară, susținând că a așteptat la domiciliul său pentru a fi citată de autoritățile române în vederea clarificării situației juridice.
Într-adevăr, prin declarațiile date aceasta nu a recunoscut comiterea infracțiunilor ce formează obiectul judecății, relatând activitatea infracțională a coinculpaților A, și, pe primul indicându-l ca fiind liderul rețelei.
Existența faptelor și vinovăția recurentei s-au reținut de către organele de urmărire penală prin coroborarea declarațiilor martorilor, parte cu identitate protejată, ale celorlalți inculpați, proceselor verbale de redare în scris a convorbirilor înregistrate conform art.911și urm. cod proc. penală, precum și a acelora încheiate cu ocazia ridicării drogurilor - mijloace materiale de probă, introduse în țară, respectiv de la inculpatul și predate de martorul protejat.
Arestarea preventivă s-a dispus prin încheierea de ședință nr.10 din 21 martie 2007 Tribunalului Prahova, constatându-se că inculpata se află în situația prev. de art.148 lit.f) cod proc. penală, respectiv există indicii temeinice că ar fi comis infracțiuni sancționate de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura a fost pusă în executare în baza mandatului nr.32/U/2007, fiind deținută pe aceeași dată.
Legalitatea și temeinicia acesteia au fost verificate cu ocazia exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de recurs competentă, urmare căilor de atac ordinare promovate de inculpată, arestarea fiind menținută cu respectarea dispozițiilor art.155 și urm. art.3001, art.3002rap. la art.160bCod proc. Penală.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova ca primă instanță abilitată să judece fondul la data de 11 iunie 2007, formându-se dosarul nr-.
Deși până în prezent s-au luat declarații coinculpaților și a unora din martorii propuși în acuzare, cercetarea judecătorească a întâmpinat serioase dificultăți, printre altele și datorită repetatelor cereri formulate împreună sau succesiv de către coinculpați, în vederea revocării măsurii, precum si în ridicarea excepției de neconstituționalitate a unor dispoziții procedurale ce vizează eventuale nulități ale urmăririi penale (restituirea cauzei la procuror) de către doi inculpați, unul fiind recurenta, determinându-se suspendarea judecății conform art.303 alin.6 cod proc. penală.
Din lucrările dosarului, astfel cum s-a constatat la examinarea cererilor anterioare de către prima instanță și curtea de apel, sesizate cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, nu a rezultat vreo schimbare a situației de fapt reținută prin rechizitoriu, coinculpații și martorii audiați menținându-și declarațiile făcute în cursul urmăririi penale.
Față de considerentele expuse, justificat tribunalul a apreciat că chiar dacă cercetarea judecătorească este în curs de finalizare, iar procedura de soluționare a excepției de neconstituționalitate este condiționată de volumul de activitate al Curții Constituționale, pericolul concret prezentat pentru ordinea publică, inclusiv de recurentă, nu s-a diminuat, impunându-se continuarea privării de libertate, ca necesară atât pentru prevenirea relațiilor sociale privind sănătatea si ordinea publică, cât și împiedicarea acesteia de a zădărnici aflarea adevărului.
Modalitatea de operare, ascendentul asupra celorlalți inculpați și învinuiți, rolul deținut în gruparea infracțională, inițiată, organizată și condusă, acțiunea de grup transfrontalier, vizând siguranța programelor guvernamentale de control asupra drogurilor de mare risc în mai multe state din spațiul european, rezoluția delictuoasă întrerupându-se numai prin arestarea în parte a membrilor acesteia, sunt susținute prin probe concludente administrate în cursul urmăririi penale, majoritatea martori cu identitate protejată, interceptări autorizate ale convorbirilor telefonice, dar și parte dintre inculpați.
Apărările invocate de recurentă, ca și respingerea cererii de audiere martorilor cu identitatea atribuită conform art.861și urm. cod proc. penală, justificat de lipsa mijloacelor tehnice speciale la nivelul instanței, sunt chestiuni ce urmează să fie analizate și apreciate cu ocazia judecării cauzei în fond de instanța sesizată, în condiții de asigurare a garanțiilor procesuale privind dreptul la apărare, neconstituind temeiuri legale în aprecierea oportunității menținerii sau revocării arestării preventive dispuse inițial.
Pe de altă parte, atitudinea procesuală adoptată de recurentă, prin ridicarea unei excepții de neconstituționalitate, la circa 8 luni de la sesizarea instanței, deși a fost asistată de avocat ales începând cu al doilea termen de judecată, privind texte procedurale abrogate, asupra cărora Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, respingând sesizările și mai înaintea audierii ultimilor trei martori, față de care se luaseră măsuri conform art.188 cod proc. penală, formează convingerea că întârzierea judecății reprezintă un risc asumat conștient, interesată fiind în invocarea duratei procedurii prev. de Legea nr.47/1992, inclusiv a suspendării judecății ca temei pentru revocarea arestării preventive.
Curtea observă că nici critica vizând motivarea încheierii atacate nu este întemeiată, cerințele dispozițiilor art.160/b alin.1 și 3 cod proc. penală, fiind îndeplinite deoarece în fundamentarea soluției, judecătorul fondului face trimitere la existența unor probe certe ce determină gradul de pericol concret al lăsării în libertate, determinat de gravitatea și amploarea infracțiunilor comise în grup, sentimentul de insecuritate pentru ceilalți membrii ai comunității, precum și reacția negativă privind activitatea organelor judiciare în cazul unor infracțiuni sancționate de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Este adevărat că asemenea criterii pot fi apreciate ca generale, justificând măsuri preventive și în cazul altor persoane puse în acuzare pentru fapte similare, dar atâta timp cât concluzia la care s-a ajuns este legală și temeinică, datele concrete ce caracterizează pericolul social prezentat de recurentă, au fost complinite de instanța de control judiciar, cu ocazia motivării deciziei pronunțate.
De aceea, neconstatându-se vreo schimbare a temeiurilor de fapt și de drept inițiale ce au determinat arestarea recurentei și menținerea măsurii până în prezent, rezultă că nu există motiv legal pentru revocarea acesteia, în sensul art.160balin.2 rap. la art.1401cod proc. penală.
Față de aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul în temeiul art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, iar inculpata va fi obligată să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpata, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din data de 17.07. 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției in contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1.08. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Paul Mihai Frațilescu, Florentin Teișanu Gabriela
-
GREFIER,
Red./.
4 ex./4.08.2008
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrațilescuJudecători:Paul Mihai Frațilescu, Florentin Teișanu Gabriela
