Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 651/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 651/R/2008
Ședința publică din 05 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata împotriva Încheierii penale din 03 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpata, întrebată fiind, arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se constate că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei. Prima instanță a avut în vedere următoarele argumente când a dispus menținerea măsurii arestării preventive și anume: infracțiunile comise aduc atingere valorilor ocrotite de legea penală, faptele au avut un impact social deosebit și ar întreține climatul infracțional și că interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatei de a fi pusă în libertate. Se are în vedere pericolul social și nu pericolul public, ori în acest moment se poate analiza numai pericolul public, care nu este același lucru cu pericolul social. În speță, acest pericol public nu există. Solicită a se avea în vedere jurisprudența CEDO și decizia nr.1142/2006 a ÎCCJ în care se arată că măsura arestării preventive funcționează ca un mijloc de prevenție sau de înlăturare a unor situații de natură să pună în pericol desfășurarea procesului penal. Pentru a vedea dacă există sau nu pericol public, trebuie să vedem cum ar influența inculpata desfășurarea procesului penal dacă ar fi lăsată în libertate. Aceasta a fost sinceră și a colaborat cu organele de anchetă, astfel că se poate trage concluzia că inculpata nu a obstrucționat în nici un fel desfășurarea procesului penal, ci chiar a avut consecințe benefice asupra acestuia. Conform practicii CEDO (cazul Letellier contra Franței), elementele care justifică arestul preventiv nu trebuie avute în vedere de o manieră pur abstractă a infracțiunilor. Din probe rezultă că inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică și ca atare, nu se justifică menținerea măsurii arestului preventiv pe durata procesului penal. În cauză sunt trimiși în judecată un număr de 125 inculpați, însă numai inculpata se află în arest preventiv. Dacă este pericol public, atunci este pentru toți, iar dacă nu este, atunci și inculpata trebuie judecată în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere și starea de sănătate precară a inculpatei și faptul că aceasta are un copil minor în întreținere. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatei.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Prima instanță a statuat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu au încetat să existe, că subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatei. Tribunalul Maramureșa făcut o analiză judicioasă și corectă a materialului de urmărire penală. Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f pr.pen. raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, dar și raportat la pericolul pentru ordinea publică pe care faptele inculpatei îl reprezintă. Întreaga activitate infracțională a fost inițiată și pusă la punct de inculpată, care a reușit să angreneze un număr mare de persoane în fraudarea examenului de bacalaureat. Instanța de fond, la acest moment procesual, a fost în măsură să analizeze indiciile temeinice care să confirme presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele. Criticile sub acest aspect nu au suport probatoriu în conținutul materialului de urmărire penală. S-a arătat în apărare, atitudinea sinceră a inculpatei, însă solicită a se avea în vedere că aceasta a survenit la 1 lună și J de la data arestării, când inculpata a realizat care sunt consecințele activității desfășurate. În ce privește starea de sănătate a inculpatei, arată că la dosar există expertiza medico-legală care arată că inculpata poate fi tratată în rețeaua sanitară a DGP. Analizând materialul de urmărire penală și procedura în care ne aflăm, solicită a se constata că temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. subzistă, are suport probatoriu, astfel încât recursul inculpatei este nefondat, solicitând a fi respins și a fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatei, în replică, arată că nu este reală susținerea reprezentantei Parchetului că întreaga activitate infracțională a fost pusă la cale de inculpată. Din rechizitoriul întocmit de Parchet rezultă cine a pus la cale această activitate și anume faptul că elevii au intrat în criză și au cerut ajutorul pentru examenul de bacalaureat. S-a mai arătat că punerea în libertate a inculpatei ar crea dezordine, însă solicită a se avea în vedere că și alt inculpat a fost pus în libertate și nu s-a creat nicio dezordine. Nu este reală nici susținerea că inculpata a recunoscut la doar 1 lună și J de la arestare comiterea faptei, ci aceasta a recunoscut chiar în ziua când s-a dispus arestarea preventivă la Tribunalul Maramureș.
Reprezentanta Parchetului, în replică, arată că s-a cerut ajutorul de către elevi, însă acest ajutor nu a constat în activitatea de pregătire a elevilor, ci ajutorul a fost dat contra unor sume importante de bani.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, are o stare de sănătate foarte precară și are un copil minor în întreținere, care are nevoie de prezența sa. Totodată, arată că va respecta toate măsurile impuse de instanță și nu va influența bunul mers al procesului penal.
CURTEA
Prin încheierea penală din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art. 3001Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 11.05.1976 în S M, județul M, CNP -, aflată în Arestul C, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 257.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prev. de art. 255.pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și în consecință a menținut arestarea preventivă a acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 76/P/2008 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluja trimis în judecată, alături de alți 124 de inculpați, și pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prev. de art. 255 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acesteia că în cursul sesiunii de bacalaureat iunie 2008 pretins de la elevii claselor finale în număr de 113 suma de 1.000 lei de la fiecare, în mod direct sau prin intermediul coinculpatei pentru ca, prin afirmarea influenței de care se bucură asupra membrilor comisiei de examen să-i determine pe aceștia să le înlesnească celor 113 elevi promovarea examenului de bacalaureat, și tot în acest context a promis numitului - vicepreședinte al comisiei de bacalaureat, foloase materiale concretizate în plata contraserviciilor de cazare de care acesta a beneficiat pe perioada sesiunii de bacalaureat pentru a îndeplini defectuos îndatoririle cu care acesta a fost desemnat în respectiv comisie.
Pe parcursul urmăririi penale s-a luat față de inculpata măsura arestării preventive prin Încheierea penală nr. 40/C/10.07.2008 emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 23/2008 de către Tribunalul Cluj - Secția penală, măsura preventivă fiind prelungită succesiv, ultima prelungire fiind valabilă până la data de 5 noiembrie 2008.
Cauza a fost repartizată aleatoriu iar primul termen de judecată a fost stabilit la data de 02 decembrie 2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 160 din Codul d e procedură penală instanța este obligată la primirea dosarului și înainte de expirarea duratei arestării preventive a inculpatei să verifice legalitatea și temeinicia acestei măsuri, urmând a proceda în conformitate cu dispozițiile art. 300 ind. 1 din Codul d e procedură penală.
Verificând din oficiu, în baza textelor legale mai sus enunțate, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei, tribunalul a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat în prezenta cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de această inculpată, continuă să subziste.
Sub acest aspect instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 139 din Codul d e procedură penală măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatei, iar față de probațiunea administrată până în acest moment, se trage concluzia că nu există date care să conducă la ideea că măsura arestării preventive dispuse față de inculpata a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, față de această inculpată continuă să fie aplicabile dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare respectiv, natura infracțiunilor, gradul de complexitate al acestora, numărul mare de persoane implicate, circumstanțele personale ale inculpatei.
În acest sens s-a reținut că, infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata aduc atingere unora din valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, că au avut un impact social deosebit și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional, fără o ripostă fermă a societății, și ar crea impresia făptuitorilor că pot persista în sfidarea legii, fapt care ar scădea încrederea populației în capacitatea de ripostă a justiției și în protecția statului.
Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luând în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Cum instanța are obligația de a veghea la asigurarea unui just echilibru între măsura privării de libertate și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului precum și din consecințele acesteia, tribunalul a apreciat că în condițiile speței și la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatei de a fi pusă în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatei.
În motivele de recurs inculpata prin apărătorul ales al acesteia, a arătat că prima instanță a avut în vedere când a dispus menținerea stării de arest a inculpatei, că infracțiunile comise aduc atingere valorilor ocrotite de legea penală, că faptele au avut un impact negativ și că interesul general primează în raport cu interesul inculpatei de a fi pusă în libertate, însă s-a avut în vedere doar pericolul social al infracțiunilor nu și pericolul public care în prezenta cauză nu există, întrucât inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și nu poate influența mersul procesului.
Conform practicii CEDO elementele care justifică arestarea preventivă nu trebuie avute în vedere de o manieră abstractă.
Inculpata a mai solicitat să se aibă în vedere și starea sa de sănătate precară și de faptul că are un copil minor în întreținere.
Recursul formulat de inculpată urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin încheierea penală nr.40 din 10 iulie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pentru o perioadă de 29 zile în baza art.148 lit.f pr.pen.
Această măsură a fost prelungită de mai multe ori și menținută prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Ulterior, prin rechizitoriul întocmit de DNA Serviciul Teritorial Cluj, la data de 30.10.2008 inculpata a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență prev.de art.257 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și dare de mită prev.de art.255 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.
S-a reținut în sarcina inculpatei că în cursul sesiunii de bacalaureat din luna iunie 2008, a pretins de la elevii claselor finale în număr de 113 suma de câte 1.000 lei, în mod direct sau prin intermediul inculpatei pentru ca prin afirmarea influenței de care se bucura asupra membrilor comisiei de examen, să determine pe aceștia să le înlesnească celor 113 elevi promovarea examenului de bacalaureat și tot în acest context a promis numitului, vicepreședinte al Comisiei de bacalaureat foloase materiale concretizate în plata contraserviciilor de cazare de care acesta a beneficiat, pe perioada sesiunii de bacalaureat pentru a-și îndeplini în mod defectuos îndatoririle pentru care acesta a fost desemnat în comisia de examen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, care după primirea dosarului prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 3.11.2008, s-a pronunțat în baza art.3001pr.pen. asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând că aceasta este legală și temeinică, sens în care a fost menținută.
În considerentele acestei încheieri s-a reținut că infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată aduc atingere unora din valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, că au avut un impact social deosebit și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional, fără o ripostă fermă a societății și ar crea impresia făptuitorilor că pot persista in sfidarea legii, fapt care ar scădea încrederea populației în capacitatea de ripostă a justiției și în protecția statului.
Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luând în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Potrivit art.139 al.35pr.pen. măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art.136 alin.1 lit.b și c respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o altă măsură preventivă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- măsura preventivă să fie luată în conformitate cu dispozițiile legale
- temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv s-au schimbat.
Legea nu precizează ce temeiuri trebuie avute în vedere atunci când se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.
În această situație este vorba de o apreciere subiectivă, care ar trebui să aibă în vedere următoarele elemente:
Probele administrate, gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatei, pericolul concret prezentat de aceasta pentru ordinea publică, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatei, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile comise, mediul social din care provine inculpata, timpul scurs de la luarea măsurii arestării, persoana inculpatei, vârsta acesteia, antecedentele penale și starea sa de sănătate.
Referitor la gradul de pericol social pe care l-ar prezenta inculpata, apreciem că dacă la momentul luării măsurii arestării preventive acest pericol a existat, trecerea timpului a dus la diminuarea acestuia.
Inculpata nu are antecedente penale, este tânără, are probleme de sănătate, și un copil minor în întreținere.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, referitor la pericolul pentru ordinea publică a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea unor anumite infracțiuni, pot să succinte o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În circumstanțe excepționale acest element poate fi avut în vedere în lumina prevederilor convenției, în tot cazul, în măsura în care dreptul intern recunoaște, noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune.
Totuși un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.
În afară de aceasta, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, continuarea detenției nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Așa cum s-a arătat mai sus inculpata a fost trimisă în judecată alături de alți 124 de inculpați sens în care o fază a procesului penal a fost finalizată, urmând să înceapă judecata pe fond a cauzei cu audierea tuturor inculpaților, care la numărul mare al acestora ar putea să se desfășoare pe o perioadă îndelungată de timp iar menținerea stării de arest a inculpatei pe toată această perioadă nu se justifică.
Având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, că inculpata a fost trimisă în judecată alături de alți 124 inculpați, care trebuie audiați la instanța de fond, iar cercetarea judecătorească s-ar putea desfășura pe o perioadă îndelungată de timp, care nu justifică menținerea în continuare a stării de arest a inculpatei, că aceasta a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar până în prezent a făcut declarații complete care au dus la identificarea altor făptuitori, că aceasta este tânără, nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere, că are probleme de sănătate, așa cum rezultă din actele medico-legale existente la dosar și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă, în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. urmează să fie admis recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii penale din 3.11.2008 dată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, care va fi casată în întregime și rejudecând cauza în baza art.3001pr.pen. rap.la art.139 pr.pen. urmează să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev.de art.1451pr.pen.
In baza art.1451al.2 pr.pen. rap.la art.145 al.11și art.145 al.12pr.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpata urmează să respecte următoarele obligații.
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată
b) să se prezinte la Poliția SMc onform programului de supraveghere stabilit de către aceasta, sau ori de câte ori este chemată
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
e) să nu se apropie de inculpații din prezenta cauză, și să nu comunice cu acestia direct sau indirect.
Urmează să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă aceasta nu este arestată în altă cauză.
Se va atrage atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau obligațiilor menționate mai sus, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Potrivit art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. admite recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 11.05.1976 în S M, județul M,.în SMP -ța 1 - 1918.7,.16, CNP -, deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 3 noiembrie 2008, dată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează, în întregime și:
Rejudecând cauza, în baza art. 300/1 Cod proc.penală, raportat la art. 139 Cod proc.penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 ind.1 Cod proc.penală.
In baza art. 145 ind.1 al.2 Cod proc.penală, raportat la art. 145 al.1 ind. 1 si art. 145 al.1 ind.2 Cod proc.penală, pe durata masurii obligării de a nu părăsi țara, impune inculpatei să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată
b) să se prezinte la Poliția SMc onform programului de supraveghere stabilit de către aceasta, sau ori de câte ori este chemată
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
e) să nu se apropie de inculpații din prezenta cauză, și să nu comunice cu acestia direct sau indirect.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Atrage atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor de mai sus, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare suportate de stat in recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
13.11.08/3 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
