Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 655/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 655
Ședința publică din 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
*
GREFIER -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - - legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest, asistat de av. ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului cu privire la soluția de menținere a stării de arest a inculpatului. A susținut că recurentul-inculpat nu prezintă pericol social. În susținerea afirmației sale, a invocat faptul că, dacă recurentul ar fi prezentat pericol social, s-ar fi disjuns cauza cu privire la acesta. A arătat că la data punerii în libertate a celorlalți inculpați din cauza de față, inculpatului nu i s-a aplicat aceeași soluție întrucât acesta se afla în executarea unui alt mandat de arestare, de 4 ani închisoare, care între timp a fost executat. Apărătorul a solicitat ca instanța de recurs să aplice inculpatului același tratament ca și celorlalți, care au fost puși în libertate, unii dintre aceștia - funcționari bancari - exercitându-și în continuare atribuțiile de serviciu. Apărătorul a insistat asupra faptului că inculpatul nu a constituit singur grupul respectiv și nu a desfășurat activitatea infracțională de unul singur, astfel încât este incorect să beneficieze de alt tratament decât ceilalți inculpați; a solicitat egalitate de tratament pentru toți inculpații din speța de față și a invocat faptul că inculpatului - aflat în stare de deținere - i se îngrădește astfel dreptul la apărare, posibilitatea de a-și administra probatorii în apărare. Pe de altă parte, apărătorul a invocat și termenul rezonabil al arestării, prevăzut de legea penală, care, în accepțiunea acestuia, va fi cu mult depășit, având în vedere faptul că nu s-a procedat la audierea părților iar cauza este de o complexitate deosebită. Apărătorul a insistat din nou asupra faptului că inculpatul nu prezintă un pericol social mai mare decât ceilalți inculpați, invocând prezumția de nevinovăție, care operează în mod egal pentru toți. Față de cele susținute, a solicitat în final admiterea recursului întrucât temeiurile avute în vedere inițial au încetat și punerea de îndată în libertate a acestuia.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii de ședință recurate, motivat de faptul că temeiurile avute în vedere inițial, nu au încetat și nu au apărut elemente noi ca să justifice înlăturarea măsurii. A susținut că art.148 lit.f subzistă, inculpatul fiind cercetat pentru fapte deosebit de grave, lăsarea sa în libertate prezentând un pericol pentru ordinea publică, având în vedere numărul de acte infracționale comise și prejudiciul cauzat; a solicitat a se avea în vedere și faptul că prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta ar putea influența în mod negativ administrarea de probatorii, precum și faptul că acesta are antecedente penale iar anterior s-a sustras de la cercetarea penală în altă cauză. De asemenea, a susținut că nu poate fi invocată egalitatea de tratament, față de faptul că inculpatul posedă antecedente penale, pentru aceeași infracțiune de înșelăciune. A apreciat că nici nedisjungerea cauzei față de inculpații - funcționari bancari nu constituie un motiv obiectiv de recurs. În ce privește termenul rezonabil al arestării, reprezentantul parchetului a susținut că arestarea inculpatului este conformă scopului prev.de art.5 CEDO.
Av., pentru recurentul-inculpat, în replică, a susținut că prejudiciul urmează a se stabili conform actelor contabile, iar apoi va fi împărțit în funcție de contribuția fiecărui inculpat la comiterea sa. A susținut că inculpatul a fost "rupt" de grupul infracțional, cu toate că toți inculpații au fost trimiși în judecată pentru aceleași fapte. În ce privește antecedentele penale ale inculpatului, apărătorul a susținut că în cauză sunt "și alți inculpați cu probleme".
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că a fost reținut în mod abuziv, cu scopul de "a nu denigra 6 bănci". A solicitat a se analiza declarațiile numiților, și - funcționari bancari care lucrează și în prezent, prima dintre aceștia declarând că se lucra la creditele respective înainte de a-l cunoaște pe inculpatul. A apreciat că ceilalți inculpați au fost puși în libertate "pentru a beneficia de noul Cod de pr. penală care spune că după 6 luni cei cercetați vor fi lăsați liberi". A mai arătat că la "10.08. au fost trimise 10 credite" și că "în 2 și 22 denunțat și a dorit să rămână în arest pentru a se face confruntări". A solicitat punerea în libertate.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 oct.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art. 300/2 pr.penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că măsura arestării preventive a fost luată prin încheierea din data de 23.01.2008 a Tribunalului Bacău în temeiul art.148 lit.f Cod pr.penală, la acel moment avându-se în vedere că pedeapsa este mai mare de 4 ani pentru fiecare infracțiune pentru care inculpatul este trimis în judecată, relațiile sociale vizate, numărul de acte materiale și persoana inculpatului. De asemenea, instanța a constatat că de la termenul anterior la care s-a verificat legalitatea menținerii stării de arest preventiv, nu au apărut elemente noi care să schimbe aceste criterii care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
De asemenea, măsura se justifică și în temeiul art.5 alin.1 lit.c din CEDO care legitimează o arestare provizorie a unui inculpat în prezența unor suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unor noi infracțiuni.
Referitor la termenul rezonabil invocat de inculpat, instanța constată că deși din data de 23.01.2008 și până astăzi, 23.10.2008 au trecut 9 luni, față de complexitatea cauzei, numărul mare de acte materiale, numărul mare de inculpați, a apreciat că nu este depășit în acest moment termenul rezonabil, dar urmează a fi avut în vedere în perioada imediat următoare, pe măsură ce se va proceda la audieri și dacă se vor schimba criteriile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii a declarat recurs la pronunțare inculpatul.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător inculpatul a invocat următoarele motive:
Recurentul-inculpat nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, așa încât nu s-a disjuns cauza față de acesta. La data punerii în libertate a celorlalți inculpați, inculpatul se afla în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, acesta fiind motivul pentru care a rămas în stare de arest. Având în vedere faptul că acesta a executat mandatul, și pentru egalitate de tratament, se impune punerea în libertate a inculpatului. Termenul rezonabil al arestării trebuie respectat, acesta fiind un alt motiv de punere în libertate.
Verificând încheierea pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Prin încheierea din 23 ian. 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, instanța reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 al.1 lit.f pr.penală.
În cursul urmăririi penale măsura preventivă a fost prelungită, iar după sesizarea instanței de judecată prin rechizitor, legalitatea și temeinicia acesteia a fost verificată periodic, fiind menținută.
La termenul de judecată din 23 octombrie 2008, din oficiu instanța a pus în discuție necesitatea solicitării telefonice de la Penitenciarul Bacăua unor relații pentru a se comunica dacă inculpatul mai are de executat o altă pedeapsă, situație consemnată în preambulul încheierii.
Din împrejurarea că aceste relații s-au solicitat telefonic, rezultă fără echivoc că instanța a apreciat că ele prezintă relevanță la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, verificare ce s-a făcut la termenul de judecată menționat.
În încheiere s-a consemnat că după terminarea dezbaterilor, Penitenciarul a comunicat că în prezent inculpatul se află în executarea unei pedepse de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați.
Este de remarcat însă că rezultatul acestei verificări nu a fost pus în discuția părților și nici instanța nu l-a analizat, deși așa cum s-a menționat necesitatea acestora a fost pusă în discuție din oficiu, ceea ce ar conduce la concluzia că această cerere nu era nici pertinentă și nici utilă cauzei.
În realitate însă, pentru garantarea efectivă a dreptului la apărare și la proces echitabil, instanța avea obligația de a pune în discuție conținutul acestei comunicări înainte de a se pronunța asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, astfel în concluziile puse personal și prin apărător, inculpatul să le fi avut în vedere.
În același timp, instanța avea obligația de a analiza această probă și în măsura în care aprecia că aceasta nu are relevanță asupra detenției provizorii, să-și motiveze opinia, având în vedere că în prezent inculpatul este privat de libertate ca urmare a executării unei pedepse cu închisoarea, aplicată printr-o hotărâre definitivă.
Acest motiv constituie cazul de casare prevăzută de art.385/9 pct.10 pr.penală, constatat în condițiile art.385/6 al.3 pr.penală, având în vedere că încheierea este supusă numai recursului.
Din considerentele arătate, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.penală, se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa în parte încheierea recurată, numai în ce privește menținerea stării de arest a recurentului-inculpat și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca motivele invocate de inculpat să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată numai în ceea ce privește menținerea stării de arest a recurentului-inculpat și trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect aceleiași instanțe.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 al.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2007, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înc.
Red.dec. recurs -
Tehnored, - 3 ex.
27/27.10.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Valerica Niculina
