Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 657/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 657
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Anti Silviu, Mengoni Arin Alexandru Vadana
-
- -- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bacău legal reprezentat
prin - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la reluarea ședinței de judecată, a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Fiind întrebat de instanță, recurentul inculpat a răspuns că își menține recursul declarat în cauză.
Recurentul inculpat prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea acestuia în stare de libertate. Apreciază că motivele arestării s-au schimbat. Când a fost arestat s-a avut în vedere că prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și că ar crea o stare de neliniște, dar așa cum a mai spus, situația s-a schimbat. Este arestat de circa 9 luni, termenul rezonabil a fost depășit și ecoul faptelor sale nu mai există în rândul opiniei publice. Tribunalul, în motivarea sa, a avut în vedere că infracțiunile cercetate sunt grave iar la nivel de țară acestea sunt în număr mare. Ori el, nu prezintă pericol social concret așa cum prevăd dispozițiile din cod. Toate aceste susțineri trebuie dovedite dar ele nu mai subzistă. Sub aspectul cuantumului maxim al pedepselor acestea ar fi de 12 ani și respectiv 6 ani, ori fiind vorbă de tentativă pedeapsa se reduce și având în vedere și circumstanțele personale ar putea ajunge la 3 ani și atunci nu se mai impune menținerea stării de arest.
În cauză au fost audiați martorii, urmează a se efectua o expertiză a convorbirilor telefonice dar nu există posibilitatea alterării acestei probe.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că are un copil în întreținere, are credite la bancă, a pus concluzii de admitere a recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul având cuvântul, apreciind că încheierea este temeinică și legală iar motivele care au condus la luarea măsurii nu s-au modificat ori schimbat, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a învederat instanței că a fost sincer și a colaborat cu organele de urmărire penală, a dorit "să facă bani mai ușor", și-a procurat un dispozitiv care s-a defectat dar nu a reușit să scoată nici un. Având în vedere că a recunoscut ceea ce a făcut și are credite la bancă, a solicitat a fi judecat în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 28.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7, alin.1 din Legea nr.39/2003, art.20 Cod penal raportat la art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 și art.25 din Legea nr.365/2002.
În motivarea încheierii se arată că:
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul -Biroul Teritorial Neamț nr. 13/D/P/2009 din 2.04.2009, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 20 Cod penal, rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 și art. 25 din Legea nr. 365/2002. Împotriva sa, s-a dispus luarea măsurii preventive a arestării prin încheierea nr. 23 din 13.03.2009 a Curții de Apel Bacău, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 13.03.2009. La luarea măsurii s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală. Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută până în prezent.
La data de 29.04.2009, s-a respins, ca nefondată, o cerere a inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive.
La datele de 15.07.2009 și 02.09.2009, s-a dispus de această instanță înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, considerându-se că pericolul social al faptelor nu mai justifică, după un interval de timp, menținerea măsurii arestării preventive pentru că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Ambele încheieri au fost casate, ca urmare a admiterii recursului procurorului. În motivarea deciziilor de casare, s-a arătat că nu au apărut împrejurări care să îndreptățească instanța să dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă.
La data de 07.10.2009, s-a respins, ca nefondată, o nouă cerere a inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Există, în continuare, cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul, împrejurările în care se presupune că au fost comise faptele, creșterea, în ultimul timp, a numărului infracțiunilor de acest gen și caracterul transfrontalier al activității infracționale, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică din România și celelalte state.
Pentru realizarea scopului general prevăzut în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea măsurii preventive a arestării.
Așa fiind, temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, astfel că măsura a fost menținută.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, în condițiile art.385/4 alin.1 raportat la art.366 C.P.P. fără a-l motiva în scris.
Prin apărătorul ales, arată că temeiurile arestării s-au schimbat, termenul rezonabil a fost depășit, ecoul faptelor comise nu mai există în rândul opiniei publice.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6, alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul împreună cu inculpatul, au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea nr.23 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, la data de 13.03.2009, în dosarul nr-. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 Cod procedură penală că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.7, alin.1 din Legea nr.39/2003, art.20 Cod penal raportat la art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 și art.25 din Legea nr.365/2002.
De asemenea, instanța de recurs a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, reținând că: prin Încheierea de ședință din data de 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în temeiul art. 1491Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, împotriva inculpaților, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art.7 din Legea 39/2003, falsificarea instrumentelor de plată electronice prev.de art.24 din Legea nr.365/2002, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art.25 din Legea nr.365/2002, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev.de art.27 din Legea nr.365/2002 și acces fără drept la un sistem informatic prev.de art.42 din Legea nr.161/2003 și, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art.7 din Legea nr.39 /2003, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art.25 din Legea nr.365/2002, tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev.de art. 20 Cod penal, raportat la art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut faptul că în ziua de 09 martie 2009, în timp ce se aflau pe Aeroportul Băneasa din B, cei doi inculpați au fost percheziționați de către organele de poliție și cu acest prilej au fost găsite asupra lor componente ale unor dispozitive artizanale dedicate copierii cardurilor magnetice și un laptop pe care erau instalate programe informatice.
Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, au fost găsite la inculpatul și alte componente ale unor dispozitive artizanale dedicate copierii cardurilor. Din probele administrate până în prezent nu a rezultat că cei doi inculpați au procedat la falsificarea unor carduri magnetice, sau la efectuarea unor operațiuni financiare în mod fraudulos. Este posibil ca deplasarea lor în Belgia să fi avut drept scop obținerea unor sume de bani prin mijloacele amintite, dar indiciile care există în cauză, confirmă în mod cert existența infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, neexistând probe temeinice și cu privire la celelalte infracțiuni pentru care sun cercetați.
Dacă până în prezent sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 din Legea nr.365/2002, prima instanța a constatat că nu se impune arestarea preventivă a inculpaților.
În ceea ce privește întrunirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală prima instanță a constatat că doar prima condiție este îndeplinită, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, însă nu există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, susținerile din propunerea de arestare preventivă că în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică sunt nedovedite, având în vedere faptul că dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală condiționează îndeplinirea acestei condiții de existența unor probe certe de pericol. În condițiile în care activitatea infracțională a inculpaților a fost întreruptă prin depistarea acestora și ridicarea tuturor componentelor și dispozitivelor care au fost găsite asupra lor sau la domiciliu, nu mai există pericolul ca aceștia să-și pună în practică planul de a obține în mod fraudulos diferite sume de bani.
Deși numărul acestor infracțiuni a crescut în ultima perioadă de timp, gradul de pericol concret pentru ordine publică se apreciază pentru fiecare caz în parte și rezultă din gravitatea faptei și din personalitatea făptuitorului. Ori din actele și lucrările dosarului nu a rezultat că cei doi inculpați au antecedente, fiind la prima lor confruntare cu legea penală. De asemenea, inculpatul a depus la dosar un act medical din care a rezultat că în urma unui accident a suferit mai multe fracturi și intervenții chirurgicale la brațul drept și toate aceste aspecte formează convingerea instanței că cercetarea și judecarea inculpaților se pot face și în libertate.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Parchetul de pe lângă -, Biroul Teritorial Neamț care a considerat soluția primei instanțe ca fiind superficială, deoarece nu au fost studiate toate probele administrate în cauză, inclusiv fișa de cazier a inculpatului.
Recursul declarat este întemeiat.
Curtea analizând probele administrate în cursul urmării penale, respectiv înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpaților, procesele verbale de constatare și de percheziție domiciliară, rapoartele tehnice cu privire la dispozitivele găsite și laptopul din cauză, a constatat că în cauză sunt indici că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și acre sunt sancționate cu pedepse destul de mari.
Pe de altă parte, Curtea a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol public, chiar dacă aceștia intenționau să desfășoare activitate infracțională pe teritoriul altor state. La aprecierea pericolului public Curtea a avut în vedere antecedența infracțional a inculpatului cât și creșterea extrem de rapidă a volumului fraudei și complexității infracțiunilor săvârșite prin folosirea mijloacelor de plată electronice, pe plan intern și internațional. Motivarea primei instanțe că activitatea infracțională a inculpaților a fost întreruptă prin depistarea acestora, nu este relevantă în cauză, deoarece aplicarea unei măsuri preventive are rezonanță și asupra altor persoane care săvârșesc fapte penale similare și care de teama de a fi descoperiți vor putea sista activitatea infracțională. Este adevărat că pericolul social se apreciază de la caz la caz și de la persoană la persoană, dar în condițiile în care o activitate infracțională nu mai este izolată ci a devenit un fenomen infracțional transfrontalier, pentru stoparea căruia colaborează organisme din toate statele, Curtea a considerat că și în cazul de față acest pericol social este prezent și impune aplicarea măsurii preventive a arestării.
Ulterior, la primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până la acest moment, în baza art.160 Cod procedură penală, raportat la art.300/1 Cod procedură penală și art.160/b Cod procedură penală, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând, prin încheieri confirmate de instanța de recurs ori prin decizia acesteia din urmă, întrucât temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În același mod a procedat Tribunalul Neamț și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 28.10.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare din 07.09.2009.
În acord cu prima instanță, Curtea de Apel Bacău apreciază că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă, motivarea cuprinsă în încheierea recurată fiind corespunzătoare, astfel încât aceasta va fi însușită de instanța de control judiciar, cu următoarele completări:
Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art.136 Cod procedură penală, în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Alegerea și, evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprudența, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului este conformă cu aceste dispoziții, aceasta neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară, prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă persoana deținută, s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, aceste factor fiind pertinent și suficient și la acest moment ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată, chiar și la aproape 8 luni de la data arestării.
Infracțiunile pentru care este judecat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestoea prin folosirea de programe, aplicații și instrumente apte spre a fi folosite pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică, denotă minuțiozitate și perseverență în conceperea infracțiunilor.
În același timp, circumstanțele personale ale inculpatului, care deși nu are antecedente penale în România, a comis fapte penale în Canada și, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate, temeiul arestării păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare din 07.09.2009, până la această dată. De altfel, și în prezenta cauză activitatea infracțională prezintă caracter transfrontalier, ceilalți membri ai grupului acționând în Belgia și Olanda.
Pe de altă parte, persoana arestată preventiv are dreptul la o durată rezonabilă a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art.293 Cod procedură penală și cu garanțiile oferite de art.5, paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, nivelul de protecție asigurat fiind unul ridicat în raport de cauzele penale în care inculpatul nu este arestat preventiv, cu atât mai puțin în cazul dosarelor civile, tocmai datorită efectelor importante pe care le presupune o astfel de stare.
Analizând modul în care prima instanță a instrumentat dosarul, se constată că aceasta a depus diligențele necesare pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, neîntâlnindu-se perioade de inactivitate nejustificată, durata procedurii încadrându-se în termenul rezonabil impus de exigențele sporite în asemenea cazuri, mai stricte decât cele prevăzute în art.6, paragraful 1 din Astfel, cauza a fost amânată întrucât coinculpatul nu și-a angajat avocat până la primul termen de judecată, ulterior, cei doi fiind audiați de prima instanță, propunând probatorii în apărare, probatorii admise și administrate împreună cu cele din partea acuzării.
În prezent, finalizarea judecății în primă instanță este amânată de expertiza solicitată de recurent, prin apărătorul ales.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cursul judecății rezultă în continuare probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 Cod procedură penală, în baza art.385/15,pct.1, lit.b Cod procedură penală, constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursul formulat de recurentul inculpat, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge recursul formulat de recurentul - inculpat, împotriva încheierii din data de 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata a 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 4.11.2009, în prezența recurentului inculpatului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anti Silviu, Mengoni Arin Alexandru Vadana
GREFIER,
red. înch.
red. dec. recurs
tehnored.
2 ex.
05.11.2009
Președinte:Anti SilviuJudecători:Anti Silviu, Mengoni Arin Alexandru Vadana
